BINECUVANTARE

Viata mea, cuvintele mele, inima mea, toate iti apartin Tie, Doamne! Faca-se Voia Ta in Toate! Mintea mea a devenit mintea Ta, corpul meu a devenit Corpul Tau, Spiritul meu este Unul cu Spiritul Tau. Vino Tu si traieste prin mine. Binecuvanteaza-mi fiinta si inalta-mi Spiritul, pentru a simti splendoarea uniunii cu Tine! Multumesc. AMIN.ASA SA FIE,SI ASA ESTE!

IMNUL UNIVERSULUI

„Da, Doamne, cred: şi cred din ce în ce mai puternic, pentru că nu este doar o încercare de a mă consola, ci de a mă desăvârşi, tu eşti la originea impulsului şi la sfârşitul acestui drum, pe care toată viaţa mea nu pot decât să îl urmez. Şi tu eşti cel care însufleţeşti pentru mine, cu omniprezenţa ta, miriada de influenţe cărora mă supun permanent. În viaţa care izvorăşte din mine şi în materia care mă susţine găsesc mai mult decât darurile tale. Te găsesc pe tine însuţi care mă faci să particip la existenţa ta. O, Doamne, a cărui chemare precede prima noastră mişcare, dăruieşte-mi aspiraţia de a exista – pentru ca, prin acea sete divină care este darul tău, accesul la marile ape să se deschidă în mine. Nu mă lipsi de setea divină de viaţă, acea energie primordială. Şi tu, a cărui înţelepciune iubitoare îmi dă formă din toate formele şi întâmplările lumii, ajută-mă să pot să cred, să cred cu înflăcărare şi mai presus de orice, în prezenţa ta activă.” ~Teilhard de Chardin, Imnul Universului

IERTARE!

IERTAREA sa ne primeneasca Inimile de vina greselilor si greutatilor trecutului, CONSTIENTIZAREA momentului "Acum" sa ne limpezeasca Mintile de gandurile prea multe si prea-lumesti, RESPIRAREA in Ritmul Propriu sa ne readuca Sanatatea in trupurile noastre, ACCEPTAREA Prezentei Lui "Sunt Cine Sunt" sa ne calauzeasca spre Acasa, IUBIREA si INTELEPCIUNEA Lui Christos sa ne inspire zi de zi precum in vechime au luminat pe fericitii contemporani ai LUI IISUS! NAMASTE! "Încurajat să intru în mine însumi, călăuzit de Tine, am intrat în adâncul inimii mele... O, Adevăr veşnic şi Iubire adevărată şi scumpă Veşnicie! Tu eşti Dumnezeul meu, după tine suspin ziua şi noaptea... Târziu de tot Te-am iubit, O, Frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit! Şi iată, Tu erai înăuntrul meu şi eu eram afară, şi acolo Te căutam... Tu erai cu mine şi eu nu eram cu Tine. Mă ţineau departe de Tine acele creaturi care, dacă nu ar fi în Tine, nici măcar nu ar exista. M-ai chemat, ai strigat, ai spart surzenia mea. M-ai luminat, m-ai străfulgerat şi, în cele din urmă, ai vindecat orbirea mea. Ai suflat peste mine parfumul Tău şi eu l-am respirat şi acum mă topesc după Tine. Te-am gustat şi acum mi-e foame şi sete de Tine!". SF.AUGUSTIN

CUNOASTEREA

CUNOAȘTEREA: Inteligența spirituală care trăiește înăuntrul fiecărei persoane. Sursa a tot ceea ce știm. Înțelegere intrinsecă. Înțelepciune eternă. Partea nesfârșită din noi care nu poate fi influențată, manipulată sau coruptă. Un potențial în toate formele de viață inteligentă. Cunoașterea este Dumnezeu în tine și Dumnezeu este întreaga Cunoaștere din Unives.
„Neînfricarea ta, în viitor, trebuie să nu fie născută din prefăcătorie, ci născută din certitudinea ta în Cunoaștere. În acest fel, tu vei fi un refugiu al păcii și o sursă de bogăție pentru alții. Asta îți este menit să fii. Din acest motiv ai venit în lume.

IISUS

Cel mai mare OM din istorie, Cel mai mare OM din istorie, Iisus, n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator. N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de EL N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit. A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.

duminică, 22 septembrie 2013

UN POEM DE POVESTE-Eminescu rasucindu-se in mormant

"
A fost odata ca-n povesti, A fost - de-ar mai fi iara - Din neamuri tracice, regesti, O prea frumoasa tara. Si era una pe pamant Si mandra-n toate cele Cum e icoana unui sfant Si Luna intre stele. Ma doare-n suflet cand privesc La tot ce se intampla Si in mormant ma rasucesc Si cuie-mi intra-n tampla. Eu nu mai simt miros de tei In viata mea postuma, Nu vad nici vajnici pui de lei. Doar mucegai si huma. Luceferi nu mai stralucesc Cand tara e o rana, Copiii mamele-si bocesc Ca n-au in blide hrana. Cantat-am graiul romanesc, Aceasta dulce limba. Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc Prin alte tari o schimba. Degeaba le-am lasat cu dor O "Doina", sa tresara! Trecutul nu e viitor Si viata li-i amara. Nici harta nu-i ca-n alte dati Din Nistru pana-n Tisa; Moldova-i astazi jumatati. Cat rau facutu-ni-s-a! Degeaba scris-am eu scrisori Din vremuri de urgie Si m-am rugat de-atatea ori Mai bine sa va fie. Avut-am piatra la hotar Si-n tara noastra singuri Cules-am holde din brazdar. Acum n-aveti nici linguri... O, biet popor roman sarac Cu-o tara prea bogata! Tu vino-i raului de hac Sa nu ti-o vanda toata! Si da-i afara pe straini Cu toti imburghezitii, Sa nu-ti mai fie-n alte maini Guverne si politii! Cu trupe de comedianti Numindu-le partide Sunteti romanii emigranti Din rai in tari aride. Pierdut-ati banii tarii-n vant Si-i goala visteria. Mai dati si ape si pamant Si vindeti Romania. Mihai Viteazul v-a lasat O tara mai rotunda. Voi azi ati scoc-o la mezat, Strainii va inunda. Aveti intinsul Baragan Si nu aveti o paine, Aveti si turme si ciobani Dar duceti vieti de caine. Aveti bogatii munti Carpati Si dulcea Miorita, Paduri de brazi ce va sunt frati, Si flori in poienita, Aveti o delta ca-n povesti - Vedeti sa nu v-o fure - Atatea ape, atatia pesti Si nu mancati nici mure... Nici vii pe deal nu mai zaresti, Livesile se-uscara Cand marul Tarii Romanesti Se-aduce de afara. Nu vine Mircea cel Batran, Nici Stefan, de la Putna Sa vi-l alunge pe pagan Cand voi lasat-ati lupta! Albastrul cerului senin Se-ntuneca mai tare De-atatia nouri de venin, De-atata delasare. Nu voi a va-nvata de rau Ci-ncerc a va-telege: De ani si ani cadeti in hau, Nimic nu va mai merge. Rusine sa va fie-n veac Ca v-ati tradat strabunii De parca n-ati fi pui de dac Ci rude-ati fi cu hunii! Lasati pe-ai vostri guvernanti Sa va inece-n smoala, Sa fiti doar simpli figuranti Pe scena lor de boala? Un singur lucru eu voi sti In lumea care trece: Urmasul meu roman va fi Si muritor si rece. Eu nu mai am ce sa mai sper. Va vad de-atata vreme Tarandu-va in trai mizer De griji si de probleme. Si nici nu pot a mai privi A voastra neputinta. Ma-ntorc la starea mea dintai. Ma-ntorc in nefiinta." Luceafarul vorbi profet Spre neamul lui, spre tara. Si, lacrimand, se stinse-ncet.Muri a doua oara...''
      de MARIAN BAMBOI


Dureros de adevarat,dar asta este!Multumesc pentru aceasta poezie!
Energii benefice cu lumina si luceferi stralucind in viata noastra!
 Pace ,lumina,iubire!
Posted by at

Un comentariu:

  1. Unknown29 ianuarie 2014 la 22:43

    Mulțumesc pentru postare!
    Pagina originală a poeziei: http://verdenfata.com/poezie/eminescu-rasucindu-se-in-mormant
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Faceți căutări pe acest blog

BLOGAREALA

FII MANDRU CA ESTI ROMAN

FII MANDRU CA ESTI ROMAN