Omraam Mickhael Aivanhov – Munca discipolului în timpul somnului

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Munca discipolului în timpul somnului

Conferinţa din 02.04.1983

Lectura meditaţiei zilei

Dimineaţa sculându-vă, trebuie să priviţi în cutia de scrisori interioară, căutând mesajele primite. În timpul somnului, de fapt, sufletul se desprinde de corp, pleacă în lumea invizibilă, călătorind, studiind, practicând tot felul de munci. El vede şi învaţă astfel, multe, multe lucruri şi, atunci când revine, această ştiinţă se imprimă în creierul care doarme, şi care, la trezire îşi aminteşte unele experienţe avute, unele avertismente sau sfaturi primite, arătândui-se conduita ce trebuie să o aibă în timpul zilei care vine. Veţi spune: “Se poate, dar eu nu-mi aduc aminte de nimic”. Asta fiindcă creierul vostru nu este organizat, încă, pentru a primi amprentele, imaginile, amintirile, pe care sufletul le aduce din călătoriile sale din lumea invizibilă. Numai printr-o viaţă armonioasă, plină de iubire şi puritate, putem adăuga o viaţă simţită, vă puteţi pregăti creierul vostru pentru a cunoaşte ceea ce sufletul a trăit, extraordinar, în timpul somnului.

Iată, încă un subiect care nu a fost într-adevăr bine explicat, bine cunoscut. A se culca, a visa, sunt lucruri obişnuite, pe care toată lumea le trăieşte, fără a se opri asupra lor, cu excepţia acelora care au insomnii! Cum să vindecăm aceste insomnii?
În Africa, există vrăjitori care povestesc lucruri nemaipomenite. De exemplu – ceea ce îi convinge până şi pe doctorii neîncrezători – ei vă conving să beţi apă din cazanul unei locomotive cu aburi (pentru aceia care nu se pot mişca) şi apoi să înghiţiţi bucăţi de cărbune, făcut pulbere, şi iată vindecarea! Doctorii europeni s-au mirat mult. Dar, această apă, şi pulberea care a acţionat, mai înseamnă şi credinţă, da, fiindcă ei cred. Acum, dacă m-aţi întreba ce sfat să vă dau pentru a dormi mai bine, suntem aici şi unii care au insomnii, nu aş putea spune, dar cred că dacă nu ar exista răsăritul soarelui, ei ar dormi 24 de ore din 24, ca mine! Ah, acest sfânt răsărit de soare, care mă împiedică să dorm o zi întreagă, mie, care îmi place să dorm, da, toată viaţa mea am dormit…
Dar, să-i lăsăm, acum, pe somnoroşi în pace, şi să explicăm puţin de ce Inteligenţa Cosmică a aranjat lucrurile în aşa fel încât să putem dormi; în timpul activităţii muncim, apoi trebuie să ne odihnim. V-am mai spus-o, în alte conferinţe, că există ceva care arde mereu, atunci când muncim, când gândim chiar, când ne bucurăm, da, cheltuim o anume energie. Iar în conferinţa de ieri, i-am întrebat pe unii dintre voi despre acest subiect, şi mi-au spus că a fost problema sacrificiului, că, pentru a produce lumină, o lumânare trebuie să ardă, deci ea se sacrifică pentru a produce ceva. Apoi, v-am explicat limpede multe alte lucruri, că nimic, nimic pe lumea asta nu poate exista fără sacrificiu. Fiinţa omenească, în timpul lucrului, activităţii, zilnic are materiale înăuntrul ei, în plămâni, în stomac, în muşchi, în creier, materiale care ard pentru a produce energie necesară lucrului. Ei da, dar odată arse, aceste materiale devin nocive pentru organism, pentru sănătate, şi organismul trebuie să scape de ele. De aceea, pentru a scăpa de ele, pentru a le elimina, a le arunca, pentru a-şi relua activitatea, trebuie să existe odihnă, somnul, fără de care n-ar putea exista. De ce? Pentru că, din nou, ar exista pierderi, ar exista arsuri, deşeuri, de aceea ar fi trebuit să fim complet inconştieţi, adică în stare de somn. Astfel, bineînţeles, am putea realiza şi fără somn, există metode iniţiatice, închidem ochii, încetăm să gândim, rămânem într-o linişte absolută (ceea ce este foarte greu de realizat) dar, în general, creierul gândeşte continuu, este foarte dificil să-l opreşti să gândească. Dar, putem, putem, există Iniţiaţi care sunt capabili să-şi oprească complet gândurile, şi-n acel moment, ca şi cum ar fi într-un somn profund, cu toate că sunt conştienţi, ar putea repara multe lucruri, s-ar putea curăţa, debarasa de multe lucruri; este minunat acest lucru, da, opus somnului. Iată ceea ce trebuie să cunoaşteţi.
Şi acum, ce ne împiedică să avem un somn profund, liniştit, reconfortant, cu adevărat util? Ei bine, sunt diferite lucruri din timpul zilei, anumite tulburări, emoţii, pasiuni, griji, anumite dezordini, care continuă să acţioneze, împiedicând venirea somnului. Din acest motiv, pentru a dormi bine, fiindcă este important să dormi bine, oamenii nu se gândesc niciodată la acest subiect până nu încep să sufere, să aibă insomnii, să fie obosiţi, iar când sunt extenuaţi, sunt la pământ, atunci doar, încep să strige, caută medicul, dar nimeni nu le spune că o viaţă armonioasă, inteligentă, plină de pace, iubire şi sinceritate, poate ajuta sistemul nervos, da, pentru a dormi liniştit şi a recupera tot.
Ei bine, nu li se explică tot. Iată de ce, indivizii, majoritatea lor, trăiesc în vacarm, în tulburări, în nelinişte, angoase, în întrebări fără răspuns, apoi întrebându-se de ce au tulburări de somn, li se întâmplă atâtea…, dar nu ştiu de ce. Pentru că nu se supraveghează, nu se analizează, observă, nu se domină, nu se pot stăpâni, nu sunt luminoşi, iar consecinţele sunt dezastroase. Cum 90% din omenire trăieşte fără această Lumină Iniţiatică, în dezordine, în tot soiul de emoţii, gândind că se simt bine, că vor trăi mult, iată de unde provine greşeala, cum se înşeală ei. Ei nu au nevoie, acum, de această Lumină Iniţiatică, care vine de departe, de foarte departe! Trebuie s-o avem.
Sunt mulţi oameni care trăiesc coşmaruri, da, fiindcă şi în timpul zilei sunt agitaţi, plini de griji, dezordonaţi, cum oare să se calmeze organismul?…, chiar şi în timpul nopţii. Evident, mai sunt şi alte motive, nu numai viaţa psihică care acţionează, dar şi anumite accidente, şocuri, hrana, unele băuturi, droguri, pot provoca aceste insomnii, nenorociri.
Lăsând aceste lucruri medicilor, să vedem importanţa detaşării în timpul nopţii, de a fi cu adevărat liber, nereţinut de nenorociri, nelinişti, de a putea ieşi liber din corp, şi a putea parcurge spaţiul, de a întâlni multe persoane de la care putem învăţa ceva, de a ajuta, vindeca chiar oamenii, de a le explica, dar asta numai dacă sunteţi foarte avansaţi. Unii Iniţiaţi nu fac decât aşa, ei nu au probleme personale de rezolvat, şi le-au rezolvat, şi toată energia lor se îndreaptă către persoane nefericite, care suferă, sunt necăjite, şi le vindecă, le instruiesc, le influenţează.
Astfel, dacă nu este avansat, sufletul omenesc nu poate să se simtă liber, ieşind din corp, călătorind la mari distanţe, ajutând oamenii chiar, da; altfel sufletul se învârte în jurul corpului toată noaptea. Nici acest lucru oamenii nu-l cunosc. În timp ce la unii, somnul nu este de mare importanţă, alţii, privilegiaţii, Marii Maeştrii, tocmai noaptea ajută, susţin, încurajează mulţi oameni, mii chiar, în mai multe locuri. Fiindcă au posibilitaţi de deplasare, mulţi oameni sunt ajutaţi, adesea Iniţiatul neamintindu-şi când revine, da. Primesc scrisori, apoi, de la oameni care îi cunosc, care se aflau într-o anume stare, care au pierdut ceva, iar Maestrul a apărut, le-a rezolvat problema, sau i-a vindecat. Iar Maestrul nu era la curent, da, credeţi-mă, şi asta se poate întâmpla.
Când eram în India, am întâlnit un guru, mai vârstnic ca mine, un Babadji mai slab ca mine, dar adorabil. Ne-am îmbrăţişat de câteva ori, i-au trosnit oasele, fiindcă aveam aşa o iubire…, da, dar el era clarvăzător, avea 90 de ani, cu 14 ani mai mult ca mine. El era prieten cu Indira Ghandi, cu miniştrii, o vindeca pe Indira Ghandi. Şi la ashram-ul lui, văzându-mi fotografia, a spus: “L-am întâlnit acum 10 ani, a venit să mă vadă, avea aceleaşi haine, aceeaşi figură, barbă, mi-a adus o Evanghelie, nu mai ştiu ce mi-a spus, dar soarele l-a trimis”. Iată ce lucruri incredibile mi-a spus; de altfel, nici nu le-am crezut la început. Credeam că, datorită marii lui iubiri, dorea să-mi facă plăcere, să mă flateze; minciunile albe, nevinovate, se propagă peste tot în lume, chiar şi aici în Franţa. O doamnă bătrână spune: “Voi muri, sunt bătrână…”, iar alţii îi spun: “Nu, veţi trăi încă, sunteţi drăguţă, ne veţi înmormânta dvs. pe noi”. Iată minciunile albe! Toată lumea o face, fără a-şi reproşa prea multe. Ne găsim în minciună albă, de dimineaţă fără seara. Aşa am gândit şi eu când am auzit cele spuse. …Mi-a spus: “Maestre (aşa îmi spunea), văd pe Dvs. un simbol, cel mai mare simbol care există în lume, simbol care se numeşte Brahma Rishi, nimeni nu-l posedă în toată India, eu pot garanta asta, îi cunosc pe toţi”. Iată o minciună, mi-am spus. Există oameni în India care mă depăşesc, care sunt… “Iată acest simbol, a continuat el, aţi venit să aduceţi o nouă religie, care trebuie să le unească pe toate celelalte, Religia Solară”. A mai adăugat şi alte lucruri apoi, dar nu le-am crezut. Săptămâni apoi, s-a dus cu discipolii lui în biblioteci, au citit în Purane (sunt 18 volume), numai în câteva se vorbea despre mine, se spunea că am semnul, simbolul lui Brahma Rishi pe frunte. Cum a reuşit el să vadă toate acestea, şi alte multe lucruri pe care nu vi le mai spun astăzi, da, ce era scris în Purane, am început să cred şi eu apoi! Mi-a spus că ne vom revedea peste 5 ani, că între timp voi călători în afara Franţei, şi toate acestea au fost dovezi. Dar, eu nu nu mi-am amintit toate aceste lucruri spuse de el, e bizar, dar poate există alte motivaţii.
Putem învăţa, deci, multe lucruri de la anumite persoane, bineînţeles, dacă suntem avansaţi, dacă suntem interesaţi… Cum să facem să ne instruim din ce în ce mai bine, în timpul nopţii? Există un mijloc de a fi conştient, de a cunoaşte importanţa acestui lucru, de a nu o face automat, mecanic, fără a gândi, fără a reflecta, aşa cum o face majoritatea lumii. Înainte de a ne culca, ne gândim, dorim, cerem Cerului să ne trimită prieteni pentru protecţia corpului nostru fizic, pentru ca el să nu fie invadat de alte entităţi, în timpul absenţei noastre. Cum există vrăji, există şi obsesii, posesii, despre care vă pot vorbi. Apoi cereţi să mergeţi să vă instruiţi lângă Marii Maeştri. Dacă facem asta în fiecare seară, la culcare, conştient, cu o mare dorinţă, putem chiar să o scriem şi pe o hârtie, să o punem sub pat. Fiindcă aceste câteva cuvinte, aceste rânduri, pe hârtie, acţionează în timpul nopţii, şi astfel ne instruim, avansăm, ajutăm mai târziu alţi oameni. Acesta este sensul vieţii. Sensul vieţii este de a fi util, de a face ceva, de a crea, de a-ţi ajuta aproapele. În loc de a fi limitat, strâmt, egoist şi personal, aşa cum este toată lumea…, devenind urâtă, abrutizată, fără a-şi da seama… fiindcă nu primim mare lucru de la Univers, nu ne lărgim pentru a capta, primi, lucruri cu adevărat celeste, sublime, extraordinare, puternice, pe care Universul ni le trimite neîncetat. Cum ne-am format această carapace groasă, nu mai primim nimic. Iar lumea întreagă a acceptat această filozofie idioată, prostească, devenind apoi crudă, rea, implacabilă, inconştientă, negândindu-se decât la sine. Dacă am şti numai, cum să ne lărgim, cum să avem un ideal înalt, cum să muncim, să facem ceva, în acel moment ne-am crea viitorul, nu numai cel actual dar şi cel îndepărtat. Deci nu putem transforma nimic cu noi înşine, cu excepţia prostiilor, slăbiciunilor, viciilor, da. Iar restul, pentru care ne-am pierdut toate energiile, rămâne aici, deci este prostesc.
Cum să explicăm acestea oamenilor, când ei sunt atât de influenţabili? De mii de ani omenirea a acţionat aşa, suntem impregnaţi, cloroformaţi. Suntem limitaţi, compartimentaţi, nu putem ieşi, crede, trăi o viaţă splendită, iar cei care vin aici, trebuie să ne creadă, să accepte să lucreze, să aibă acest ideal: cum să realizăm Epoca de Aur. Acolo unde nu vor mai exista războaie, frontiere, cheltuieli pentru arme atomice, iar lumea întreagă va fi fericită, va cânta, se va iubi şi va călători. Trebuie să lucrăm pentru toate acestea. Dacă cineva se hotărăşte ca viaţa să devină cu adevărat frumoasă, luminoasă, nu există alt drum. Dacă nu acceptăm vom continua să fim întunecaţi, înghiţiţi, ducând o viaţă vegetativă, prostească, animală. Fraternitatea Albă Universală există pentru a ne stimula, pentru a ne trezi; multe persoane crezând că nu este necesar să vină la Bonfin, ştiind totul. Ele nu au înţeles că, chiar dacă nu învăţăm nimic la Bonfin, suntem stimulaţi, propulsaţi, şi asta contează. Fiindcă cei care lipsesc o vreme, se vede pe faţa lor că au pierdut ceva, există ceva sumbru, cenuşiu şi ei nu şi-au dat seama de asta. Ei bine, eu cunosc toate acestea, putem dormi, mânca, putem să ne plimbăm, dar aici este altceva, există această colectivitate, această iubire de aproape, pe care nu o găsiţi acasă. Oamenii sunt, însă, educaţi altfel: de a-şi băga mereu altceva în cap, în universităţi, în şcoli, dar niciodată să fie influenţaţi, să se afle în bucurie, în fericire, nu, numai în frig, în gheaţă, necăutând deloc entuziasmul. Oamenii nu judecă bine. După mine ar trebui să trăim în fiecare zi în această stare.
Acum câteva zile am văzut la televizor o emisiune cu savanţi, vorbind despre nutriţie, despre cultivarea grâului, a porumbului, a altor produse, cum au descoperit anumiţi germeni, pentru a cultiva plantele în locurile cele mai aride, chiar în Tibet, chiar pe munţi. Este interesant acest subiect, despre care am citit şi eu câteva lucruri, fiecare din cei prezenţi era erudit, cunoştea bine lucrurile. Dar m-a frapat un marocan, da, cu o privire deloc luminoasă, cu nişte ochi…, cu riduri, trist, aproape nefericit, dar poseda o ştiinţă, care i-a uimit pe toţi ceilalţi. Vorbea despre economie, statistică, spunea cifre neverificabile, iar eu le-am spus celor din jurul meu: “Suntem sfătuiţi, există o ştiinţă, dar aceasta nu ne încălzeşte, este rece, îngheţată, o posedăm numai la mari reuniuni, iar acasă devenim din nou trişti, nefericiţi, plini de griji…
Există, deci, două feluri de ştiinţă: una, pe care o caută toată lumea şi care este aproape inutilă. Bineînţeles, este utilă pentru a câştiga bani, pentru glorie, dar aceasta nu vă încălzeşte. În timp ce, există o alta, pe care o aveţi tot timpul, o purtaţi cu voi, vă încălzeşte, vă face fericiţi, fără a avea legătură cu cealaltă. Iar această ştiinţă o învăţăm aici: cum să fim fericiţi, inspiraţi, cum să ne compor-tăm pe parcursul zilei, cum să înflorim, dar oamenii nu sunt sfătuiţi, obişnuiţi, nu cunosc toate acestea, de aceea sunt nefericiţi, trişti, se sinucid uneori…
Dădeam exemplul unui savant care studia, nota, toată ziua în bibliotecă: “…ieşind, vede o fată frumoasă, care nu ştie nici matematică, nici chimie, nici astronomie, şi omul nostru îşi pierde capul, o urmează, e vrăjit”. Cum să explicăm asta? O fată neştiutoare a vrăjit un savant, deci ea posedă ceva ce savantul nu avea, nu vă spun ce anume. Deci, el şi-a pierdut capul şi va părasi totul pentru ea. De ce să nu aibă acest lucru pe care-l are tânăra noastră? Îl putem avea, chiar dacă nu suntem o tânără fată! Ce este oare? Un fluid numit iubire, bunătate, strălucire, o lumină, cam asta. Având acestea, chiar şi fără a absolvi şcoli înalte, veţi atrage lumea, veţi fi iubit, toţi se vor apropia de voi! De ce oamenii nu au înţeles aceste lucruri? Chiar şi cei mai intelectuali, i-am văzut, i-am cunoscut pe unii, i-am vizitat. Ei sunt departe de a înţelege că există ceva viu, cald, ca şi soarele. Ei bine, ei sunt reci, şterşi, posedă o ştiinţă, dar eu prefer căldura în comparaţie cu ştiinţa lor.
M-a impresionat acel marocan. A avut, totuşi, ceva care m-a frapat. Am dorit să-l cunosc, chiar să mi-l fac prieten, fiindcă a spus ceva remarcabil; câte trusturi, societăţi americane nu doreau, numai să profite, ocupându-se de lucrurile acestea, iar el nu era de acord. El vroia să dirijeze lucrurile pe un făgaş bun, n-a avut timp destul pentru a exprima ideile, dar dacă cunoştea câte ceva din Învăţământ, ar fi proiectat raze de lumină, în ciuda feţei lui, a privirii sale. Numai că, nu cunoştea acestea, ceea ce voi ştiţi nu ştie prea multă lume.
Cel mai important lucru, acum, este latura magică, de a cunoaşte această ştiinţă, culcându-ne conştienţi, mergând în lumea invizibilă şi găsindu-i pe Marii Maeştri, instruindu-ne lângă ei, şi apoi revenind. Dovada că aţi vizitat şcoli, chiar dacă n-aţi învăţat prea multe, şi nu vă mai amintiţi dimineaţa nimic, este că, după un timp, vi se va întâmpla ceva, descoperiţi un adevăr, nu ştiţi de unde vine…, fiindcă l-aţi învăţat deja, în somn. Dar, de abia acum se manifestă în creier. Vi s-a întâmplat de multe ori, dar n-aţi ştiut-o. Se poate ca eu, care vă vorbesc ziua întreagă, să ma ocup de voi în timpul nopţii, vă spun nişte lucruri, vi le explic, dar nu vi le pot revela, încă, în planul fizic. De ce? Ei bine, fiindcă le veţi folosi pentru ceva personal, iar eu voi suferi apoi. De aceea, vă revelez anumite lucruri, prin gândirea mea, fiindcă eu n-am alte activităţi, preocupări, decât să mă ocup de voi, dar nu ştiţi, vă amintiţi mai târziu că aceste lucruri veneau de la mine. Eu cred în lucruri în care voi nu credeţi, care sunt la fel de reale, puternice, formidabile.
Obişnuiţi-vă, acum, înainte de culcare, câteva minute, cum să mergeţi să-i găsiţi pe Marii Maeştri, şi să vă instruiţi. Şi să continuaţi aşa, un timp, chiar până la sfârşitul vieţii. Veţi câştiga enorm.
Să presupunem, acum, că suferiţi, că sunteţi bolnavi, aveţi probleme pe care nu le ştiţi rezolva…, nu sunteţi în Fraternitate, Maestrul nu este aici, nu e uşor să citiţi 40 de cărţi, şi cu această intenţie întrebaţi cum să remediaţi curtare şi curtare lucru, sau problemă. Şi, se poate ca, atunci când reveniţi, să găsiţi soluţia! Nu întotdeauna, dar se întâmplă uneori. Dar, nu încercaţi, nu, şi de aceea v-o repet astăzi! Iată de ce această pagină, astăzi, este utilă.
Chiar dacă aveţi un duşman şi nu puteţi să-l găsiţi, este departe şi vă detestă. Ce vă împiedică să-l căutaţi în timpul nopţii, şi să-i vorbiţi, îi veţi zice: “Bietul meu bătrân, chiar dacă reuşeşti să-mi faci rău, ce vei câştiga, eu sunt nemuritor, şi tu vei avea o karmă…, deci tu te vei bucura puţin timp, în timp ce eu voi suferi puţin, dar această suferinţă îmi va trezi anumite forţe, iar tu vei pierde. Deci, opreşte această afacere, pentru că vei plăti scump, pentru că totul este notat”. Vorbindu-i aşa, în timpul nopţii, oh, s-ar putea schimba şi va veni, poate, să se scuze, da, s-ar putea întâmpla. Dar, de ce oamenii, nu cunosc aceste lucruri? Domeniul spiritului este imens, aproape infinit.
Haideţi, pentru astăzi ajunge, pentru că există, încă, o conferinţă care vă aşteaptă, şi din ea veţi învăţa multe lucruri. Este foarte important, da, ei da, să gândim, să acţionăm, ei, după această ştiinţă, după această inteligenţă, şi nu numai după micul nostru cap. De ce acţionăm mereu după micul nostru cap, după punctul nostru de vedere, după ideile limitate pe care le avem.
Chiar, gândiţi-vă la doamna de Sévigné, da, ea era marchiză, da, marchiză, şi cum ea a scris scrisori fantastice fiicei sale, care era contesă, …şi aceste scrisori,… oh, lá, lá, lá… Şi iată un gând, iată ce zicea: “Când mă ascult pe mine însămi, fac minuni”. Deci ea era hotărâtă să nu asculte pe nimeni. Şi ce este extraordinar, este că era sinceră, directă, dependentă de moravurile vremii, teribil. A scris scrisori, chiar şi fetei ei, în care descria cum făcea dragoste, în detalii, da, era atât de excitant, atât de palpitant, încât tinere fete din Fraternitatea mea, din Sévres, cum au găsit aceste scrisori au venit să mi le citească. Dar, atunci, fiind totul în detalii, am învăţat multe lucruri pe care nu le ştiam. Şi de ce, atâta pasiune fetelor? Nu eraţi la curent cu aceste lucruri? Doamna de Sévigné, ei da, poate făcea minuni, după părerea ei, poate nu erau minuni după lumea invizibilă, da. Şi eu, iată, o pot corija, spuneam: “Şi dacă îţi asculţi Eul Superior, da, da, vor exista minuni, dar dacă îţi asculţi eul inferior, chiar în ciuda aparenţelor… pentru că aduce plăcere, bucurie, atrage oameni, dar sunt adevărate minuni?”. Deci ea nu cunoştea aceste lucruri, ea ar fi trebuit să vină alături de noi, să se instruiască, iată, dar era o altă epocă…
Şi ce spunea Fontenelle, atunci? Dar cine era Fontenelle? Era, desigur, un băcan bulgar… mergem la el să cumpărăm tetine. Deseori, câte unul, când mergeam la cumpărături, îmi spunea: “Ce doriţi să vă aduc? – O suzetă”. Şi el râdea şi-mi aducea o suzetă. O am încă, stă acolo nefolosită. Ei luau în serios ce spuneam. Acest sacru Fontenelle, oh, lá, lá, era cineva. Era nepotul lui Corneille, era secretarul perpetuu al Academiei de Ştiinţe din Paris şi-i elogia pe toţi cei care au murit în această Academie de Ştiinţă, da. Deci a scris asupra pluralităţii lumii, de aceea a devenit celebru, şi a trăit mult timp, da, nu ştiu dacă avea mulţi copii, dar a trăit mult timp şi era fericit. Şi ce spunea el? Ei bine nu-mi amintesc deloc, bietul Fontanelle, dar veţi fi uimiţi…
Dar, aşteptând, să căutam pe cineva care se numea… Oare cum se numea? Oh, André Gide, şi el a fost un scriitor bulgar celebru… Deci, nici el nu avea mare precizie în cuvintele pe care le spunea despre anumite persoane, ne amintim de nobleţea lor, de grandoarea lor, pentru că ele preferă să suporte diferite probe pentru a putea fi fericiţi. Ei nu, nu, nu, trebuie să spunem, trebuie spus, ei preferă plăcerea, pentru că fericirea este deasupra tuturor lucrurilor. Nimeni nu doreşte să se priveze de fericire, pentru că fericirea este o stare de conştiinţă foarte avansată, aproape un extaz, este Nirvana, fericirea este plenitudinea, este o emanaţie, o bucurie extraordinară, şi pace în acelaşi timp. Deci, nu putem sacrifica toate acestea pentru nimic. Trebuie spus că există unii care doresc să aibă dovezi, pentru că ştiu că în dovezi pot dezvolta anumite forţe, o anumită voinţă, anumite puteri, şi că plăcerea poate fi depăşită! Dar a se sacrifica, a lăsa deoparte fericirea, care dezvoltă toate calităţile, despre acestea nu suntem la curent, chiar André Gide care era dotat, da…
Dumnezeu mi-a dat acest dar, de a corecta, …nu contează, dar adevărul trebuie să apară…
Iată de ce, Fontanelle spunea: “Există filozofi – ei se ocupă de filozofie – iar aceşti filozofi îşi petrec viaţa necrezând în ceea ce văd, dar încearcă să ghicească ce este în spate”. Ei bine, nu este just, nu este adevărat, eu îl pot corija. Aceşti filozofi nu sunt adevăraţi filozofi, căci adevăraţii filozofi, cred în ceea ce văd, dar nu se opresc la asta, ei folosesc ceea ce văd, ca mijloc, ca pe un…, pentru a merge mai departe să descopere ceea ce este în spate, să ghicească, adică să descifreze, da, ei nu resping… dacă nu cred ce văd. Atunci pe ce se bazează, pentru a ghici tot restul, când ceea ce vezi reprezintă o bază?! Deci vedeţi, nu erau clare lucrurile în capul lui.
Şi iată ce sunt Iniţiaţii. Iniţiaţii nu resping realitatea, tot ceea ce văd, ei cred în această existenţă, dar nu cred că ea este o realitate absolută, ci doar o parte, Maya. Dar Maya este tot o realitate, iluzie, dar o iluzie este tot o realitate, o realitate iluzorie, dar tot realitate. Deci ei încearcă ca să găsească, în spatele acestei Maya, în spatele acestor fenomene, în spatele acestor realităţi exterioare, ceea ce este subtil, divin, profund, perfect. Iată-i pe adevăraţii Înţelepţi. Ori nu l-a axprimat bine, ori nu era prea clar în mintea lui (Fontanelle), pentru că nu era un Iniţiat. El a spus, vedeţi: “Filozofii îşi petreceau timpul pentru a nu crede în ceea ce văd, şi pentru a ghici ce este în spatele lucrurilor”. Ceva este adevărat, dar nu este bine exprimat. Priviţi-mă cum îl completez, da, trebuie luat ceea ce este în faţa noastră, da, ca o bază doar, şi nu ca pe un tot absolut, ei nu. În acel moment, ne vom păcăli, vom suferi, ca toţi cei care iau latura exterioară ca pe singură realitate. Ea nu este un aspect al realităţii, trebuie, deci, găsite dincolo de semnificaţii, corespondenţele, ăsta este Învăţământul nostru, de patruzeci şi cinci de ani nu fac decât asta, de patruzeci şi cinci de ani nu fac decât să vă prezint lucrurile care se petrec în realitate şi să găsesc corespondenţe îndepărtate. Oare este adevărat? Toată viaţa am trăit aşa, da, n-am respins nimic, tot ceea ce faceţi în timpul zilei, lucruri cotidiene, cele mai banale, le iau, nu le resping, şi ce descopăr în spatele lor… Să luăm un exemplu, un lucru minor, minor, dar foarte educativ. Dealtfel, v-am mai povestit-o, zilele acestea, dar voi repeta, pentru că micul frate nu a… nu a văzut aşa.
Cum se întâmplă în lume, ei bine, toţi o ştiu. În administraţie, în cazărmile militare, peste tot, în cabinetele ministeriale, peste tot, chiar şi în jandarmerii, în… peste tot, în poliţie, peste tot, da, pentru a avea mai multă putere, un plus de prestigiu, ca vorbele să fie executate, ca să dominaţi, ca să dirijaţi, veţi comanda, sunteţi şeful, ei, trebuie să te dezvolţi, adică chiar dacă nu puteţi, încă, ah, nu puteţi trece examenele, nu puteţi studia, pentru a putea apoi să deveniţi un şef, undeva. Ei bine, toată lumea este la curent cu aceste lucruri, şi mulţi le fac, găsind că aşa este normal. Iar eu vă voi demonstra că n-au înţeles nimic aceşti indivizi, da. Este cunoscut, toată lumea o face, ei bine nu este esenţial. Veţi vedea acum…
Deci, deci există chiar legi, externe, fenomenale, bine, dar trebuie mers mai departe acum, pentru a vedea dacă în alte regiuni guvernează aceleaşi legi. Pentru a fi şef, rege, voi să comandaţi iar alţii să fie supuşii, celulele, organele, toate, ei bine trebuie ajuns în vârf, ei da, dar nu sunteţi în vârf, ei bine, trebuie învăţat, trebuie exersat, trebuie trecute nişte examene, şi apoi trebuie trecute examenul de diplomă, şi deveniţi deja şef, rege. De ce nu o facem şi aici? De ce avem slăbiciuni, vicii, una, alta, nu facem nimic pentru a urca, urca, a domina aceste lucruri, slăbiciuni, vicii, una, alta, nu facem nimic pentru a urca, urca, urca, urca, a domina aceste lucruri şi a deveni şef, rege. Ei nu, rămânem mereu… Atunci, în plan fizic am înţeles asta, dar n-am înţeles că în plan spiritual sunt aceleaşi legi, aceleaşi reguli. Deci, pentru a putea acum comanda, dirija, deveni rege, şef, trebuie să învingem anumite lucruri, trebuie exersat, trebuie trecute examenele şi, în final, veţi obţine diplomele, ei bine, veţi fi un Mare Maestru.
Ce este un Maestru? Ei bine, stăpânire, stăpânire… Nu ne stăpânim, nu suntem un Maestru, în ciuda faptului că suntem şefi acolo, în ministere, nu suntem…, suntem doar sclavi, bem, fumăm, dormim, luăm bani, etc. Deci, n-am înţeles. Şi iată rolul meu: de a interpreta tot ce se întâmplă în lume, în lumea cotidiană, şi de a găsi lucruri la care nu ne gândim. Nu este vina mea că nu se gândesc şi rămân aşa, în acelaşi… oh, lá, lá, priviţi-mă. Dar vedeţi cât de adevărat este ceea ce vă povestesc.
Deci, pentru a fi în vârf, voi veţi dicta, şi spiritele se vor supune, pentru că v-aţi dezvoltat voinţa, inteligenţa, spiritul,… Ei bine, aceleaşi legi sunt aici pentru a vi supune, altfel vă vor ţine piept şi veţi plânge, nu veţi avea unde pleca, unde căuta, ce căuta, …şi nu. În planul fizic am înţeles, toată lumea a înţeles, priviţi, vedeţi, există lucruri de învăţat aici, şi dacă ar fi numai asta, nu există timp pentru a vă spune şi alte lucruri, alte lucruri neînţelese încă, necunoscute, şi suntem, încă, aici pentru a bâjbâi, a suferi, şi nu ştim mare lucru, ne spargem capul, plângem, da, când există lucruri de învăţat.

FII PARADISIACI AI LUI DUMNEZEU-CARTEA URANTIA-CAP.20

Capitolul 20

Fiii paradisiaci ai lui Dumnezeu

^{(223.1) 20:0.1} CONFORM funcţiunilor lor în suprauniversul Orvontonului, Fiii lui Dumnezeu se împart în trei categorii:

^{(223.2) 20:0.2} 1. Fiii lui Dumnezeu descendenţi

^{(223.3) 20:0.3} 2. Fiii lui Dumnezeu Ascendenţi.

^{(223.4) 20:0.4} 3. Fiii lui Dumnezeu Trinitizaţi.

^{(223.5) 20:0.5} Ordinele descendente ale filiaţiei includ personalităţile de creaţie directă şi divină. Fiii ascendenţi, ca făpturi muritoare, ating acest statut participând prin experienţă la tehnica creatoare numită evoluţie. Fiii Trinitizaţi sunt un grup de origine complexă, conţinând toate fiinţele îmbrăţişate de Trinitatea Paradisului, chiar dacă ele nu sunt provenite direct din Trinitate.

1. Fiii lui Dumnezeu descendenţi

^{(223.6) 20:1.1} Toţi Fiii lui Dumnezeu descendenţi sunt de origine elevată şi divină. Ei se dedică serviciului descendent de slujire pe lumile şi sistemele spaţiului şi timpului, pentru a facilita progresul ascensional, către Paradis, al unor creaturi de origine evolutivă - fiii lui Dumnezeu ascendenţi. Dintre numeroasele ordine de Fii descendenţi, vom descrie în această expunere şapte. Fiii care sunt proveniţi din Deităţi pe Insula centrală de Lumină şi de Viaţă sunt numiţi Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu; ei îmbrăţişează următoarele trei ordine:

^{(223.7) 20:1.2} 1. Fii Creatori - Mihailii.

^{(223.8) 20:1.3} 2. Fii Magistrali - Avonalii.

^{(223.9) 20:1.4} 3. Fii Instructori ai Trinităţii - Daynalii.

^{(223.10) 20:1.5} Cele patru alte ordine de filiaţie descendentă sunt cunoscute ca Fii ai lui Dumnezeu a Universurilor Locale.

^{(223.11) 20:1.6} 4. Fii Melchizedeki.

^{(223.12) 20:1.7} 5. Fii Vorondadeki.

^{(223.13) 20:1.8} 6. Fii Lanonandeki.

^{(223.14) 20:1.9} 7. Purtători ai Vieţii.

^{(223.15) 20:1.10} Melchizedekii sunt descendenţa unită a Fiului Creator, a Spiritului Creativ şi a Tatălui Melchizedek al unui univers local. Vorondadekii şi Lanonandekii sunt ambii aduşi la existenţă de un Fiu Creator şi de Spiritul său Creativ asociat. Vorondadekii sunt mai bine cunoscuţi ca Cei Preaînalţi, Părinţii Constelaţiilor, iar Lanondadekii ca Suverani ai Sistemelor şi ca Prinţi Planetari. Ordinul triplu al Purtătorilor Vieţii este adus la existenţă de un Fiu Creator şi un Spirit Creativ asociaţi unul dintre cei trei Îmbătrâniţi de Zile din suprauniversul jurisdicţiei lor. Însă natura şi activităţile acestor Fii ai lui Dumnezeu într-un univers local sunt mai bine descrise în capitolele care tratează afacerile creaţiilor locale.

^{(224.1) 20:1.11} Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu au o origine triplă. Fiii primordiali sau Creatori sunt aduşi la existenţă de Tatăl Universal şi Fiul Etern. Fiii secundari sau Magistrali sunt copiii Fiului Etern şi Spiritului Infinit. Fiii Instructori ai Trinităţii sunt descendenţii Tatălui, Fiului şi Spiritului. Din punctul de vedere al slujirii, închinării şi al rugăciunii, Fii Paradisiaci sunt una; spiritul lor este una şi munca lor este identică în calitate şi în deplinătate.

^{(224.2) 20:1.12} La fel cum ordinele paradisiace ale Zilelor au arătat că erau administratori divini, tot astfel, ordinele Fiilor Paradisului s-au revelat ca slujitori divini - creatori, slujitori, împărţitori, judecători, instructori şi revelatori ai adevărului. Ele au parcurs universul universurilor, de pe malurile Insulei eterne până la lumile locuite ale spaţiului şi timpului, şi îndeplinesc, în universul central şi suprauniversuri, multiplele servicii nemenţionate în aceste expuneri. Ei sunt în mod divers organizaţi conform naturii şi domeniului serviciului lor, însă într-un univers local, Fiii Magistrali şi Fiii Instructori servesc ambii sub îndrumarea Fiului Creator care prezidează asupra domeniului respectiv.

^{(224.3) 20:1.13} Fiii Creatori par a poseda o înzestrare spirituală al cărei centru este persoana lor, pe care o controlează şi pe care o pot conferi, aşa cum a făcut-o propriul vostru Fiu Creator când şi-a răspândit spiritul asupra oricărui trup muritor de pe Urantia. Fiecare Fiu Creator este înzestrat cu această putere de atracţie spirituală în propriul său tărâm; există o conştiinţă personală a tuturor acţiunilor şi a tuturor emoţiilor fiecărui Fiu descendent al lui Dumnezeu care serveşte în domeniul său. Există acolo o divină reverberaţie, o duplicare în universurile locale a puterii absolute de atracţie spirituală a Fiului Etern, care îi permite o expansiune pentru a intra în contact şi a păstra legătura cu toţi Fiii săi Paradisiaci, oricare ar fi locul în care ei se găsesc în întregul univers al universurilor.

^{(224.4) 20:1.14} Fiii Paradisiaci Creatori nu servesc doar ca Fii în slujbele lor descendente de sprijin şi consacrare; atunci când şi-au terminat cariera lor de consacrare, fiecare dintre ei acţionează ca un Tată al universului în propria sa creaţie. În acest timp, ceilalţi Fii ai lui Dumnezeu îşi continuă serviciul lor de consacrare şi de înălţare spirituală destinat să aducă planetele una câte una la recunoaşterea voluntară a legii iubirii Tatălui Universal. Punctul culminant este atins atunci când creatura se consacră voinţei Tatălui din Paradis, iar planeta este loială suveranităţii Fiului Creator în universul său.

^{(224.5) 20:1.15} La un Fiu Creator cu manifestare septuplă, Creatorul şi creatura sunt contopite pentru totdeauna într-o asociere plină de înţelegere, de compătimire şi de îndurare. Întregul ordin al Mihaililor, Fiii Creatori, este atât de excepţional încât noi vom consacra următorul capitol al acestei serii studiului naturii şi activităţilor lor, în timp ce prezenta expunere se va referi în principal la două ordine restante de filiaţie paradisiacă: Fiii Magistrali şi Fiii Instructori ai Trinităţii.

2. Fiii Magistrali

^{(224.6) 20:2.1} De fiecare dată când un concept de existenţă, original şi absolut, formulat de Fiul Etern, se uneşte cu un ideal nou şi divin de slujire plină de iubire conceput de Spiritul Infinit, se produce un Fiu al lui Dumnezeu nou şi original, un Fiu Magistral Paradisiac. Aceşti Fii constituie ordinul Avonalilor, în opoziţie cu ordinul Mihaililor, Fiii Creatori. Cu toate că nu sunt creatori în sens personal, ei sunt strâns asociaţi cu Mihailii în întreaga lor muncă. Avonalii sunt slujitori şi judecători planetari, magistraţii domeniilor timpului-spaţiu, a tuturor raselor, pentru toate lumile şi în toate universurile.

^{(225.1) 20:2.2} Avem motive să credem că numărul total al Fiilor Magistrali în marele univers este de aproximativ un miliard. Este un ordin care se guvernează prin sine; el este dirijat în Paradis de către consiliul său suprem, care este compus din avonali experimentaţi, aleşi din serviciile tuturor universurilor. Însă, atunci când sunt trimişi şi împuterniciţi pe un univers local, acolo ei servesc sub îndrumarea Fiului Creator al acestui tărâm.

^{(225.2) 20:2.3} Avonalii sunt Fiii Paradisiaci de slujire şi de consacrare pentru planetele individuale ale universurilor locale. Datorită faptului că fiecare Fiu Avonal are o personalitate exclusivă şi nu există doi asemănători, munca lor individuală este unică pe tărâmurile pe care locuiesc. Ei iau adesea înfăţişarea unui trup muritor, şi uneori sunt născuţi din mame terestre pe lumi evolutive.

^{(225.3) 20:2.4} În plus faţă de serviciul lor pe nivelele administrative superioare, avonalii au o triplă funcţiune pe lumile locuite:

^{(225.4) 20:2.5} 1. Acţiuni Judiciare. Ei acţionează la încheierea distribuirilor planetare. În timp, ei pot executa zeci sau sute dintre aceste misiuni pe fiecare lume individuală, şi pot merge de nenumărate ori pe aceeaşi lume sau pe altele pentru a face dezlegări şi ai elibera supravieţuitorii adormiţi.

^{(225.5) 20:2.6} 2. Misiuni Magistrale. O vizitare planetară de acest tip are loc în general înaintea sosirii unui Fiu de consacrare. În această misiune, un avonal apare ca un adult al tărâmului, printr-o tehnică de întrupare care evită naşterea umană. Ca urmare a acestei prime şi obişnuite vizite magistrale, avonalii pot servi de mai multe ori la capacitate magistrală pe aceeaşi planetă, atât înainte cât şi după apariţia Fiului de consacrare. Pe parcursul acestor misiuni magistrale adiţionale, un avonal poate apărea sau nu sub formă materială şi vizibilă, însă în nici una dintre ele el nu se va naşte în lume ca un copil lipsit de apărare.

^{(225.6) 20:2.7} 3. Misiuni de Revărsare. Fiii Avonali se revarsă cel puţin o dată asupra unei rase muritoare pe o lume evolutivă. Vizitele judiciare sunt numeroase, misiunile magistrale pot fi plurale, însă pe fiecare planetă nu apare decât un singur Fiu de manifestare. Avonalii de manifestare sunt născuţi din femei, aşa cum Mihail din Nebadon s-a întrupat pe Urantia.

^{(225.7) 20:2.8} De un număr nelimitat de ori în care avonalii pot servi în misiune magistrală sau în misiune de consacrare. Însă, atunci când au traversat de şapte ori această experienţă, există în general o suspensie în favoarea celor care au practicat mai puţin acest serviciu. Aceşti Fii cu experienţe multiple de manifestare sunt atunci numiţi în consiliul personal superior al unui Fiu Creator şi participă astfel la administrarea problemelor universului său local.

^{(225.8) 20:2.9} În întreaga lor muncă şi pe toate lumile locuite, Fiii Magistrali sunt asistaţi de două ordine de creaturi ale universurilor locale, Melchizedekii şi arhanghelii, în timp ce în misiunile lor de manifestare ei sunt însoţiţi şi de Strălucitoarele Stele de Seară născute de asemenea din creaţiile locale. În întregul efort planetar, Fiii secundari ai Paradisului, avonalii, sunt susţinuţi de puterea şi autoritatea întreagă a unui Fiu primar al Paradisului, Fiul Creator al universului local în care servesc. Pentru toate scopurile utile, munca lor pe sferele locuite este la fel de eficientă şi acceptabilă ca serviciul unui Fiu Creator pe aceste lumi locuite de muritori.

3. Acţiuni judecătoreşti

^{(226.1) 20:3.1} Avonalii sunt cunoscuţi ca Fii Magistrali deoarece sunt înalţii mesageri ai tărâmului, judecătorii dezlegărilor succesive ale lumilor timpului. Ei prezidează trezirea supravieţuitorilor adormiţi, judecă tărâmul, duc la bun sfârşit o dezlegare a justiţiei suspendată, îndeplinesc mandatele unei epoci în care compasiunea este pusă la încercare, le reatribuie creaturilor spaţiale de tutelă planetară ţeluri noi, dezlegări, şi se întorc în cartierul general al universului lor local după ce şi-au îndeplinit misiunea.

^{(226.2) 20:3.2} Atunci când avonalii judecă destinele unei epoci, ei decretează soarta raselor evolutive, însă, cu toate că ei pot face judecăţi anihilând identitatea creaturilor personale, ei nu execută astfel de sentinţe. Nici unul nu execută verdicte de o asemenea natură, în afara autorităţilor unui supraunivers.

^{(226.3) 20:3.3} Sosirea unui avonal din Paradis pe o lume evolutivă, pe cale de a face o dezlegare şi de a inaugura o nouă eră de progres planetar, nu este neapărat o misiune magistrală sau o misiune de manifestare. Misiunile magistrale sunt uneori întrupări, iar misiunile de manifestare sunt întotdeauna astfel, adică, pentru aceste desemnări, avonalii servesc pe o planetă sub o formă materială în mod fizic. Celelalte vizite sunt „tehnice”, şi în acest caz avonalul nu se încadrează pentru serviciul planetar. Dacă un Fiu Magistral nu vine ca judecător al unei dezlegări, el soseşte pe o planetă ca o fiinţă spirituală invizibilă creaturilor materiale ale tărâmului. Aceste vizite tehnice se repetă de nenumărate ori în lunga istorie a unei lumi locuite.

^{(226.4) 20:3.4} Fiii Avonali pot acţiona ca judecători planetari înaintea experienţei magistrale şi înaintea aceleia a manifestării. Cu toate acestea, în una sau alta dintre aceste misiuni, Fiul întrupat va judeca epoca planetară care se încheie. Tot aşa face şi un Fiu Creator, când se întrupează, sub înfăţişarea trupului muritor pe parcursul unei misiuni de manifestare. Atunci când un Fiu al Paradisului vizitează o lume evolutivă şi devine asemănător unuia din locuitorii săi, prezenţa sa termină o dezlegare şi constituie o judecată a tărâmului.

4. Misiunile de magistrat

^{(226.5) 20:4.1} Înainte de apariţia planetară a unui Fiu de consacrare, o lume locuită primeşte de obicei vizita unui Avonal din Paradis în misiune magistrală. Dacă este vorba de o primă vizitare magistrală, Avonalul este întotdeauna întrupat ca o fiinţă materială. El apare pe planeta care i-a fost încredinţată ca un mascul al raselor muritoare în plină posesiune a mijloacelor sale, o fiinţă pe deplin vizibilă creaturilor muritoare ale epocii şi generaţiei sale, şi în contact fizic cu ele. Pe parcursul întregii sale întrupări magistrale, Fiul Avonal rămâne în legătură completă şi neîntreruptă cu forţele spirituale locale şi universale.

^{(226.6) 20:4.2} O planetă poate primi numeroase vizite magistrale, atât înainte cât şi după apariţia Fiilor de consacrare. Şi ea poate fi vizitată de multe ori de acelaşi Avonal sau de alţii, acţionând ca judecător de dezlegare, însă aceste misiuni tehnice de judecată nu sunt nici misiuni de consacrare nici misiuni de autoritate, iar în respectivele cazuri Avonalii nu sunt niciodată întrupaţi. Chiar şi atunci când o planetă este binecuvântată de misiuni magistrale repetate, Avonalii nu se supun întotdeauna întrupării muritoare; iar atunci când servesc sub înfăţişarea trupului muritor, ei apar întotdeauna ca fiinţe adulte ale tărâmului; ei nu sunt născuţi din femei.

^{(227.1) 20:4.3} Atunci când sunt întrupaţi în misiunile lor de manifestare sau de autoritate, Fiii Paradisiaci au Ajustori experimentaţi, iar aceşti Ajustori sunt diferiţi pentru fiecare întrupare. Ajustorii care ocupă mintea Fiilor lui Dumnezeu nu pot niciodată spera să dobândească personalitatea prin fuziunea cu fiinţele umane-divine pe care le locuiesc, însă sunt adesea personalizaţi printr-un decret al Tatălui Universal. Aceşti Ajustori formează pe Divinington consiliul suprem al direcţiei care administrează, identifică şi trimite Monitorii de Mister pe tărâmurile locuite. Ei primesc astfel şi acreditează Ajustorii revenind în „sânul Tatălui” după disoluţia muritoare a tabernaculului lor terestru. Astfel, fidelii Ajustori ai judecătorilor lumii devin şefii exaltaţi ai spaţiului lor.

^{(227.2) 20:4.4} Urantia nu a primit încă niciodată un Fiu Avonal în misiune magistrală. Dacă planeta voastră ar fi urmat planul general al lumilor locuite, ea ar fi fost binecuvântată de o misiune magistrală la un moment cuprins între epoca lui Adam şi coborârea lui Cristos Mihail. Însă succesiunea regulată a Fiilor Paradisului pe planeta voastră a fost complet bulversată de apariţia Fiului vostru Creator în manifestarea sa finală acum o mie nouă sute de ani.

^{(227.3) 20:4.5} Urantia poate încă să fie vizitată de un Avonal însărcinat să se întrupeze în misiune magistrală, însă, în ceea ce priveşte apariţia viitoare a Fiilor Paradisului, nici măcar „îngerii din cer nu cunosc ora sau modalităţile unei astfel de vizitări”. De fapt, lumea de manifestare a unui Mihail devine elevul individual şi personal al unui Maestru Fiu şi, ca atare, ea este în întregime supusă planurilor şi regulilor sale. Pentru lumea voastră, problema este încă complicată prin promisiunea de întoarcere a lui Mihail. Independent de neînţelegerile referitoare la şederea pe Urantia a lui Mihail din Nebadon, un lucru este cu siguranţă autentic - promisiunea sa de a reveni pe lumea voastră. În vederea acestei perspective, doar timpul poate revela ordinea viitoare în care Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu vor vizita Urantia.

5. Manifestarea Fiilor Paradisiaci ai lui Dumnezeu

^{(227.4) 20:5.1} Fiul Etern este Cuvântul etern al lui Dumnezeu. Fiul Etern este expresia perfectă a „primului” gând absolut şi infinit al Tatălui său etern. Când un dublură personal, sau prelungirea divină, a acestui Fiu Original pleacă pentru o misiune de manifestare în întrupare umană, devine literalmente adevărat că „Cuvântul divin s-a făcut trup” şi că fiecare Cuvânt locuieşte astfel printre umilele fiinţe de origine animală.

^{(227.5) 20:5.2} Pe Urantia este larg răspândită credinţa că scopul manifestării unui Fiu este de a influenţa într-un fel atitudinea Tatălui Universal. Însă voi ar trebui de asemenea să fiţi destul de luminaţi pentru a şti că acest lucru nu este adevărat. Manifestările Fiilor Avonali şi ale Mihaililor sunt una din necesităţile procesului experienţial stabilit pentru a face dintre aceşti Fii magistraţi siguri şi şefi plini de compasiune pentru popoarele şi planetele timpului şi spaţiului. Cariera de manifestare septuplă este scopul suprem al tuturor Fiinţelor Paradisiace Creatoare. Şi toţi Fiii Magistrali sunt animaţi de acelaşi spirit de servire care caracterizează atât de abundent Fiii Creatori primari şi Fiul Etern al Paradisului.

^{(227.6) 20:5.3} Trebuie ca un anumit ordin al Fiilor Paradisului să fie coborât pe fiecare lume locuită de muritori pentru a face posibil Ajustorilor Gândirii să locuiască în mintea tuturor fiinţelor umane normale ale acestei sfere. De fapt, Ajustorii Gândirii nu vin la toţi oamenii de bună credinţă înainte ca Spiritul Adevărului să fie răspândit asupra tuturor trupurilor. Iar trimiterea Spiritului Adevărului depinde de întoarcerea la cartierului său general al unui Fiu al Paradisului, care a executat cu succes o misiune de manifestare muritoare pe o lume în evoluţie.

^{(228.1) 20:5.4} Pe parcursul lungii istorii a unei planete locuite, au loc numeroase judecăţi de dezlegare, şi pot exista mai multe misiuni magistrale, însă de obicei un Fiu al manifestării va servi numai odată pe respectiva sferă. Venirea unui singur Fiu de manifestare este suficientă fiecărui lumi locuite, cu condiţia ca el să trăiască întreaga viaţă umană de la naştere până la moarte. Mai devreme sau mai târziu, independent de statutul său spiritual, fiecărei lumi locuite de muritori îi este destinat să primească un Fiu Magistral în misiune de manifestare, cu excepţia planetei unice a fiecărui univers local în care Fiul Creator alege să facă manifestarea sa de muritor.

^{(228.2) 20:5.5} Înţelegând mai bine ce este un Fiu al Manifestării, realizăm de ce Urantia prezintă atât de mult interes în istoria Nebadonului. Mica şi nesemnificativa voastră planetă interesează universul local pur şi simplu pentru că ea este lumea în care a sălăşluit în trup uman Isus din Nazaret. Ea a fost scena manifestării finale şi triumfale a Fiului vostru Creator, cadrul în care Mihail şi-a câştigat suveranitatea personală supremă asupra universului Nebadonului.

^{(228.3) 20:5.6} În sediul universului său local, şi în special după ce şi-a încheiat propria sa consacrare de muritor, un Fiu Creator petrece mult din timpul său cu sfătuirea şi instruirea colegiului Fiilor asociaţi, Fiilor Magistrali, şi a altora. În iubire şi devoţiune, cu o tandră compasiune şi o afectuoasă consideraţie, aceşti Fii Magistrali se revarsă pe sine asupra lumilor spaţiului. În nici un fel aceste servicii planetare nu sunt inferioare manifestării de muritori ale Mihaililor. Este adevărat că, pentru tărâmul aventurii sale finale în experienţa creaturilor, Fiul vostru Creator a ales o lume încercată de nefericiri neobişnuite. Însă niciodată o planetă nu ar putea să se găsească într-o astfel de condiţie încât consacrarea unui Fiu Creator să-i fie indispensabilă pentru a o reabilita spiritual. Orice Fiu din grupul de consacrare ar fi fost de asemenea suficient, deoarece în întreaga lor muncă pe lumile unui univers local, Fiii Magistrali sunt la fel de divin eficienţi şi infinit de înţelepţi ca fratele lor Paradisiac, Fiul Creator.

^{(228.4) 20:5.7} Cu toate că posibilitatea unui dezastru însoţeşte întotdeauna aceşti Fii ai Paradisului în întrupările lor de consacrare, nu am văzut încă nici un caz de eşec sau de nereuşită în misiunea de consacrare a unui Fiu Magistral sau Creator. Ei sunt toţi de origine prea apropiată de perfecţiunea absolută pentru a eşua. Ei îşi asumă pe deplin conştient riscul, ei devin cu adevărat asemănători creaturilor muritoare având trup şi sânge, şi dobândesc astfel experienţa unică a creaturii, însă în limitele observabile pentru mine, ei reuşesc întotdeauna. Ei nu ratează niciodată atingerea scopului misiunii lor de consacrare. Mărturia consacrărilor lor şi serviciilor lor planetare în întregul Nebadon formează capitolul cel mai nobil şi cel mai fascinant al istoriei universului vostru local.

6. Carierele de consacrare ca muritori

^{(228.5) 20:6.1} Metoda prin care un Fiu al Paradisului se pregăteşte pentru o întrupare de muritor ca Fiu al consacrării, şi intră în interiorul mamei sale pe planeta de consacrare, este un mister universal. Şi orice efort de a detecta acţiunea acestei tehnici sonaringtoniene este sortită unui eşec sigur. Fie ca cunoaşterea sublimă a vieţii de muritor a lui Isus din Nazaret să pătrundă în sufletele voastre, însă nu vă risipiţi gândurile în speculaţii inutile asupra modului în care s-a efectuat această misterioasă întrupare a lui Mihail din Nebadon. Să ne mulţumim cu cunoaşterea şi asigurarea că astfel de înfăptuiri îi sunt posibile naturii divine, şi să nu ne pierdem timpul în deducţii inutile în ceea ce priveşte tehnica folosită de înţelepciunea divină pentru a produce astfel de fenomene.

^{(229.1) 20:6.2} Într-o misiune de manifestare ca muritor, un Fiu al Paradisului se naşte întotdeauna din femeie şi este crescut ca băiat al tărâmului, aşa cum a făcut-o Isus pe Urantia. Aceşti Fii de slujire supremă trec toţi de la copilărie la tinereţe şi apoi la virilitate exact ca o fiinţă umană. Sub toate aspectele, ei devin asemănători muritorilor rasei în care s-au născut. Ei fac cereri Tatălui la fel ca şi copiii tărâmurilor pe care slujesc. Din punct de vedere material, aceşti Fii umani-divini trăiesc vieţi obişnuite, cu o singură excepţie: ei nu au descendenţi în lumea pe care locuiesc. Este o restricţie universală impusă tuturor ordinelor Fiilor de consacrare a Paradisului.

^{(229.2) 20:6.3} La fel cum Isus a lucrat pe lumea voastră ca fiu de tâmplar, şi alţi Fii ai Paradisului lucrează după diverse capacităţi pe planetele lor de consacrare. Este dificil să ne imaginăm o profesie care nu a fost urmată de vreun Fiu al Paradisului pe parcursul manifestării sale pe una din planetele evolutive ale timpului.

^{(229.3) 20:6.4} Atunci când un Fiu de consacrare a dobândit măiestrie în experienţa vieţii de muritor, atunci când a reuşit să se acorde perfect cu Ajustorul său interior, el iniţiază atunci partea misiunii sale destinată să ilumineze mintea şi să inspire sufletul fraţilor săi din trup. Ca instructori, aceşti Fii se consacră exclusiv iluminării spirituale a raselor muritorilor lumilor şederi lor.

^{(229.4) 20:6.5} Deşi carierele de manifestare, ca muritori, ale Mihaililor şi avonalilor sunt comparabile sub numeroase aspecte, ele nu sunt identice în întregime. Niciodată un Fiu Magistral nu proclamă: „Cine l-a văzut pe Fiu la văzut pe Tată”, aşa cum a făcut Fiul vostru Creator pe parcursul întrupării sale pe Urantia. Însă, un Avonal de manifestare declară literalmente „Oricine m-a văzut l-a văzut pe Fiul Etern al lui Dumnezeu”. Fiii Magistrali nu sunt descendenţii imediaţi ai Tatălui Universal şi nu se întrupează doar prin voinţa Tatălui. Ei sunt dăruiţi ca Fii ai Paradisului supuşi voinţei Fiului Etern al Paradisului.

^{(229.5) 20:6.6} Atunci când Fiii de consacrare, Creatori sau Magistrali, ajung la porţile morţii, ei reapar a treia zi. Însă nu trebuie să aveţi ideea că ei ajung întotdeauna la finalul tragic întâlnit de Fiul Creator care a locuit în lumea voastră acum o mie nouă sute de ani. Experienţa extraordinară şi deosebit de crudă prin care a trecut Isus din Nazaret a făcut ca Urantia să fie numită local „lumea crucii”. Nu este necesar ca un tratament atât de inuman să fie aplicat unuia din Fiii lui Dumnezeu, şi marea majoritate a planetelor le-a oferit o primire mai respectuoasă, permiţându-le să termine cariera lor muritoare, să încheie epoca, să judece supravieţuitorii adormiţi şi să inaugureze o nouă dezlegare fără a li se provoca o moarte violentă. Trebuie ca un Fiu de manifestare să întâlnească moartea, să treacă prin întreaga experienţă efectivă a muritorilor tărâmurilor, însă planul divin nu cere deloc ca această moarte să fie violentă sau anormală.

^{(229.6) 20:6.7} Când Fiii de manifestare nu sunt supuşi morţii violente, ei abandonează de bună voie viaţa lor şi trec porţiile morţii, nu pentru a satisface exigenţele unei „dreptăţi severe” sau ale unei „mânii divine”, ci mai degrabă pentru a desăvârşi manifestarea, pentru „a bea paharul” carierei întrupării şi experienţei personale în tot ceea ce constituie viaţa unei creaturi, aşa cum este ea trăită pe planetele de existenţă muritoare. Manifestarea este o necesitate planetară şi universală, iar moartea fizică nu este nimic mai mult decât o parte necesară a unei misiuni de manifestare.

^{(230.1) 20:6.8} Când întruparea sa ca muritor s-a încheiat, Avonalul de serviciu porneşte către Paradis, este acceptat de Tatăl Universal, şi se întoarce în universul local care-i fusese încredinţat, unde este recunoscut de Fiul Creator. Apoi, Avonalul de manifestare şi Fiul Creator trimit Spiritul lor al Adevărului asociat pentru a acţiona în inima raselor muritoare care locuiesc pe lumea manifestării. În epocile de presuveranitate ale unui univers local, acesta este spiritul comun al acestor doi Fii pus în lucrare de Spiritul Creativ. El diferă puţin de Spiritul Adevărului care caracterizează epocile universului local consecutive celei de-a şaptea manifestări a unui Mihail.

^{(230.2) 20:6.9} Când un Fiu Creator şi-a încheiat manifestarea sa finală, Spiritul Adevărului, care a fost trimis înainte în toate lumile acestui univers local în care un Avonal şi-a realizat manifestarea, îşi schimbă natura şi devine efectiv spiritul suveranului Mihail. Acest fenomen are loc concurent cu eliberarea Spiritului Adevărului destinat să servească pe planeta manifestării muritoare a lui Mihail. După care, fiecare lume onorată de o manifestare Magistrală va primi de la septuplul Fiu Creator, în asociere cu Fiul Magistral, acelaşi Consolator spiritual pe care l-ar fi primit dacă Suveranul universului local s-ar fi întrupat personal ca Fiu al manifestării.

7. Fiii Instructori ai Grinităţii

^{(230.3) 20:7.1} Aceşti Fii ai Paradisului înalt personali şi înalt spirituali sunt aduşi la existenţă de Trinitatea Paradisului. Ei sunt cunoscuţi în Havona ca ordinul Daynalilor. În Orvonton, ne referim la ei ca Fiii Instructori ai Trinităţii, numiţi astfel din cauza descendenţei lor. Pe Salvington, îi numim uneori Fiii Spirituali ai Paradisului.

^{(230.4) 20:7.2} Numărul Fiilor Instructori creşte în mod constant. Ultimul recensământ universal teledifuzat dădea o cifră ceva mai mare de douăzeci şi una de miliarde pentru aceşti Fii ai Trinităţii care acţionează în universul central şi suprauniversuri, fără a lua în calcul rezervele Paradisului, care conţin mai mult de o treime din Fiii Instructori ai Trinităţii existenţi.

^{(230.5) 20:7.3} Ordinul de filiaţie al Daynalilor nu este o parte organică a administraţiilor universale locale sau suprauniversale. Membrii săi nu sunt nici creaturi sau mântuitori, nici judecători sau conducători. Ei se ocupă cu atât mai puţin de administrarea universală ca de iluminarea morală şi de dezvoltarea spirituală. Ei sunt educatori universali, şi se consacră trezirii spirituale şi guvernării morale a tuturor tărâmurilor. Serviciul lor este intim legat la acela al personalităţilor Spiritului Infinit şi strâns asociat cu ascensiunea în Paradis al fiinţelor create.

^{(230.6) 20:7.4} Aceşti Fii ai Trinităţii participă la naturile conjugate ale celor trei Deităţi ale Paradisului, însă, în Havona, ei par mai degrabă să reflecte natura Tatălui Universal. În suprauniversuri, ei par a descrie natura Fiului Etern, în timp ce, în creaţiile locale, ei par a manifesta caracterul Spiritului Infinit. În toate universurile, ei sunt personificarea slujirii şi discreţiei înţelepciunii.

^{(230.7) 20:7.5} Spre deosebire de fraţii lor, Mihailii şi Avonalii, Paradisului, Fiii Instructori ai Trinităţii nu primesc un antrenament preliminar în universul central. Ei sunt trimişi direct în cartierele generale ale suprauniversurilor şi delegaţi acolo pentru a putea servi într-un univers local. În ajutorul acestor domenii evolutive, ei utilizează influenţa spirituală combinată a unui Fiu Creator şi a Fiilor Magistrali asociaţi, deoarece Daynalii nu posedă nici în ei înşişi nici prin ei înşişi putere de atracţie spirituală.

8. Slujirea Daynalilor într-un univers local

^{(231.1) 20:8.1} Fii Spirituali ai Paradisului sunt fiinţe unice de origine trinitară şi singurele creaturi ale Trinităţii atât de complet asociate conduitei universurilor de origine duală. Ei sunt afectuos devotaţi slujirii educative a creaturilor muritoare şi ordinelor inferioare de creaturi spirituale. Ei încep prin a lucra în sistemele locale. Apoi, conform experienţei lor şi împlinirilor lor, ei progresează către interior, prin slujirea lor în constelaţii, până la munca cea mai înaltă a creaţiei locale. După certificare, ei pot deveni ambasadori spirituali reprezentând universul local în care servesc.

^{(231.2) 20:8.2} Nu cunosc numărul exact al Fiilor Instructori în Nebadon; există câteva mii. Numeroşii şefi de departamente în şcolile Melchizedekilor aparţin acestui ordin. Ansamblul cadrelor Universităţii regulat constituite a Salvingtonului înglobează mai mult de o sută de mii de personalităţii, inclusiv aceşti Fii. Un mare număr dintre ei staţionează pe diversele lumi educative morontiale, însă nu sunt pe deplin ocupaţi cu avansarea spirituală şi intelectuală a creaturilor muritoare; ei se interesează de asemenea de instruirea fiinţelor serafice şi altor nativi ai creaţiilor locale. Numeroşi din asistenţii lor ies din rangurile fiinţelor trinitizate de creaturi.

^{(231.3) 20:8.3} Fiii Instructori formează facultăţile care administrează toate examenele şi organizează toate probele pentru calificarea şi certificarea tuturor fazelor subordonate ale serviciului universal, de la funcţiunile sale de santinele şi avanposturi până la cele de observatori ai stelelor. Ei fac, de-a lungul epocilor, un curs de instrucţie mergând de la programele planetare până la Colegiul superior al Înţelepciunii situat pe Salvington. Tuturor celor care încheie aceste aventuri în înţelepciune şi adevăr, muritori ascendenţi sau heruvimi ambiţioşi, li se acordă o mărturie de recunoaştere pentru eforturile şi împlinirile lor.

^{(231.4) 20:8.4} În toate universurile, toţii Fiii lui Dumnezeu sunt recunoscători faţă de aceşti Fii Instructori ai Trinităţii, întotdeauna fideli şi universal eficienţi. Ei sunt maeştrii exaltaţi ai tuturor personalităţilor spirituale, şi chiar instructorii loiali şi încercaţi ai Fiilor lui Dumnezeu înşişi. Însă nu pot deloc să vă dau detaliile interminabile ale responsabilităţii şi funcţiunilor Fiilor Instructori ai Trinităţii. Vastul domeniu de activitate al ordinului filial al Daynalilor va fi mai bine înţeles pe Urantia atunci când veţi fi progresat în inteligenţă, iar izolarea spirituală a planetei voastre se va fi sfârşit.

9. Serviciul planetar al Daynaililor

^{(231.5) 20:9.1} Atunci când progresia evenimentelor pe o lume evolutivă indică faptul că timpul a venit pentru a inaugura o vârstă spirituală, Fiii Instructori ai Trinităţii se oferă întotdeauna ca voluntari pentru acest serviciu. Voi cunoaşteţi puţin Fiii acestui ordin, deoarece Urantia nu a trecut niciodată printr-o vârstă spirituală, un mileniu de iluminare cosmică. Însă Fiii Instructori vizitează de acum lumea voastră, în vederea stabilirii planurilor referitoare la proiectele lor de şedere pe sfera voastră. Ei vor fi gata să apară pe Urantia atunci când locuitorii săi se vor fi eliberat suficient de urmele de animalitate şi de lanţurile materialismului.

^{(231.6) 20:9.2} Fiii Instructorilor Trinităţii nu au nimic de a face cu terminarea dezlegărilor planetare. Ei nu judecă morţii şi nu transferă viii, însă, în fiecare misiune planetară, ei sunt însoţiţi de un Fiu Magistral care îndeplineşte aceste lucruri. Fiii Instructori sunt în întregime ocupaţi de inaugurarea unei epoci spirituale, de începerea erei realităţilor spirituale pe o planetă evolutivă. Ei fac manifeste contrapărţilor spirituale ale cunoaşterii materiale şi ale înţelepciunii temporale.

^{(232.1) 20:9.3} Fiii Instructori rămân de obicei pe planeta lor de vizitare pe parcursul a o mie de ani ai timpului planetar. Un singur Fiu Instructor prezidează domnia mileniului planetar, şi este asistat de şaptezeci de asociaţi ai ordinului său. Daynalii nu se materializează nici prin întrupare nici altfel pentru a deveni vizibili fiinţelor muritoare. De aceea, contactul cu lumea vizitării este menţinut prin Strălucitoarele Stele de Seară, personalităţi ale universului local asociate Fiilor Instructori ai Trinităţii.

^{(232.2) 20:9.4} Daynalii pot reveni de multe ori pe o lume locuită; ca urmare a misiunii lor finale, planeta va fi admisă în statutul stabilit al unei sfere de lumină şi de viaţă, ceea ce este scopul evolutiv al tuturor lumilor locuite de muritori pe parcursul prezentei epoci a universului. Corpul Muritorilor Finalităţii a avut mult de a face cu sferele ancorate în lumină şi viaţă, iar activităţile sale planetare sunt în relaţie cu cele ale Fiilor Instructori. În realitate, întregul ordin de filiaţie Daynal este în raport intim cu toate fazele de activitate ale finalitarilor în creaţiile evolutive ale spaţiului şi timpului.

^{(232.3) 20:9.5} Pe parcursul stadiilor iniţiale ale ascensiunii evolutive, Fiii Instructori ai Trinităţii par atât de complet identificaţi cu regimul de progresare muritor încât noi suntem adesea conduşi să speculăm asupra posibilităţii asocierii lor cu finalitarii în cariera nerevelată a universurilor viitoare. Noi constatăm că administratorii suprauniversurilor sunt în parte personalităţi de origine trinitară şi în parte creaturi evolutive ascendente îmbrăţişate de Trinitate. Noi credem ferm că Fiii Instructori şi finalitarii se ocupă acum cu dobândirea experienţei asocierii în timp, ceea ce ar putea fi antrenamentul preliminar în vederea unei asocieri strânse în vreun oarecare destin viitor încă nerevelat. Pe Uversa, noi credem că în epoca în care suprauniversurile vor fi definitiv ancorate în lumină şi viaţă, aceşti Fii Instructori ai Paradisului care vor fi atât de familiarizaţi cu problemele lumilor evolutive şi asociaţi atât de mult cu cariera muritorilor evolutivi, vor fi probabil transferaţi către o asociere eternă cu Corpul Paradisiac al Finalităţii.

10. Slujirea unificată a Fiilor Paradisului

^{(232.4) 20:10.1} Toţi Fiii Paradisiaci ai lui Dumnezeu sunt de origine şi de natură divină. Fiecare Fiu al Paradisului lucrează în favoarea fiecărei lumi exact ca şi cum Fiul care a împlinit acest serviciu ar fi primul şi unicul Fiu al lui Dumnezeu.

^{(232.5) 20:10.2} Fiii Paradisului sunt prezentarea divină a naturii lor în acţiune a trei persoane ale Deităţii în domeniile timpului şi spaţiului. Fiii Creatori, Magistrali, şi Instructori, sunt darurile Deităţilor eterne pentru copiii oamenilor şi pentru toate celelalte creaturi ale universului care au un potenţial de ascensiune. Aceşti Fii ai lui Dumnezeu sunt slujitori divini care se consacră neîncetat ajutorului creaturilor timpului, pentru a-şi atinge scopul spiritual elevat al eternităţii.

^{(232.6) 20:10.3} În Fiii Creatori, iubirea Tatălui Universal se amestecă cu compasiunea Fiului Etern şi este revelată universurilor locale în puterea creativă, slujirea plină de iubire şi suveranitatea plină de înţelegere a Mihaililor. La Fiii Magistrali, compasiunea Fiului Etern, îmbinată cu serviciul Spiritului Infinit, este revelată domeniilor evolutive în carierele Avonalilor de judecată, de slujire şi de consacrare. La Fiii Instructori ai Trinităţii, iubirea, compasiunea şi grija celor trei Deităţii ale Paradisului sunt coordonate pe nivelele de valori cele mai elevate ale timpului-spaţiu şi prezentate universului ca adevărul viu, bunătatea divină şi adevărata frumuseţe spirituală.

^{(233.1) 20:10.4} În universurile locale, aceste ordine de filiaţie colaborează pentru a revela Deităţile Paradisului creaturilor spaţiului. Ca Tată al unui univers local, un Fiu Creator descrie caracterul infinit al Tatălui Universal. Ca Fii ai manifestării plin de compasiune, Avonalii revelează natura incomparabilă a Fiului Etern de compasiune infinită. Ca veritabili instructori ai personalităţilor ascendente, Fiii Daynali ai Trinităţii revelează personalitatea educatoare a Spiritului Infinit. Pe parcursul cooperării lor divine perfecte, Mihailii, Avonalii şi Daynalii contribuie la actualizarea şi revelarea personalităţii şi suveranităţii lui Dumnezeu Supremul în şi pentru universurile timpului-spaţiu. În armonia activităţilor lor triunice, aceşti Fii Paradisiaci ai lui Dumnezeu activează întotdeauna în avangarda personalităţilor Deităţii. Ei urmează expansiunea fără sfârşit a divinităţii Primei Mari Surse-Centru, de la Insula eternă a Paradisului până în profunzimile necunoscute ale spaţiului.

^{(233.2) 20:10.5} [Prezentat de un Desăvârşitor al Înţelepciunii de pe Uversa.]

LUCRĂTORII ÎN LUMINĂ și FAMILIA BIOLOGICĂ