Cum sa meditam-Omraam Mikael Aivanhov

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Cum să medităm

Conferinţa din 03.02.1974

     Întrebare: – Mă întreb adesea cum să meditez şi am nevoie de câteva sfaturi practice acolo unde nu reuşesc.
Răspuns: Este o întrebare foarte bună, deşi v-am vorbit în conferinţe speciale despre acest subiect. Cuvântul “meditaţie” s-a răspândit mult, mai ales meditaţia abstractă, numită “transcedentală”… Nu numai că nu cunoaştem semnificaţia cuvântului “meditaţie”, dar folosim la întâmplare şi termenul transcendental !…
Da, cuvântul “meditaţie”… Voi încerca să fiu cât mai concis şi clar în expunere, deoarece problema este foarte vastă… Am explicat ce este concentrarea, căci ea le precede pe toate celelalte. Dacă nu ştim să ne concentrăm, nu ştim nici să medităm, nici să contemplăm, nu putem nici să ne rugăm, nici să ne identificăm. Am explicat că există mai multe procedee:

1. Concentrarea depinde mai degrabă de voinţă.
2. Meditaţia atinge mai degrabă latura intelectuală, aceea de a cunoaşte, de a aprofunda lucrurile.
3. Contemplarea atinge latura sufletească, oprindu-se asupra frumuseţii, a strălucirii, a perfecţiunii.
4. Rugăciunea este legată de inimă: o cerere adresată Cerului.

Există o întreagă lucrare în aceste procese, iar când ajungi să declanşezi forţe şi curenţi în interiorul fiinţei, oprindute asupra laturii sublime, divine, te poţi asemăna cu acestea, adică fuzionezi şi devii o parte a Divinităţii. Este un lucru foarte rar, greu, dar minunat în sine.
În vreme ce, concentrarea există şi la animale (la pisici)… toată lumea se concentrează ! Ca şi un om sărman, în vremea războiului, când totul lipsea… Omul nostru rămăsese nemişcat în faţa unei băcănii ce avea tot felul de mezeluri şi nu mai pleca de acolo ore întregi. Proprietarul magazinului îl luă la rost, iar sărmanul om îi răspunse că era în concediu !… Există tot felul de concentrări !… Suntem foarte exersaţi în concentrarea asupra unei femei frumoase, a unei sticle de băutură, asupra banilor vecinului, da, iată ce este concentrarea, în vreme ce meditaţia înseamnă ceva mult mai greu.
Aici trebuie să avem anumite nevoi, gânduri, ca să cunoaştem, dar numai bunul Dumnezeu poate şti asupra căror subiecte meditează oamenii !…
Iar contemplarea este şi ea foarte răspândită şi cunoscută: toată lumea ştie puţin să contempleze un apus de soare, un peisaj, un tablou, ochii cuiva… Dar aceasta nu este contemplare adevărată ! Veţi vedea imediat asupra căror subiecte merită să ne concentrăm, să medităm. V-am arătat doar că aceste lucruri există, dar veţi vedea cât de departe sunt aceste “înţelesuri” ale omului obişnuit de ceea ce înţelege cu adevărat un Iniţiat din aceste cuvinte: concentrare, meditaţie, contemplare… În vreme ce, identificarea există şi ea, în special la persoanele mediumice care se identifică cu persoana suferindă şi cu organul suferind al acesteia: în transă, mediumul ajunge să fuzioneze cu persoana respectivă. Acest tip de identificare se practică în lumea întreagă fără a ţine seama că atunci când ne gândim prea mult la o persoană, ajungem să facem aceleaşi lucruri ca aceasta; este vorba aici de o identificare parţială, întâlnită în cazul îndrăgostiţilor…
Să începem acum să medităm. Oamenii obişnuiţi meditează, adică încearcă să vadă cum să-şi plătească facturile, cum să-şi plătească impozitele, cum să-şi cumpere o casă, o maşină, cum să-şi găsească o nouă amantă… Toate acestea se produc în cadrul meditaţiilor ! Dar nu aceasta este meditaţia adevărată !
Meditaţia, aşa cum înţeleg Iniţiaţii, înseamnă exerciţiu, concentrare asupra unui subiect, împiedicând astfel mentalul să se disperseze, să se împrăştie sau să vagabondeze. Ce fel de subiect ? Iniţiaţii îşi aleg mereu subiecte de meditat educative, constructive, înalte. Dar veşnicia, vidul, abstractul sunt subiecte prea grele, prea îndepărtate. Trebuie început prin ceva concret, mai aproape de noi, de exemplu sănătatea, frumuseţea, pacea, inteligenţa, lumina, armonia, etc., lucruri de care avem nevoie. Când medităm asupra unui lucru care ne lipseşte, pe care îl iubim şi îl căutăm, este mult mai uşor; dimpotrivă, când medităm asupra unor lucruri plictisitoare, este mult mai greu să ne oprim gândul. Este uşor să te opreşti asupra lucrurilor plăcute: de exemplu asupra borcanului de dulceaţă !…
Asupra căror lucruri putem medita ? Asupra a tot ceea ce este sublim. Pentru moment, oamenii meditează asupra a tot felul de lucruri întunecoase, ascunse, misterioase, învăluite în spionaj şi crime. Nu, acestea nu sunt meditaţii !… Este o lucrare a intelectului, dar meditaţia este un lucru spiritual. În acest fel, yoghinii, înţelepţii Indiei, înţeleg meditaţia: ei doresc să iasă din această stare grosieră, obişnuită, concentrându-şi intelectul asupra unor subiecte foarte înalte, ca grandoarea şi nobleţea, ca imensitatea şi generozitatea. Concentrându-ţi astfel intelectul, atingi anumite regiuni unde se găsesc aceste virtuţi, regiuni superioare celor în care trăim; concentrându-te, posezi antene cu care atingi particule, atragi emanaţii ce îţi pătrund în fiinţă şi astfel la sfârşitul meditaţiei te simţi mai bine: ai pornit ceva, ai simţit ceva, ai înţeles ceva în plus, avansezi. Dacă meditaţi în acest fel, zilnic, veţi ajunge departe, veţi atinge latura divină de unde veţi primi lucruri extraordinare. În vreme ce, cu cât meditaţi mai mult asupra lucrurilor urâte, dezgustătoare, personale, se primesc unele lucruri, dar nu avansate, pure şi binefăcătoare.
Iniţiaţii tocmai acest lucru îl cer, să înveţi să ieşi din toate aceste lucrări intelectuale ce atrag răul, negativul. Din păcate, oamenii tocmai acest lucru îl fac, atingând prin meditaţiile lor lucruri ce nu sunt binefăcătoare.
Vă voi spune procedura de meditaţie. Acum să vedem câte ceva despre contemplare. Când începem să medităm, declanşăm deja intelectul, fiind concentraţi asupra a ceva minunat şi agreabil; apoi constaţi că gândul a prins gustul “acestei lucrări”, chiar atunci când vă opriţi şi reveniţi la lucrurile pământene. Dacă aţi constatat acest lucru, este foarte bine, dar trebuie să reveniţi, dându-i acestui curent direcţie până când îl puteţi opri fără să îl dispersaţi, deşi el se află în aceeaşi direcţie; aceasta este contemplarea: contemplaţi un singur lucru, fie frumuseţea divină, armonia sau pacea. Nu mai există meditaţie, nici gânduri care vin sau pleacă, există în faţa voastră numai o imagine sublimă, puterea divină, iubirea sa, şi atunci totul devine puternic în voi, energiile vă pătrund fiinţa în mare cantitate, căci prin contemplare putem ajunge la extaz. Prin meditaţie nu se poate ajunge la extaz: există delectare, bucurie, încântare, dar extazul nu vine decât după contemplări sublime, când suntem atât de prinşi în momentul divin, încât începem să plângem, suntem inundaţi de fiinţe divine. Mulţi discipoli au cunoscut extazul, de altfel ei îşi povestesc această stare în cărţile lor. Dar ca să ajungi aici, îţi trebuie multe calităţi, nu poţi ajunge numai prin forţă sau insistenţă căci îţi poţi rupe gâtul. Trebuie să ai multă iubire pentru lucrurile acestea; numai atunci nu îţi mai poate scapa nimic şi reuşeşti. Dar forţând intelectul, îţi blochezi creierul, ai dureri de cap, te poţi dezechilibra nervos. Voinţa fără iubire nu te poate duce la extaz. Tocmai aici vă explicam că există mai multe căi ca să găsiţi beatitudinea sau perfecţiunea. Există trei căi: calea inteligenţei, a ştiinţei; calea iubirii; calea voinţei. Unii aleg calea iubirii şi prin iubire ajung la perfecţiune. Alţii au o inteligenţă deosebită şi prin studii, lecturi, ajung la ţelul propus. Alţii ajung prin voinţă, prin tenacitate, prin exerciţii şi lucrări… Trebuie să lucraţi conform firii şi temperamentului vostru, alegând una dintre aceste căi. Eu le-am ales pe toate trei, dorind ca totul să fie armonios în fiinţa mea, asemenea triunghiului echilateral; eu vreau ca voinţa, intelectul şi inima să fie egale în mine, şi nu deformate. Poate că nu totdeauna va fi posibil acest lucru, dar trebuie cel puţin să vi-l doriţi ca ideal.
     Acum, în cazul meditaţiei, al concentrării, v-am mai explicat faptul că natura umană nu trebuie forţată, nici bruscată. Dacă veţi dori să vă concentraţi dintr-odată, veţi întâmpina greutăţi să vă îndreptaţi gândul într-o anumită direcţie. Dar dacă sunteţi diplomaţi, pedagogi, veţi rămâne un moment în linişte, lăsând toate amintirile deoparte; în câtva timp, amănuntele trec, apoi gândul începe să vă asculte, tocmai fiindcă i-aţi dat libertate… Acum, vă puteţi concentra pe ceva ce iubiţi: sănătate, frumuseţe, forţă, inteligenţă… Da, faceţi-o preţ de câteva minute… Apoi odihniţi-vă puţin, căci nu veţi putea medita de la început ore întregi. Pentru început zece-cincisprezece minute ajung, mărirea duratei de timp vine odată cu exerciţiul, în mod natural şi firesc. Dar, la început, încercaţi în câteva mici reprize, de câteva ori pe zi. Atunci veţi ajunge să declanşaţi în voi ceea ce v-aţi dorit, veţi rămâne mai mult timp, fără să simţiţi… Vă place şi vă simţiţi bine şi puteti prelungi această stare ore întregi, poate zile !… Zece sau cincisprezece minute poate că nu dau rezultate, dar meditaţia mai lungă vă va duce cu siguranţă la rezultate. Să nu cădeţi în capcana simbolurilor (cruce, etc.,) crezând că vă pot salva de orice; numai propria voastră atitudine spre împlinirea lucrurilor contează. Rugăciunile, simbolurile nu te pot salva de rău. Ca în povestea călugărului beţiv care, înainte de culcare, se ruga Domnului, apoi se culca liniştit, fiindcă a fost iertat… Într-o seară a uitat să-şi spună rugăciunea şi cineva îl trezeşte în timpul nopţii, amintindu-i că a uitat să-şi spună rugăciunea. Era diavolul !… Da, interesele diavolului erau ca bietul să bea în continuare şi să-şi spună rugăciunea… Diavolii nu se tem nici de rugăciuni, căci atunci când nu faci lucrurile cum trebuie, degeaba le faci ! Există oameni care se roagă întreaga viaţă, dar nenorocirile nu îi ocolesc. Ei nu fac decât contrariul în comportamentul lor şi de aceea lucrurile ies mereu pe dos. Trebuie să te rogi cu hotărârea să schimbi ceva, astfel rugăciunile sunt anihilate. Rugăciunea este puternică numai când este însoţită de fapta dreaptă. Dar totul este promis în timpul rugăciunii; apoi, când suntem salvaţi, nu ne mai ţinem promisiunea şi în locul ei aprindem o biată lumânare pentru sfântul sau sfânta care ne-a îndeplinit rugăciunea. Nu, nu este totul aşa de uşor !…
Dar când procedăm în mod inteligent, conştient, ajungem după zile de meditaţii, de concentrări şi contemplări la identificarea cu Cerul. Pentru moment, toată lumea se identifică cu corpul fizic, iată pericolul identificării ! Noi nu suntem numai “corp fizic”; după o asemenea identificare devenim slabi, temători, bolnavi… căci corpul fizic este plămădit dintr-o materie vulnerabilă, oxidată. Astfel trăim numai viaţa corpului fizic. Dacă ne identificăm însă cu spiritul care este nemuritor şi veşnic, puternic şi luminos, devenim una cu El, adică puternici şi adevăraţi, invulnerabili. Iată unde este marea eroare, dragii mei, în filozofia identificării cu corpul fizic în care se complace marea parte a omenirii.
Nimeni nu se gândeşte să se identifice cu ceea ce este mai luminos, mai sublim, mai puternic, nemuritor, adică cu soarele. Oamenii se identifică cu luna sau cu pământul, cu ceva ce este mereu deplorabil. Numai Iniţiaţii se identifică cu soarele, ca să devină una cu el. O meditaţie trebuie să ajungă tocmai în acest punct: să-ţi imaginezi că totul este de o asemenea puritate şi luminozitate încât poţi ajuta întreaga omenire. Aceasta este cea mai bună cale pentru meditaţie, deşi, rezultalele vin după ani şi ani de zile. Într-o bună zi, nu ştim când, vom deveni asemenea soarelui… Problema constă în a avea acest ideal, acest gust, solid şi constant. Nu trebuie niciodată să vă identificaţi cu lucruri trecătoare, urâte şi dezgustătoare… căci veţi deveni asemenea lor. Iată cum operează legea.
Eu îmi dau seama imediat dacă cineva a meditat aşa cum trebuie: îi observ expresia feţei, iar dacă aceasta s-a schimbat, atunci da, persoana respectivă a reuşit ceva; în schimb, dacă văd un chip rece şi şters, nu, nu s-a întâmplat nimic în interiorul acelei persoane… Putem să ne petrecem toată viaţa aşa, aiurea, fără rost !…
Deci, concentrarea, meditaţia, contemplarea şi identificarea sunt mijloace, iar scopul este să devenim ceva sublim, restul fiind doar mijloace… Concentrarea este însă baza meditaţiei. Ea este o putere în sine. Atlanţii cunoşteau aceste lucruri. Ei aveau cristale extraordinare tăiate şi şlefuite în forme geometrice deosebite; expuse razelor soarelui, razele lor erau dirijate apoi pentru a pune în mişcare vapoare, fabrici, rachete… totul făcându-se cu ajutorul cristalelor, adică a luminii concentrate.
Dacă concentrăm o rază de soare în lentila unei lupe, putem să ardem totul. Altminteri, puteţi lucra ani în şir fără să produceţi nici un pic de căldură. Deci, trebuie să concentrăm toate forţele şi gândurile fiinţei asupra unei singure idei, a unui singur punct. Apoi, veţi putea face minuni cu puterea ce se degajă de aici.
Acest lucru este greu de obţinut, ştiinţa de a te concentra. Priviţi numai exemplul pisicii care se concentrează în faţa “găurii” de şoarece, repetându-i acestuia: “Ieşi odată de acolo !…”. Şoarecele iese sub influenţa magică a pisicii… Nimeni nu a observat acest comportament al pisicii. De aceea, egiptenii aveau un adevărat cult pentru pisici, găsind că este un animal sfânt care are posibilităţi şi virtuţi deosebite. Pisica este un animal misterios, ea vede în întuneric, ea se poate dedubla şi poate capta toate influenţele şi magiile negative ce se abat asupra stăpânilor, având astfel un rol protector.
O bună meditaţie se pregăteşte dinainte. Aşa cum vă sfătuiesc şi eu să o faceţi seara, înainte de culcare, pregătind astfel meditaţia de a doua zi, de la răsăritul soarelui. Noaptea trebuie trăită în calm, astfel ca dimineaţa să vă puteţi concentra cu seninătate.
Să luăm exemplul unei persoane care a dus o viaţă cumpătată de-a lungul anilor, pregătindu-şi condiţiile pentru a se putea concentra asupra unor subiecte divine. Acest om poate evolua, în vreme ce acela care a dus o viaţă dezordonată, oricât s-ar concentra, n-ar reuşi nimic. Este un semn rău pentru aceia care nu  reuşesc să mediteze. Dacă nu reuşesc, înseamnă că sunt bântuiţi de tot felul de gânduri meschine şi joase care îi împiedică să se elibereze spre lucruri divine. Acesta este adevărul !… Dacă eu nu reuşesc, sunt singurul vinovat !…
Pentru acela care a dus o viaţă cumpătată şi realizarea este mai aproape, în timp ce pentru ceilalţi, lucrurile sunt mult mai grele şi complicate. Eu sunt destul de dur în definiţii, dar ele sunt adevărate. Când te hotărăşti să duci o viaţă curată şi cinstită, lucrurile se limpezesc şi încep să se împlinească. Începi să călătoreşti cu gândul, să vizitezi alte lumi, să captezi influenţe benefice, minunându-te apoi de tot ceea ce s-a întâmplat.
Eu am cunoscut foarte bine aceste lucruri, le-am trăit şi simţit. Unele nici nu vreau să vi le revelez, căci sunt prea sacre, iar voi nu le puteţi împlini deocamdată; astfel, risc să fiu pedepsit de lumea se sus… Pregătiţi-vă, totuşi, pentru vremea când veţi primi aceste lucruri de o eficienţă extraordinară. Dar voi nu credeţi în existenţa unor lumi superioare, şi atunci vă las să le descoperiţi singuri, dar va fi poate prea târziu ! Trebuie să vă străduiţi mai întâi de toate să credeţi, să credeţi pe acela care vi le destăinuie, verificându-i în acelaşi timp spusele.
Aşa se petrec lucrurile şi în universităţi unde aveţi tot felul de dascăli. Să luăm exemplul chimiei: la început, învătaţi istoria ei, cunoscându-i pe toţi marii chimişti ai lumii; apoi, încercaţi să îi depăşiţi. Când este vorba despre ştiinţă, acceptaţi descoperirile predecesorilor voştri, încercând să mergeţi mai departe. Dar în domeniul misticii, în domeniul spiritual, nu acceptaţi că cineva, înaintea voastră, a putut descoperi unele adevăruri, crezând că le veţi putea descoperi singuri. Nu veţi reuşi !…
Acest fel de judecată prostească a unora, constând în posibilitatea lor de a descoperi singuri lucrurile, este dăunător. Puteţi lucra o viaţă întreagă şi nu veţi descoperi că apa este formată din hidrogen şi oxigen.
Iată câteva reflecţii despre meditaţie. Nu poţi medita cu capul plin de tot soiul de gânduri, trebuie să te cureţi, dar voi nu ştiţi nici cum să procedaţi. Eu am explicat acest lucru în mai multe conferinţe, cum să înlocuieşti vechile clişee ale minţii cu cele noi. Cele vechi sunt prea puternice, nu puteţi lupta împotriva lor, trebuie numai să le înlocuiţi, să le grefaţi pe cele noi peste cele vechi. “Noul” se cumpără din magazinele cereşti… căci totul merge foarte sus.
Noii veniţi îşi imaginează că sunt atotştiutor, nefiind preocupaţi de aceste lucruri, ei nu au atins încă problemele cele mai importante ale existenţei. Ne trebuie timp, răbdare şi tenacitate, iubire, apoi viaţa devine frumoasă !…
Când ajungem să fim atinşi de aceste subiecte minunate, după ani de sârguinţă, putem să cădem în extaz şi atunci putem începe identificarea. Care este scopul fiinţei pe pământ ? Să ne asemănăm cu Tatăl Nostru Ceresc. Nimeni nu se ocupă cu aceste lucruri, numai Iniţiaţii o fac, chiar dacă muncesc de secole…
Reţineţi acest lucru, fără meditaţie nu există progres în desăvârşirea fiinţei umane. Puteţi citi, vă puteţi instrui, dar dacă totul vă vine din exterior, nu din propriile strădanii, totul se va şterge. În vreme ce, făcând eforturi proprii, dezvoltaţi capacităţi pentru veşnicie. În India întâlnim numai acest lucru: toată lumea meditează. Poate că lucrul cel mai trist este faptul că în trecut s-a insistat prea mult pe elementul pasiv, mistic, acela de a nu depune nici un efort şi iată cum mizeria şi boala se instalează !…
Nu putem să absolutizăm nici un domeniu atunci când ne aflăm pe pământ. Europenii se opun filozofiei indiene, ei adoptând latura activă, dinamică, abandonând latura meditativă, a contemplării şi rugăciunii, înfundându-se astfel în planul material. După părerea mea, cele două laturi trebuie să existe în egală măsură în fiinţa umană. India cu misticismul ei a ajuns în mizerie, în vreme ce Europa, cu toate construcţiile ei, a sărăcit interiorul fiinţei umane. Europenii se îndreaptă spre ruină fiindcă au abandonat anumite practici pe care orientalii le exersează. Învăţământul nostru se plasează la graniţa dintre Orient şi Occident, găsind echilibrul între cele două laturi.
Fără meditaţie şi contemplare nu veţi ajunge prea departe. Eu vă spun sincer. Fiindcă trebuie să vă exersaţi zilnic, şi mai ales asupra unor subiecte care vă depăşesc. Mulţi spun că “meditează”, dar de fapt ei “judecă”, “gândesc”, fiindcă sensul verbului “a medita” este mult mai profund… Meditaţia este exclusiv spirituală, bazată pe subiecte divine. La fel, contemplarea, identificarea, în timp ce rugăciunea se adresează inimii.
Altminteri, meditaţia se confundă cu o simplă reflecţie pământeană, fără substrat divin. Puţini oameni reuşesc să mediteze, şi mai puţin să se identifice cu Divinul: Marii Maeştri ori oamenii cei mai abrutizaţi ajung la identificare… Ultimii se identifică cu pământul, cu ţărâna şi pulberea, căci stă spus în Biblie că “din ţărână ai venit şi te vei întoarce în ţărână”. Iată de ce ei sunt slabi şi vulnerabili… Nici chiar savanţii nu au realizat faptul că procesul de identificare schimbă totul în fiinţă la nivel vibratoriu şi atomii îşi schimbă nivelul vibraţiei atunci când vreţi să vă identificaţi cu Divinitatea. Da, totul se schimbă atunci…
Un minut de meditaţie
.http://eusuntvictor.wordpress.com