GANDURI...ADEVARUL MEU NU E ADEVARUL TAU

   

  Şi am înţeles devreme că oamenii văd numai ceea ce vor ei să vadă. Că nu contează cum e realitatea şi care e adevărul, că fiecare îşi are universul propriu în care se scaldă şi nimănui nu-i place să înoate în ape reci care îngheaţă plămânii în tine şi îţi taie respiraţia. Preferăm cu toţii să stăm comod într-un loc călduţ şi să purtăm ochelari de soare, că viaţa se vede mai bine printr-o pereche de lentile frumos colorate, că trecutul nu mai pare atât de gri atunci când selectezi cu grijă ce să-ţi aduci aminte şi nici viitorul nu mai e atât de sumbru atunci când îţi cosmetizezi prezentul. Şi chiar dacă afară e ger, putem oricând să ne reflectăm lumea din jur în funcţie de propriile valori, astfel încât să ni se scurgă zilele numai într-o vară continuă. Oamenii cred ceea ce vor să creadă, aud numai ceea ce vor să audă, vor îmbrăţişa cu braţele deschise chiar şi cea mai mare imbecilitate atâta timp cât ea se mulează perfect pe sistemul lor de valori. Am înţeles, într-un final, că poţi să-l plesneşti pe un om în faţă cu adevărul şi să-l zgâlţâi din toate încheieturile, că poţi să-ţi înfigi unghiile în conştiinţa lui sau, dimpotrivă, să-i mângâi cu blândeţe moralitatea, că adevărul tău nu e adevărul lui, iar teoremele tale dau cu rest în matematica pe care a învăţat-o el la şcoală. Fiecare îşi transpune lumea obiectivă în propriu suflet, îşi aşterne lumea exterioară în universul interior astfel încât mai apoi să doarmă cât mai bine; vrem, nu vrem, în cele din urmă, cu toţii facem asta. Trăim împreună, dar separat. Ştiu acum că fiecare om are universul său, iar dacă el crede în realitatea lui din toţi rărunchii, atunci poate să-şi recreeze oricând propriul rai chiar şi în Iad şi să păşească cu tălpile goale pe cărbuni încinşi purtându-şi cu mândrie zâmbetul pe buze. Mi-e clar că lumea nu e aceeaşi pentru toţi, că nu există un adevăr general valabil şi că fiecare om îşi poartă propria cruce, că legile universale îşi au rostul numai atâta timp cât oamenii îşi accepta tacit rolul de roboţi, de rotiţe care se învârt mecanic în acest sistem numit societate. Iar legile astea funcţionează numai aici, acum, cât suntem unii lângă alţii şi ne punem măşti peste măşti, straturi de piele unul peste altul încercând să îngropăm cât mai adânc ceea ce suntem cu adevărat.

         Am înţeles de mult ca atunci când suntem ceea ce suntem cu adevărat suntem diferiţi. Că cei din jur o să ni se pară ciudaţi, de neînţeles, că ceea ce eu iubesc altuia poate să-i repugne, că lucrurile sfinte pentru mine sunt călcate în picioare de alţii, că eu pot să-mi zugrăvesc interiorul în alb şi negru, iar altul va dori să vadă curcubeul în fiecare dimineaţa când deschide ochii. Ştiu că oamenii nu simt la fel, că nu poţi să ceri cuiva să simtă, că nu poţi să le ceri să-ţi dea şi mai ales să te înţeleagă. Pentru ca în interior nu funcţionam toţi după aceleaşi reguli, iar când e vorba de lumea mea, tu nu poţi să-mi ceri să fie drept, corect, căci nu avem aceeaşi unitate de măsură. Pentru ca dreptatea e alta pentru fiecare, pentru că nu suntem egali, pentru că suntem unii mici şi alţii mari, unii slabi şi alţii puternici, pentru că unii avem vise care te dărâmă prin imensitatea lor, iar alţii nu pot vedea mai departe de ziua de mâine. Şi dacă îţi e greu să accepţi ceea ce ţie nu-ţi seamănă, măcar încearcă să nu judeci. Iar dacă tot vrei să judeci, măcar nu o face în funcţie de vârstă sau de culoarea părului, căci ceea ce spui despre alţii va spune multe despre tine. Sau mai bine nu judeca deloc şi asumă-ţi numai faptul că trăim cu toţii sub acelaşi cer, dar purtăm în noi lumi şi lumi diferite.

UN GAND BUN DE LA UN OM BUN!

SENSUL ABANDONARII-ECKHART TOLLE

 

Acceptarea prezentului

Aţi vorbit de câteva ori despre „abandonare”. Nu-mi place această idee. Sună fatalist, într-un fel. Dacă acceptăm întotdeauna lucrurile aşa cum sunt, nu vom mai face niciun efort pentru a le ameliora. Mi se pare că progresul constă tocmai în acest lucru, atât în sfera personală, cât şi în sfera colectivă, să nu acceptăm limitele prezentului şi să ne străduim să le depăşim şi să creăm ceva mai bun. Dacă nu am fi făcut acest lucru, am trăi şi acum în peşteri. Cum împăcaţi ideea de abandonare cu schimbarea lucrurilor şi rezultatelor?

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotaţii negative, implicând înfrângerea, renunţarea, eşecul de a face faţă dificultăţilor vieţii, letargia ş.a.m.d. Adevărata abandonare, totuşi, este un lucru total diferit. Nu înseamnă să accepţi pasiv orice situaţie în care eşti implicat şi să nu faci nimic în această privinţă. Nici nu înseamnă să nu-ţi mai faci planuri sau să nu întreprinzi acţiuni pozitive.

Abandonarea este înţelepciunea simplă, dar profundă, ce constă în a te supune mai degrabă decât a te opune cursului vieţii. Singurul loc în care puteţi simţi cursul vieţii este Clipa de acum, aşa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent necondiţionat şi fără rezerve. Înseamnă a renunţa la orice rezistenţă internă faţă de ceea ce este. 
Rezistenţa internă înseamnă a spune „nu” la ceea ce există, prin critică şi negativism emoţional. Devine extrem de pronunţată mai ales atunci când lucrurile „merg prost”, adică atunci când există un decalaj între cererile sau aşteptările rigide ale minţii şi realitate. Aceasta este prăpastia durerii. Dacă aţi trăit suficient, ştiţi că lucrurile pot „merge prost” foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practicaţi abandonarea, dacă doriţi să eliminaţi durerea şi suferinţa din viaţa dvs. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea şi astfel vă reconectează cu Fiinţa. Rezistenţa este mintea.

Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exterior nu puteţi întreprinde nimic pentru a schimba situaţia. De fapt, nu situaţia în întregime trebuie să o acceptaţi atunci când vă abandonaţi, ci numai micul segment numit Acum. 

De exemplu, dacă aţi fi împotmolit undeva în noroi, nu aţi spune: „Bine, mă resemnez să fiu împotmolit în noroi”. Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie să acceptaţi o situaţie de viaţă indezirabilă sau neplăcută. Şi nici nu trebuie să vă minţiţi, spunând că nu este nimic rău în a fi împotmolit în noroi. Nu. Recunoaşteţi în totalitate dorinţa dvs. de a ieşi din această situaţie. Vă restrângeţi atenţia la momentul prezent, fără să îl etichetaţi în niciun fel. Aceasta înseamnă că nu există o judecată critică la adresa Clipei de acum. Deci nu există rezistenţă, negativism emoţional. Acceptaţi calitatea acestui moment. Apoi treceţi la acţiune şi faceţi tot ce puteţi pentru a ieşi din noroi. O astfel de acţiune eu o numesc pozitivă. Este mult mai eficientă decât acţiunea negativă, care vine din furie, disperare sau frustrare.

Până când nu obţineţi rezultatul dorit, continuaţi să practicaţi abandonarea, evitând etichetarea Clipei de acum.

Daţi-mi voie să vă ofer o analogie vizuală pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mergeţi noaptea pe o potecă, înconjurat de o ceaţă deasă. Dar aveţi o lanternă puternică, care trece prin ceaţă şi creează un spaţiu îngust în faţa dvs. Ceaţa este situaţia dvs. de viaţă, care include trecutul şi viitorul; lanterna este prezenţa dvs. conştientă; spaţiul clar din faţa dvs. este Clipa de acum.

Lipsa abandonării vă consolidează forma psihologică, scoica sinelui fals, şi astfel creează un puternic sentiment de separare. Lumea din jur şi mai ales oamenii încep să fie percepuţi ca o ameninţare. Apare compulsia inconştientă de a-i distruge pe ceilalţi judecându-i critic şi nevoia de a concura şi a domina. Chiar şi natura devine un duşman, iar percepţiile şi interpretările dvs. sunt guvernate de frică. Boala mentală pe care o numim paranoia este numai o formă puţin mai acută a acestei stări normale, dar disfuncţionale a conştiinţei. 
Nu numai forma dvs. psihologică, dar şi forma fizică — corpul dvs. — se întăresc şi se rigidizează prin rezistenţă. Tensiunea creşte în diferite segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se contractă. Circulaţia liberă a energiei vieţii prin corp, esenţială pentru o funcţionare sănătoasă, este foarte redusă. Exerciţiile asupra corpului şi anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabilirea circulaţiei acestei energii, dar dacă nu practicaţi abandonarea în viaţa de zi cu zi, aceste lucruri nu pot aduce decât o ameliorare temporară a simptomelor, deoarece cauza — tiparul rezistenţei — nu a fost dizolvat.

Există în dvs. ceea ce rămâne neafectat de condiţiile trecătoare, care formează situaţia de viaţă dată, şi numai abandonându-vă aveţi acces la el. Este viaţa dvs., însăşi Fiinţa — care există etern în domeniul atemporal al prezentului. Găsirea acestei vieţi este „singurul lucru necesar” despre care vorbea Iisus.

Dacă găsiţi că situaţia dvs. de viaţă este nesatisfăcătoare sau chiar intolerabilă, numai abandonându-vă într-o primă fază puteţi sparge tiparul inconştient de rezistenţă ce perpetuează această situaţie. Abandonarea este perfect compatibilă cu acţiunea, cu iniţierea schimbării sau cu realizarea obiectivelor. Dar în starea de abandonare totală o energie complet diferită, de o calitate diferită, vă animă acţiunile. Abandonarea vă reconecteaza cu energia-sursă a Fiinţei, şi dacă ceea ce faceţi este inundat de Fiinţă, aceasta devine o celebrare plină de bucurie a energiei vieţii, care vă poartă şi mai adânc în prezent.

Prin lipsa de rezistenţă, calitatea conştiinţei dvs., şi din acest motiv calitatea tuturor acţiunilor pe care le întreprindeţi, creşte infinit de mult. Rezultatele vor veni de la sine şi vor reflecta această calitate. Am putea numi acest lucru „acţiune de abandonare de sine”. Nu este o muncă, aşa cum ne-am obişnuit noi cu ea de mii de ani. 
Pe măsură ce tot mai mulţi oameni se vor trezi, cuvântul muncă va dispărea din vocabularul nostru şi poate că în locul lui va fi creat unul nou.

Calitatea conştiinţei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl veţi trăi. Aşa că abandonarea este cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a produce schimbări pozitive. Orice acţiune pe care o întreprindeţi este secundară. Nici o acţiune cu adevărat pozitivă nu poate să provină dintr-o stare de conştiinţă din care lipseşte abandonarea.

Înţeleg că dacă mă aflu într-o situaţie neplăcută sau nesatisfăcătoare şi accept complet momentul aşa cum este, nu va exista suferinţă sau nefericire. Voi fi deasupra acestora. Dar tot nu înţeleg bine de unde vine energia sau motivaţia acţiunii pentru producerea schimbării, în condiţiile în care nu există o anumită cotă de nemulţumire?

În stare de abandonare, înţelegeţi foarte clar ce trebuie făcut şi treceţi la fapte, făcând câte un lucru pe rând şi concentrându-vă asupra fiecăruia. Învăţaţi de la natură: observaţi cum se împlineşte fiecare lucru şi cum se desfăşoară firIul vieţii, fără nemulţumire sau nefericire. De aceea a spus Isus: „Luaţi seamă la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc şi nici nu torc”.

Dacă situaţia dvs. generală este nesatisfăcătoare sau neplăcută, separaţi-vă de ea chiar în acest moment şi abandonaţi-vă situaţiei existente. Aceasta este lumina lanternei care străbate ceaţa. Starea dvs. de conştiinţă încetează atunci să mai fie controlată de condiţii externe. Nu mai acţionaţi pe baza reacţiei şi a rezistenţei.

Analizaţi datele concrete ale acţiunii. Întrebaţi-vă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această situaţie, pentru a o ameliora sau a ieşi din ea?”. Dacă da, întreprindeţi acţiunile potrivite. Concentraţi-vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi la un moment dat, ci asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă faceţi niciun fel de planuri. Poate că stabilirea unui plan de acţiune este lucrul pe care îl puteţi face acum. Dar asiguraţi-vă că nu începeţi să derulaţi în sinea dvs. „filme mentale”, că nu vă proiectaţi în viitor, pierzând astfel Clipa de acum. Orice acţiune veţi întreprinde, este posibil să nu îşi arate roadele imediat. Până când se vor vedea rezultatele — nu vă împotriviţi situaţiei existente. 
Dacă nu puteţi întreprinde nimic şi nici nu puteţi ieşi din situaţie, folosiţi situaţia pentru a pătrunde mai adânc în starea de abandonare, în Clipa de acum, în Fiinţă. Când pătrundeţi în această dimensiune atemporală a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, fără să fie nevoie să faceţi mare lucru. Viaţa devine cooperantă, începe să vă ajute. Dacă factori interni ca frica, vinovăţia sau inerţia v-au împiedicat să faceţi ceva, ei se vor dizolva în lumina prezenţei conştiente.

Nu confundaţi abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic” sau „Nu îmi mai pasă”. Dacă vă veţi uita mai atent, veţi descoperi că o astfel de atitudine este contaminată de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenţă mascată.

Când vă abandonaţi, îndreptaţi-vă atenţia în interior pentru a verifica dacă a mai rămas vreo urmă de rezistenţă. Fiţi foarte vigilent făcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţii nerecunoscute…

ECKHART TOLLE - Sensul abandonarii

AUTOVINDECARE PRIN AUTOCUNOASTERE SI CONSTIENTIZARE--DR.CRINA VERES

NOUA MEDICINA GERMANICA-DR.HAMMER

Dr. Crina Veres - Terapeut Si Conferentiar International, are experienta in autovindecare si tine cursuri si seminarii unde prezinta stiintific avantajele acestei medicini atat de simplu de aplicat si atat de utila tuturor celor suferinzi!Trebuie sa gandesti si sa actionezi!

Avantajele Noii Medicini Germanice se adreseaza atat persoanelor sanatoase, cat si celor care au boli mai mult sau mai putin grave si sunt inestimabile prin faptul ca nu exista termeni de comparaţie cu nici o alta intelegere sau terapie.

Vei invata:

•   Sa identifici fazele de boala oricand si la oricine si sa anulezi frica de boala si de moarte;

•  Sa intelegi sensul Biologic al Bolilor/Simptomelor in functie de localizarea lor la nivelul corpului;

•   Sa intelegi legatura dintre fiecare tip de boala si asocierea in anumita parte a creierului;

•   Sa intelegi cum este REVERSIBIL orice process patologic din corpul tau;

•   Sa depistezi legatura Creier-Microbi-Simptome;

•   Cum sa faci diferenta dintre un soc conflictual biologic si un conflict psihologic;

•   Sa aplici tehnici de Eliberare Emotionala.

•      Noua Medicina Germanica (Dr. Ryke Geerd Hamer) - Medicina lui Hamer ajuta oamenii sa se vindece prin explicarea logica si rationala a legaturii stranse dintre minte si boala. Noua medicina germanica sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional.

•   Legatura intre Noua Biologie, Neuroplasticitate si Epigenetica (Dr. Bruce Lipton) - vei constientiza, chiar instantaneu, la curs, cum perceptiile noastre modifica citirea genelor din mostenirea noastra genetica si cum adaptarea la mediu poate duce la mutatii spontane. 

•    Tehnici de eliberare emotionala - EFT este o metoda care indeparteaza inversia psihologica, legata de castigurile secundare pe care le mentinem prin obiceiurile noastre. Aceasta stimuleaza capetele celor 12 MERIDIANE principale in timp ce ii amintim psihicului nostrum pe ce problema concreta / specifica lucram.

•     Autovindecare si autocontrol (Dr. Crina Veronica Veres) - Autovindecarea incepe odata ce devenim Constienti de Cine Suntem in prezent si ce identitate a noastra sustine si intretine simptomele, senzatiile neplacute si gandurile negative. Atunci cand ajungem sa cunoastem ce ne imbolnaveste, ne putem autocontrola. Astfel, ajungem sa ne redobandim sanatatea. 

•  Noesiterapie si Psihoanalgezie (Dr. Angel Juan Escudero) - Imbolnavirea incepe ca raspuns biologic negative la un stimul din mediul intern sau extern. Vindecarea prin Gandire are la baza raspunsurile biologice.

Vindecat complet de cancer in tot corpul: Cosmin Zirbo, WU din Interviu cu Wu: „Nu sunt un simplu virus pentru pământul ăsta pe care îl distrugem zilnic”

A copilărit pe flori de fân, iubeşte sportul extrem şi a ajuns să-l practice alături de mentorii săi pe care îi vedea la TV. De la 14 ani colindă Europa la festivaluri de muzică, iar la 23 de ani a devenit însoţitor de zbor. A supravieţuit unui cancer cu metastaze pe creier, gât şi plămâni şi plănuieşte să aducă copiii aproape de natură, la cabana pe care şi-a construit-o. Cosmin Zirbo, Wu pentru prieteni, are un singur motto: „după schi, la Wu”.

Şi-a petrecut copilăria la munte, la bunici în Mărişel, pe dealuri, prin păduri. Îşi făcea singur jucării din lemne, din potcoave de cai şi încerca să cosească fânul cu capace de conserve. Dormea pe pat de paie, în casa bunicilor, o casă fără curent, cu lumina pe lampă. Mergea la cules de ciuperci, iar seara făceau tocăniţă pe sobă cu lemne, cu smântână de casă. Îşi aminteşte cu drag iernile pline de zăpadă sau tradiţionalul tăiat al porcului. Îi vedea pe bătrâni cum citesc vremea, cum ştiau că, dacă soarele apune în roşu, a doua zi va fi senin. Crede în semnele naturii şi ştie că trebuie observate atent pentru a le înţelege. 

La Mărişel, pământul e crud, mâncarea e sănătoasă, apa plină de minerale şi tot acolo, în natură, e locul în care îşi găseşte de fiecare dată energia.   De pe la 5 ani până pe la 14, toate se întâmplau aici. Tatăl meu era mai mult plecat, eu veneam cu mama, cu un ARO, 1 oră şi 45 de minute. Pe drum, pe malul lacului Tarniţa, îmi imaginam că dacă maşina o să păţească ceva, eu am să supravieţuiesc şi o să-mi fac colibă în natură, în pădure şi o să convieţuiesc cu animalele. Visam cu ochii deschişi. De mic copil mi-am dorit să trăiesc în natură, printre culori şi aer curat. Se zice că există un magnetism al pământului pe care îl simţi, e o energie aparte, energie vie.   

Conţinutul educaţional sec primit la şcoală nu l-a atras. Se concentra încă din generală pe lucruri practice, pe ecologie, pe diversitatea mediului. Şi mai avea un microb: sportul extrem, adrenalina pe care încă nu o cunoştea, dar de care se simţea atras. Era 1996, anii emisiilor TV marca George Vintilă, transmisiunile din Braşov, cu împătimiţii genului, oameni pe care a ajuns ulterior să-i cunoască şi să practice alături de ei sporturi extreme. Nu pentru concursuri, nu pentru clasament, ci pentru energia pe care o găsea acolo şi pentru posibilitatea de a cunoaşte oameni, de a-şi face noi prieteni. 

Îmi doream să fac sport extrem, dar nu ajungeam la el. Echipamentele erau scumpe. Prima placă... am dat pe ea 6 milioane, a durat până când am putut să o am, dar eram stârnit, îmi doream mult, foarte mult şi aşteptarea aia mă făcea să-mi doresc şi mai mult să ajung în zona asta. Practic sportul extrem în limite de siguranţă, prudenţă, am grijă să nu mă rănesc. Îmi dau seama că nu are rost să treci limite, sportul trebuie practicat pentru frumuseţea lui, pentru corelaţia cu natura, cu muntele. 

Urmează liceul, perioada ieşirii din coajă, din cochilie. O mulţime de festivaluri bifate: Roşia Montană, Deva, Timişoara, Serbia, Budapesta, Delta Dunării, o mulţime de noi prieteni, oameni cunoscuţi atunci şi cu care păstrează şi astăzi legătura. Spune că toate aceste experienţe în afara şcolii l-au dezvoltat, l-au ajutat să se autocunoască, să înţeleagă ce vrea de la viaţă. În toată perioada aceea, Mărişelul a rămas aproape de sufletul lui Wu şi venea constant cu prietenii la cules de ciuperci, la pescuit de clean la Smida sau la Doda Pilii. Desigur că-şi aminteşte amuzat şi episoade trăite în perioada aceea în Cluj, cu iubiri şi îndrăgosteli, în clasicul parc de la blocuri în care se strângea gaşca. 

Ce-i important în viaţa asta, lăsând la o parte can-canurile şi alte aiureli, dacă nu prietenii, familia? Sunt prieteni din vremea când eram mic, în cărucior, pe care îi am şi astăzi şi la care s-au adăugat mulţi alţii. Legătura dintre oameni mi se pare fascinantă. Suntem toţi pe pământul ăsta împreună şi mi se pare normal să vorbim deschis. Eu vreau să trăiesc într-o comunitate în care să fim sinceri unii cu alţii, liberi. Necazurile vieţii, dar şi bucuriile, fericirea trebuie împărtăşite, mi se pare anormal să moară oameni fără să-şi spună lucruri unii altora... 

Termină liceul, cu decizia de a studia protecţia mediului, la Agronomie. A făcut proiecte, aplicaţii în natură, a dezvoltat culturi, a plantat copaci. Înainte de licenţă, Ioana, o bună prietenă care lucra în aviaţie, l-a adus la un interviu pentru însoţitori de bord. A fost ales, a început să zboare, i-a plăcut să zboare. Am cunoscut iarăşi oameni noi, eram o comunitate atunci, am început toţi de la zero şi am crescut împreună. Noi nu lucram pentru o companie, nu, noi am dezvoltat o comunitate micuţă şi ne alimentam unii pe alţii cu ceea ce puneam la comun toţi, fără bariere, invidie, ciudă. 

Mi-a plăcut să zbor! În vara lui 2011, a descoperit o umflătură în zona gâtului. O operaţie mică, totul părea rezolvat. A plecat în concediu şi la întoarcere a aflat că trebuie să facă analize suplimentare. Verdictul: cancer testicular cu metastaze la gât, pe creier şi plămâni. Chirurgul i-a spus că în urma operaţiei există posibilitatea de a fi afectat motric pe partea stângă. Nu cancerul, ci ideea unei pareze a fost extrem de greu de suportat. Am simţit atunci că sunt trădat... de ce mie? De ce chiar mie? De ce mie, 25 de ani??? De ce, cum? Ca să aflu mai târziu.... de mic am avut chestia asta că nu pot să trec prin lume aşa simplu – să cresc să-mi fac o familie, să merg la serviciu şi apoi să mor, să am o viaţă simplă. Eu cred că într-un fel am cerut chestia asta! Mi-am dat seama că aveam nevoie să-mi dovedesc mie că nu sunt un simplu trecător prin lume, un simplu virus pentru pământul asta pe care îl distrugem zilnic. 

A început o goană nebună după informaţii: părinţi, internet, prieteni, cărţi, filme, documentare. S-a blindat cu motivaţie şi a decis să meargă înainte. A ajuns la spitalul de oncologie unde i s-a propus radioterapie, apoi chimioterapie. Impactul fizic l-a speriat. La primele 3 întâlniri cu oncologul, a întrebat de fiecare dată, dacă îi va cădea părul. I-a căzut părul, i-au căzut genele, sprâncelene şi unghiile. 

A făcut şedinţe de radioterapie programate timp de 2 săptămâni la ore exacte. Ţi se face o mască pentru faţă, ca să nu-ţi mişti capul, albastru deschis cu multe găurele. Intram în cabinet, vedeam măştile pacienţilor atârnate acolo, le observam din mers pentru că nu eram interesat de ele, îmi puneau masca mea auzeam un sunet înalt, nespecific şi un miros de ars... nu ştiu cum să-l descriu, de piele arsă? Plastic ars? Păr ars? Ceva amestecat. 

Urmează experienţa de chimioterapie pe care o descrie ca fiind hardcore. Într-o sală cu 29 de scaune galbene cu stative de perfuzie, toate orientate spre mijlocul încăperii. Unul din scaune era al lui Wu. În colţul drept al sălii. Mergea, ştia că are de făcut o treabă acolo, asculta muzică în căşti şi se juca pe telefon, se concentra pe linia sa, pe firul lui pe care vroia să-l urmeze. 5 litri de ser pe zi, era umflat, desfigurat, iar lumea nu îl recunoştea pe stradă. Mergea spre ei pentru a-i saluta, iar ei nu-l recunoşteau. A fost ciudat, dar s-a obişnuit, a râs de toată treaba asta şi a mers mai departe. În spital vedea oameni care vomau, care nu se puteau ridica din pat. A refuzat să-şi ia în serios statutul de bolnav, de pacient. Aşadar, a fugit în Austria la schi fără acordul medicilor. 

În tot tratamentul o singură dată, într-o joi, m-am simţit ca otrăvit. Îmi venea o idee, încercam să trag de un fir să construiesc mental ceva, se întrerupea, căutam alt fir, se întrerupea, a fost horror. M-am oprit, am analizat, am realizat că e un efect al otravei, al medicamentelor, l-am izolat, am mers mai departe. Îmi aduc aminte că nu aveam răbdare să fac nimic în perioada aia, mă apucam de ceva, trânteam imediat, era nerăbdarea de a se termina odată, să mă fac bine. Pe tot parcursul acestui tratament Wu spune că încerca să nu intre prea tare în ideea de a fi bolnav. 

S-a întors la şcoală şi a absolvit cursul de manager în turism, cabanier. Avea planuri de viitor şi nu se gândea că o să moară de cancer. Îşi spunea rugăciunea, se gândeam doar pozitiv la el şi a realizat că pentru asta e nevoie să gândească pozitiv şi pentru ceilalţi. Are o relaţie specială cu spiritualitatea şi crede că dacă îl vede pe Dumnezeu ca fiind o parte din el, din noi, din oameni, atunci când se roagă pentru ajutor, se roagă pe sine să nu renunţe, să se ajute! A moştenit această relaţie cu spiritualitatea de la părinţi, care vin de la ţară şi păstrează tradiţiile străvechi. 

Are şi o carte de rugăciuni pe care bunicii lui au găsit-o în pădure şi pe care o poartă cu el mai tot timpul. Vede nedreptăţile Bisericii, dar vede şi energia pozitivă pe care un om o primeşte în momente de rugăciune. Şi-a luat energie şi dintr-o carte despre eliminarea emoţiilor negative, despre budişti care practicau meditaţia fericirii şi care după 14 ore de RMN în care li se studia activitatea cerebrală, ieşeau cu zâmbetul pe buze. 

Îţi jur că numai asta am avut în cap – dacă ei au putut şi eu pot! În plus, mi-am stabilit şi câteva ritualuri. În fiecare dimineaţă, cu mir luat de la preoţi îmi scriam pe zona tumorii de la gât şi de pe cap cuvinte: iubire, frumuseţe. Şi n-am fost singur! Cred că mama a luptat cu mine 49% şi eu 51%, era cu mine, mi-a aşternut totul, mi-a făcut cele mai mari răbdări. Aveam momentele mele de cugetare şi de luptă. Mă gândeam şi-mi impuneam să mă vindec. Mă concentram pe toate realizările mele şi de atunci n-am mai avut speculaţii pe vindecare, ci pe timp. Când mă vindec? Ştiam că nu are cum să nu iasă. Am avut cu mine rugăciunea Sfântului Nectarie care mă ajuta să mă concentrez asupra vindecării, m-am avut pe mine, pe ai mei şi doctorii. Nu m-am gândit vreodată să renunţ, mergeam înainte, mi-am spus obsesiv că pot, îmi repetam că pot! 

Am luat decizia de a rămâne să fac tratamentul în Cluj şi nu în altă ţară şi sunt convins că am ales cea mai bună variantă – să fiu cu familia şi cu prietenii să mă tratez împreună cu ei. Dacă mergeam în altă ţară într-un salon fără ei, nu ştiu dacă reuşeam. Dar aici a fost foarte bine. Eram cu ai mei, cu prietenii, ieşeam în oraş la bere, conduceam. Am lucrat şi pe partea de alimentaţie, am luat extracte din plante puternic antioxidante, ceai indian, extrase din grâne, vitamina C. 

Eu am ajuns să folosesc citostatice pentru că treaba era avansată. Altfel aş fi mers doar pe chestii naturale, pe chestii bio, făcute de mâna mea. M-am bazat pe intuiţia mea, pe ritmul meu. Toate astea te fac să mergi mai departe. Toate împreună. N-am mers numai pe chimio, pe religie, pe nutriţie, pe bioenergie, ci pe toate la un loc şi le-am adaptat pentru mine. 

Vara lui 2012 vine pentru Wu cu un alt rezultat: vindecare completă! Tocmai văzuse un reportaj despre reciclarea în masă din Londra în anii ‘20. Mesajul era acela de a motiva oamenii să ajute la refacerea ţării după război, adică ideea că după război, se revine la normalitate. Asta a simţit şi el. Că vrea să-şi caute echilibrul, balanţa. Îşi imagina deja cabana pe care apoi a construit-o cu mâna lui, ajutat de tatăl său, locul în care vrea să-şi reia sporturile şi să-şi aducă oamenii dragi. Aveam satisfacţia că am trecut peste şi mă bucuram că oamenii apreciază. 

Ceea ce nu suportam nici atunci nici acum este compătimirea. Asociam compătimirea cu neîncrederea de a mă vindeca. Şi le spuneam asta oamenilor. Îi rugam să se gândească la mine pozitiv şi să-mi dea energie pozitivă. Eu nu mi-am spus niciodată că sunt bolnav, eu am fost bolnăvior. Aşa îmi spuneam, sunt bolnăvior şi-mi fac treaba ca să mă vindec. Întrebarea cum eşti cu sănătatea mă face să reacţionez temperamental. 

Nu vreau să-mi trag un merit din asta, cred cu tărie că oricine, dar ORICINE o poate face! Dacă îţi ajuţi corpul, creierul, sufletul, îi dai alchimia de care are nevoie, reuşeşti. Şi mai trebuie să ai grijă să nu exagerezi. Sunt atent la exagerări cu mici excepţii: râd exagerat de mult, glumesc exagerat de mult. După această experienţă, în viaţa lui Wu s-au schimbat multe. Relaţiile cu familia, cu prietenii sunt altfel, oamenii sunt altfel. Au dispărut o mulţime de elemente negative din jurul lui, iar lucruri ce erau înainte mici, au devenit mari. Lucruri minore pe care nu dădea doi bani, acum le simte enorme. 

Crede în energia pozitivă, pe care vrea să o dea mai departe celor din jur. Vrea să-şi imprime pe corp o linie a vieţii, pornind de la copilărie, munte, cabană, placă, perioada injecţiei, a perfuziei, iar apoi simboluri ale locurilor minunate în care vrea să ajungă şi ale lucrurilor pe care le vrea în viaţa lui. E o chestie de „law of attraction” să lansezi în univers energie pozitivă care se întoarce pozitiv la tine. Evident sunt piedici, dar sunt elementare, materiale, nu spirituale. Spiritual te dezvolţi tu, fix cum vrei, nu cum îţi impune cineva. 

Cu oamenii pe care îi am lângă mine, jumătatea mea Diana, mama, tata, fratele meu, prietenii, ştiu că nimic nu mă poate împiedica să mă dezvolt spiritual aşa cum vreau eu. Pentru că poţi, poţi! Poţi să faci absolut tot ce vrei! Wu m-a asigurat că la cabana pe care şi-o construieşte nu va fi linişte. Are în plan un proiect de reîmpădurire a zonei, o şcoală de schi, trasee de motocross, downhill si cross-country, concerte şi festivaluri. 

Vrea să scrie un dicţionar şi să organizeze activităţi extraşcolare pentru copiii din România. Mi-am dat seama că ne cunoaştem originile doar până la bunici, eventual străbunici. Nu ştim de unde venim, cine am fost. Nu-mi place asta...vreau prin acest dicţionar de arhaisme şi regionalisme să salvez cuvintele vechi de aici, pe care le-am descoperit, care sunt parte din noi şi trebuie să rămână, sunt lucruri pe care le-am avut la un moment dat, de care ne-am bucurat. Şi o să adun copiii din sat şi din Cluj să facem un mini centru de educaţie informală despre ecologie, despre protecţia mediului. 

Nu vreau să fac asta cu adulţi care ştiu deja chestiile astea, vreau să aduc copii, să vorbim despre viitorul lor. Prin joacă vreau să-i fac să înţeleagă ce este natura, rolul plantelor, al pădurii, al animalelor, să le stârnesc curiozitatea pentru conservarea biodiversităţii, să replantăm, să facem jucării naturale, jocuri, culori. Este un pic de educaţie, un pic de reîmpădurire şi un pic de sănătate.

sursa

http://adevarul.ro/sanatate/minte-sanatoasa/interviu-wu-mi-am-dat-seama-aveamnevoie-sa-mi-dovedesc-nu-simplu-trecator-lume-simplu-viruspentru-pamantul-distrugem-zilnic-1_53b27f090d133766a80ab5f8/index.html#

Cauzele Spirituale ale Bolilor I - partea 1 /5

CAUZELE SPIRITUALE ALE BOLILOR, NECAZURILOR ŞI SUFERINŢELOR NOASTRE

Posted by Anatol Basarab 

- prima parte –

 

1. DE CE NE ÎNBOLNĂVIM?

Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu  un semnal al corpului tău.

Supraconştiinţa ta, latura ta divină, Dumezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se opune legii iubirii. De aceea este necesar să captezi mesajul şi să mulţumeşti supraconştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi accidentele tale nu vor face decât să se intensifice.   

Cănd starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e puternică înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei.

Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui.

Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficienta iubire de Dumnezeu. De îndată ce încetăm să năzuim către Divin noi ne cufundăm în uman şi începem să depindem de acesta, adică de viaţă, desfătare sexuală, mâncare, dorinţe şi conştiinţă. Cu cât depindem mai mult de acestea cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea.

Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să accepţi pierderea umanului, să vezi în aceasta voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală. Boala este un bec roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un drum greşit.

Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt boala se datoreşte pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic te vindeci trupeşte dacă te-ai vindecat sufleteşte.

Noi oamenii suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit,  asemeni Sfinei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi orice dezechilibru al uneia din cele trei structuri ne aduce suferinţă.

Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta din vina ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca la un anumit nivel să-ţi cauzezi boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta.

Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi bolilor datorită coeficientului de imunitate care este foarte scăzut, De acea, oamenii credincioşi sunt mai sănătoşi psihic şi fizic decât cei care nu au credinţă. Drumul însănătoşirii este drumul câtre Dumnezeu.

Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se autoîmbolnăvesc. Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea.   

Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm, să acumulăm iubire pentru Dumnezeu. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala.  

Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizcă. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea acestuia, adică boala.

Când omul încalcă Legile Supreme se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează structura energetică, apar breşe în sistemul său defensiv şi el devine o pradă uşoară pentru virusu, care îndeplineşte funcţiile unui program punitiv. Omul începe să fie bolnav. Bolile grave contribuie la protejarea structurii spirituale.

Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe.

Gândurile sumbre, pline de neîncredre, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca pe alţii şi de a-i condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp sănătos.

Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creem singuri prin gândurile noastre distructive. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut. Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă atrage prosperitatea.

A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic.

Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale stării mentale în care vă complaceţi.

Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă.  

Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, anii de-a rândul, o înbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător.

Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. ”De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23)

Când suntem bolnavi să cerem să ni se dea sănătate şi nu să fim vindecaţi de boală.

În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască.

Când se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa.

Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului. Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celorlalţi este  să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.         

Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă. Când rana este tratată cu iubire ea se vindecă repede. Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de cât de mult a-ţi capitulat în faţa iubirii. În măsura în care putem păstra în suflet starea de bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală. Vindecările au loc doar atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă.  

Nu este suficient să acceptăm boala,  trebuie să ne bucurăm că ea ne salvează sufletul şi trupul. Noi trebuie să acceptăm toate umilinţele, neplăcerile pricinuite trupului nostru prin intermediul cărora ni se purifică sufletul.

Obiceiul oamenilor de a discuta în societate despre simtomele diverselor boli, cauzele lor, morţi, agonii şi scene de coşmar atrag asupra lor un torent de impresii dăunătoare, care le vor pricinui boli şi suferinţe.  

Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut. De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a leagat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo paternul lui bioenergetic funcţionează cel mai bine.

Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi putem uşor să observăm că: jumătate din viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere,  pentru ca apoi  în cealaltă jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.

3. CAUZELE SPIRITUALE ALE BOLILOR

Prin boală omul trebuie să înţeleagă că a greşit undeva pe drumul vieţii şi până nu-şi elimină greşeala nu se poate vindeca decât parţial, deoarece în el persistă cauza generatoare de rău.

De aceea trebuie ca mai întâi să fie depistată cauza bolii, iar bolnavul să înţeleagă să evite pe viitor greşelile comise, Dacă nu se elimină cauza aceasta poate alimenta în continuare boala sau poate migra de la un organ la altul. Când cauzele vor fi eliminate boala va dispărea. Astfel:

• ACNEEA (coşurile): înseamnă neacceptarea propriei persoane. Nu îţi place propria persoană.
• ALCOOLISMUL: implică probleme legate de tatăl său; trebuie cultivătă detaşarea de acesta. Alcoolicul părăseşte familia, slujba, viaţa, dar nu se lasă de alcool. El se află în relaţie de dependenţă de alcool şi aceasta înseamnă că din suflet lipseşte iubirea. Persoana trebuie să iubească. Să iubească lumea din jur şi, dacă acest sentiment îi lipseşte, în suflet i se instalează o stare de disconfort, de chin spiritual. De aceea el încearcă să-şi reprime această durere prin orice mijloace. Trebuie ca omul să înceteze să mai poarte supărarea pe lumea din jur şi să intre în armonie cu ea, pentru că armonia înseamnă iubire.

Cine de nimeni nu este iubit şi pe nimeni nu iubeşte foarte uşor se pierde în valurile ispitelor. Cei mai mulţi dintre oamenii nenorociţi şi dintre făcătorii de rele sunt jertfe ale unei copilării triste, în care au fost lipsiţi de iubire şi de purtarea de grije.  Aceştia nu au ajuns să iubească pe nimeni.    

Nu trebuie uitat niciodată că lucrurile care ne fac dependenţi generează numai suferinţă.

• AFECŢIUNILE PULMONARE: păstrează deseori jale reprimată, necazuri, supărări, frica de a simţi plăcerea şi bucuriile vieţii. Tuberculoza arată că într-o viaţă anterioară  persoana respectivă a trăit numai pentru valorile materiale.Gândirea răului despre lumea înconjurătoare. Tuberculoza, pneumonia şi bronşita se datorează unor supărări de lungă durată. Când nu iubim lumea înconjurătoare au de suferit plămânii.  
• AFECŢIUNI LA SUPRARENALE: înseamnă indiferenţă, ignoranţă faţă de sine, anxietate.
• ALERGIILE: sunt rezultatul supărărilor interioare, al nemulţumirilor faţă de oamenii apropiaţi şi lumea înconjurătoare.
• AMIGDALITA: reprezintă consecinţele stărilor de teamă, a emoţiilor reprimate.
• ANEMIA: este o utilizare incorectă a oxigenului la nivelul globulelor roşii şi este consecinţa unui refuz de a-şi utiliza talentele în serviciul aproapelui.
• ANGHINA: reprezintă teama de a se exprima sau de a cere ceva părinţilor sau partenerului.
• APENDICITA: frica de viaţă, blocarea curgerii binelui
• ARTRITA: apare la persoanele care nu sunt iubite. Spirit prea critic şi rigiditate provenită din mental. Nu încerca să-i schimbi pe ceilalţi, acceptă-i pe ceilalţi aşa cum sunt.

Dacă artrita e prezentă la nivelul mâinilor, braţelor, picioarelor şi şoldurilor eşti încredinţat că oamenii se folosesc de tine. În realitate nu exprimi ceea ce vrei. Acceptă întotdeauna să te sacrifici pentru ceilalţi şi apoi să începi să-i critici. Corpul tău îţi spune că e vremea să te  afirmi prin tine însuţi.

• ARTEROSCLEROZA: rezistenţă, tensiuni, refuzul de a vedea binele.
• ASTMUL: iubire ascunsă, înăbuşită. Plâns suprimat. O femeie şi-a alungat fica din casă. Aceasta a crescut, apoi s-a îmbolnăvit de astm, care nu a mai putut fi tratat cu medicamente. Când fica a reuşit să-şi ierte mama, astmul i-a trecut.
• AUTISM: întro experienţă anterioară, individul a manifestat refuz al societăţii (mizantropie), ducând o viaţă marginală. Acum singura soluţie este iubirea pe care va trebui să o dăruiască şi să o primească de la apropiaţii săi.
• ATAC, APOPLEXIE: fuga de familie, de sine şi de viaţă. Un accident indică un sentiment de vinovăţie. Un accident este de fapt un avertisment în plus pentru a deveni conştient de faptul că e inutil să te simţi vinovat.
• BAZINUL: reprezintă aspecte creatoare şi procreatoare ale individului. O problemă a bazinului subliniază că chakra rădăcină nu funcţionează corect. În general, disfuncţia se datorează schemelor negative privind sexualitatea.
• BILA: plăcerea pentru măncăruri fierbinţi, iuţi, acre, uscate şi sărate deranjează funcţia bilei. De asemenea mânia, supărarea, frica, activitatea sexuală excesivă sunt  factori de dereglare a bilei.
• BOALA PARKINSON: reprezintă teama şi dorinţa intensă de a controla tot şi pe toţi.
• BOLILE DE PIELE: apar datorită acumulării toxinelor în sânge. Dar mai sunt generate şi de tulburările hormonale. Problema pielei subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuşi, de a se deschide complet. Psoriazisul şi alte boli de piele reprezintă o lipsă de iubire pentru sine şi o respingere a tot ce viaţa îi oferă individului. Psoriazisul poate fi şi cauza unui orgoliu nestăvilit, o trufie exacerbată. Conflictul psihic cu spaţiul poate predispune la boli de piele.
• BRONŞITA: se declanşează într-un mediu familial foarte tensionat.
• BOLILE NERVOASE: se referă la sistemul nervos central, cel care conduce, coordonează toată viaţa omului. El reprezintă comandamentul suprem al sistemului nervos şi al întregului organism.

Starea pe care medicii o numesc depresie este o lipsă a dorinţei de a trăi. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorinţei de a avea copii sau se naşte un copil nedorit (fată în loc de băiat sau invers,  ş.a.). De fapt cele mai multe greşeli ale părinţilor în timpul sarcinii faţă de viitorul copil crează acestuia un program de autodistrugere. De aceea deprimarea odată instalată nu mai poate fi uşor vindecată. Când te simţi continuu nefericit şi nemulţumit, când nimic din jur nu-ţi mai place te îndrepţi spre depresie. Depresia este o agresiune împotriva ta însuţi. Conflictul cu spaţiul în care trăieşti predispune la dizarmonii nervoase.

Grijile permanente sunt păcate împotriva propriei tale naturi. Ele au urmări asupra sistemului nervos sau asupra acelor boli care ţin de somatizări nervoase. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, bolile de vedere, de auz, de percepţie.

Dacă te autoculpabilizezi, predispoziţia de a achiziţiona o boală psihică este foarte mare.

Stresul, tensiunea, îngrijorarea provocă insomnie, dureri de cap, alergii, boli cronice, ulcere, tensiune arterială, infecţii etc. Bolile pe fond nervos provin din ciudă, mânie şi alimentarea cu gânduri negative.

Stările de stres din copilărie şi adolescenţă care n-au fost depăşite pot influenţa negativ caracterul, sănătatea şi soarta urmaşilor. Dacă un om păstrează pică celui decedat, acest lucru se va reflecta negativ asupra sa şi poate duce la diferite boli, tulburări psihice, schimbarea caracterului.

Cei care nu cred în Dumnezeu sunt alienaţi, înstrăinaţi, îndepărtaţi de natura umană, de Dumnezeu. De aceia oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi la boli datorită scăderii coeficientului de imunitate.

Neliniştea este ucigătoare.  Valul de nelinişte din sufletul nostru este oglinda angoasei, a anxietăţii, fricii etc. Nevroza anxioasă se caracterizează printr-o stare de nelinişte, adesea extremă, cu frică de moarte şi cu sufocări, cu palpitaţii, transpiraţii, ameţeli, tremurături şi cu senzaţia de oprire a inimii.      

• CANCERUL: este boala întristării, reprimarea sentimentului negativ, deprimarea şi nemulţumirea faţă de sine, de soartă şi ataşament faţă de viitor. Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul.

Regenerarea iubirii faţă de alţi oameni este prima cale spre vindecarea cancerului şi a altor boli. Femeile care ţin mari supărări în profunzime se îmbolnăvesc de cancer. De fapt toate emoţiile înăbuşite produc cancerul. Emoţiile ascunse multă vreme în tine sfârşesc prin a exploda, ceea ce provoacă şi explozia celulelor din corpul tău.

Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de cancer hepatic. Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept. Dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac.

Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat cel puţin jumătate din lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând astfel evoluţia. Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. De fapt, cancerul este o boală a sufletului şi  de aceea trebuie vindecat întâi sufletul.

• CANCERUL MAMAR: se datorează supărărilor pe tema iubirii şi o permanentă nemulţumire în legătură cu banii, cu situaţia materială.
• CANCERUL LA PROSTATĂ: apare datorită lipsei dorinţei de a trăi, care loveşte în prima chakră. Cancerul stopează dorinţa de a-ţi ucide propriul suflet.
• CEFALEE, MIGRENELE: supărarea puternică pe un semen al tău duce la un blocaj energetic.Remediul se realizează prin schimbarea gândului de ură în pace şi adoptarea unei gândiri pozitive. Restabilind legea iubirii prin iertare îţi recapeţi sănătatea.
• CEAFA ÎNŢEPENITĂ: refuzul de a se schimba, teama de noutate.
• CELULITA: înseamnă mânie depozitată.
• CHELIA: exprimă teamă, tensiune şi încercarea de a controla totul. Neîncrederea în procesul vieţii.
• COLESTEROLUL CRESCUT: corespunde înăspririi naturii sentimentale, rigidităţii persoanelor care îşi crează o carapace de protecţie. Acel individ are o mare teamă de a accepta bucuria. El ar trebui ca în permanenţă să lase emoţia şi energia iubirii să curgă prin fiinţa lui.
• COLOANA VERTEBRALĂ: este axul care poartă amprenta împlinirilor noastre, a blocajelor noastre şi a temerilor noastre, a refuzului de a evolua, de a iubi, a tuturor suferinţelor şi temerilor pe care acestea le generează. Durerea în coloana vertebrală este de regulă supărarea pe omul apropiat, pe sine şi pe soartă. Dacă amploarea supărărilor este mare poate să apară o deformare a coloanei, o fractură sau să se formeze o cocoaşe.

În această situaţie trebuie să vă rugaţi pentru dvs. şi pentru întregul neam ca să fie îndepărtate supărările, nemulţumirile de sine, de situaţie şi de soartă. Omul apropiat, îndrăgit, este dat de soartă şi Dumnezeu, iar supărările mari la adresa lui sunt, simultan, supărări pe soartă şi Dumnezeu.

Blocajele în partea de jos a coloanei indică teama de viitor şi lipsa de susţinere financiară. Durerile sau blocajele în partea de mijloc a coloanei indică un sentiment de culpabilitate şi dificultăţi de detaşare faţă de trecut. Durerile sau blocajele în partea de sus a coloanei indică neînţelegerea de către anturaj, o lipsă de susţinere afectivă, impresia permanentă că are nişte responsabilităţi greu de suportat. O sciatică, de exemplu, indică teama de viitor şi de problemele băneşti, nesusţinerea din partea anturajului. Fracturile de coloană apar nu numai că te superi rău, dar şi pentru că te superi pe cineva. Oamenii supărăcioşi nu ştiu să accepte umilirea dorinţelor şi, de aceea, au coloana încovoiată. .

• COMA: fuga de cineva sau de ceva.
• CONGESTIA CEREBRALĂ: se datorează respingerii vieţii şi afişarea unei încăpăţânări. Ura se naşte în cap şi se blochează prin traumatism cranio-cerebral.
• CONJUCTIVITA: mânie neexprimată, frustare.
• CONSTIPAŢIA: ataşament, posesivitate, refuz de a se debarasa de vechile scheme devenite inutile. Nu vrea să facă loc la ceva nou. Trebuie să lase trecutul şi să meargă mai departe.
• DEGETELE ARTRITICE: dorinţa de a fi pedepsit, culpabilizări, senzaţia de victimă.
• DIAREEA: teamă, refuzul de a slăbi încordarea. Refuzul de accepta idei noi.
• DIABETUL: nu-i atât o boală cât o reacţie de apărare a organizmului. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ale altor oameni pătrunse în câmpul acestuia. Cu cât mai puternic şi mai periculos este programul distructiv cu atât mai eficientă şi mai sigură trebuie să fie blocarea acestuia, respectiv a bolii semnalate.

Cauza principală este dorirea unui rău din tot sufletul unei persoane iubite şi de care te-ai despărţit. Aceste sentimente provoacă diabetul pentru că au ucis iubirea şi prin aceasta legătura cu cosmosul. De aceea să nu renunţaţi niciodată la persoana iubită.

La paisprezece ani o fată se îndrăgosteşte puternic de un tânăr, însă a trebuit să se despartă că erau incompatibili. Fata a început să-l urască de moarte pe tânăr. Prin uciderea acestei iubiri ea a căpătat diabet, întrucât  a încălcat legile de bază ale universului. S-a produs o ruptură între ea şi Dumnezeu.

• DINŢII: dificultăţi în a lua decizii. Distrugerea dinţilor apare ca efect al vorbelor rele adresate părinţilor, rudelor şi urarea răului oamenilor apropiaţi. Plângerea de soarta proprie şi o alimentaţie incorectă, existenţa geloziei şi a supărărilor ascunse. O durere a dinţilor înseamnă că e timpul să iei o decizie fără să-ţi fie teamă de rezultate..

Întrucât dinţii ţin de dorinţe, lipsa dinţilor din faţă este dovada unei  blocări dure a swxualităţii necontrolate.

• ENCEFALOPATIE: certurile foarte puternice înainte de naşterea unui copil, ajungând până la limita divorţului şi, chiar, la gânduri de sinucidere fixează în structura câmpului  copilului programe puternic distructive. Copilul care se naşte plăteşte prin această boală.
• EPILEPSIA: este rezultatul unei depresii de profunzime.
• FEBRA: este un semn de furie interioară gata să explodeze. Toate dorinţele înăbuşite, închise în tine explodează. Încetează să aduni totul în tine. Supărarea şi furia nu-ţi sunt benefice, te pedepseşti singur.
• FICATUL: este organul care ripostează la supărarile pe oamenii apropiaţi şi păstrează deseori mânie reprimată. Ficatul este sediul celor mai negative emoţii (ura, mânia, furia). Problemele de ficat vin dintr-o mânie îndreptată împotriva propriei persoane, ca rezultat al unui conflict între suflet şi mental. Ficatul suferă la persoanele cărora le place să facă o apreciere dură a celor apropiaţi.

Stresurile de orice natură au un efect negativ asupra ficatului. Ficatul este un instrument al sufletului şi, de aceea tratamentul depresiei nu poate fi despărţit de cel al ficatului.

O mare putere o au emoţiile asupra ficatului şi a secreţiilor bilei. Emoţiile pozitive – bucuria, buna dispoziţie, voia bună – măresc secreţia bilei, iar supărările o opresc parţial sau complect. Ficatul este foarte sensibil la supărări. Să ne amintim de un proverb popular care spune de supărare i s-a vărsat fierea în  sânge. Supărările agresive pe oamenii apropiaţi determină cancerul ficatului.

Problemele de vezică biliară arată îngustime de spirit. Icterul se poate declanşa la individul care suferă un prejudiciu pe care el nu-l va şti să-l îndrepte.

Hepatita reprezintă rezistenţă la schimbare. Refuzul de a vedea limpede, de a discerne.

Ficatul este legat şi de credinţă. Credinţa în univers permite emoţiilor negative să curgă pentru a curăţa ficatul.

• FRIGIDITATEA: teamă, negarea plăcerii. Credinţa că sexul este rău. Parteneri insensibili.
• GAMBELE: reprezintă personalitatea, Eu-L inferior. Sunt în analogie cu semnul vărsătorului.
• GÂTUL: orice problemă legată de gât corespunde temerii de a întreba şi de a se exprima, sau un blocaj al creativităţii inspirate. Refuzul schimbării, rigiditate, mânie ascunsă datorită unor cuvinte jignitoare.
• GENUCHII: simbolizează legătura între suflet şi personalitate. O problemă la genuchi indică o îndepărtare de scopul său din această încarnare şi un refuz de a evolua, mândrie înmagazinată, încăpăţânare şi lipsă de flexibilitate..
• GINGIILE: durerea gingiilor înseamnă că trebuie să-ţi întăreşti hotărârea luată.
• GLEZNELE: reprezintă capacitatea de a lua noi direcţii. Fiinţa încarnată este duală, dispunând de parte masculină şi de parte femenină. Este natural ca gamba, ce reprezintă tocmai personalitatea, să aibă două oase – tibia şi peroneul. Pentru o femeie tibia corespunde sexului său, iar peroneul reprezintă partea sa masculină inconştientă. La bărbat tibia îi reprezintă sexul, iar peroneul partea sa femenină inconştientă.
• GREAŢA, VĂRSĂTURILE: respingerea unei idei, a unei persoane sau a unei experienţe. Pentru o femeie însărcinată arată că nu a vrut să aibă copilul.
• GUTURAIUL: se declanşează într-o perioadă de confuzie a individului sau în urma unei temeri, culpabilităţi. Nasul care curge reprezintă lacrimi şi o purificare necesară.
• HEMORAGIILE NAZALE: cauza principală este trufia.
• HEMOROIZII: teama de a slăbi încordarea.
• HERNIA DE DISC: înseamnă indecizie, senzaţia că viaţa a devenit de nesuportat.
• HERPESUL: culpabilitate sexuală.
• HIPERTENSIUNEA: subliniază o facultate de a iubi prea limitat şi o lipsă de compasiune. Persoana trebuie să-şi exprime iubirea pentru tot ceea ce întâlneşte şi pentru tot ceea ce vede. O altă cauză poate fi vechile probleme emoţionale, nerezolvate.
• HIPOTENSIUNEA: arată, de asemenea, o iubire limitată, dar în sensul că această persoană a fost foarte negativă şi defetistă, necrezând în iubire. O altă cauză ar fi lipsa de iubire în copilărie.
• HOMOSEXUALITATEA: femeia geloasă răpeşte aptitudinile copiilor şi nepoţilor ei şi îi împinge la homosexualitate. Gelosul ajunge nu numai la sterilitatea fizică, ci şi creatoare. Un om homosexual este incredibil de gelos în interior. Alcolismul şi narcomania sunt alte forme de blocare  a geloziei.
• IMPOTENŢA: Apare din cauza geloziei, a supărărilor şi a dispreţului faţă de femei. Această agresiune se dezvoltă şi programul de autodistrugere  afectează sistemul urogenital. Dacă bărbatul a fost deseori supărat pe femei, a gândit rău  despre ele, el este un viitor impotent.

INIMA: reprezintă centrul iubirii. Dacă nu-şi exprimă deschis sentimentele individul îşi închide chakra inimii şi riscă să aibă probleme cardiace. Datorită reprimării emoţionale şi a sentimentelor multe persoane au probleme cardiace. Un om bolnav de inimă este depozitarul unei cantităţi enorme de gânduri de ură. Problemele conflictuale îndelungate, insatisfacţiile, conflictele interpersonale generează hipertensiuni esenţiale şi boli de inimă. Bolile cardiace au drept cauze gelozia şi supărarea pe oamenii apropiaţi.

Prin gânduri de iubire a semenilor şi a Lui Dumnezeu se vor putea anula gândurile de ură. Lipsa afecţiunii poate deregla inima. Dragostea şi compasiunea pot constitui forţa terapeutică care ajută la refacerea inimii.

Persoanele care îşi reprimă sentimentele acumulează blocaje energetice la nivelul inimii. Ştim că verdele este culoarea predominantă a inimii. De aceea o plimbare într-o pădure îndepărtată de agitaţia oraşelor sau într-un lan înverzit va spori sănătatea şi vitalitatea inimii. Aceleaşi efecte se pot obţine prin folosirea în timpul meditaţiei a unor pietre sau cristale de culoare verde.

Reumatismul cardiovascular are două cauze:  o lungă perioadă de supărare sau tristeţe precum şi din cauza unei expuneri repetate la factorii climaterici nocivi, cum este frigul.

Un atac cardiac arată că persoana nu transmite suficient energia iubirii. Ea va trebui să-şi manifeste iubirea în toate relaţiile sale.

• INSOMNIA: provine din totala incapacitate a spiritului de a-şi concentra puterile pentru a-şi focaliza gândurile. Tratamentul pentru vindecarea insomniei trebuie să înceapă ziua. Este necesar să vă deprindeţi spiritul să-şi îndrepte toată forţa gândirii asupra actului pe care tocmai î-l efectuaţi.

Când împrăştiaţi forţa gîndirilor în mai multe locuri, slăbiţi capacitatea spiritului de a se concentra, din care cauză seara îi este din ce în ce  mai greu să se detaşeze de trup şi să se reîntoarcă dimineaţa cu forţele refăcute. Nu putem avea un somn bun noaptea decât dacă spiritul se retrage din corp.

Insomnia mai este generată de întreţinerea unor gânduri de culpabilitate.

Oglinzile din dormitor sunt răspunzătoare de cazurile de insomnie.

• INTESTINUL GROS ŞI SUBŢIRE: refuzul de a înţelege unele lecţii de viaţă din punct de vedere evolutiv. Dacă omul nu suportă stresul se îmbolnăveşte intestinul gros, iar dacă se înfurie acumulează agresivitate şi se îmbolnăveşte cel subţire. Intestinul subţire suferă când agresivitatea nu este suprimată.

Informaţia este receptată în primul rând de intestin, care are rolul principal în prelucrarea primară a acesteia. Reaua dispoziţie, plictiseala şi nereuşitele la serviciu conduc la o funcţionare defectuoasă a intestinului gros.

În cazul când se manifestă constipaţia, ea trebuie de urgenţă tratată, pentru a nu se întârzia prea mult evacuarea. Starea de sănătate a unei persoane este în legătură directă cu evacuarea regulată a intestinului gros.

• ÎMBĂTRÂNIREA PRECOCE: De fapt, cauza îmbătrânirii precoce constă în otrăvirea cronică a organismului cu toxinele din intestinul gros. Iaurtul, laptele acru, derivate ale laptelui conţinând acid lactic, distrug bacteriile din intestinul gros şi reduc astfel toxinele.
• LARINGITA: în acest caz ţi-e teamă să te exprimi şi nu eşti în stare să-ţi spui părerea. Dacă laringita ta ascunde supărare şi furie trebuie să o exprimi, altfel furia va creşte în tine.
• LEUCEMIA: înseamnă mândrie necontrolată.
• LIMFA: plăcerea exagerată pentru dulciuri, pentru mâncăruri acre şi sărate, alimente greu digerabile şi exces de produse lactate.
• MÂINILE: mâinile şi picioarele oamenilor geloşi sunt prost irigate cu sânge. Deci, răcirea membrelor este o problemă de gelozie şi de ataşare de relaţii. Dacă palmele transpiră înseamnă că există o tendinţă mărită în subconştent de a controla situaţia. Adică există un ataşament crescut faţă de aptitudini şi un destin favorabil. Cu cât ne transpiră mai mult mâinile cu atât avem mai multe neplăceri şi insuccese.

Îngrijirea, tăierea şi pilirea unghiilor de la mâini şi picioare să se facă numai în zilele de vineri, după apusul soarelui,pentru că devin mai tari. Traumatismele, facturile, pierderea mâinilor şi picioarelor reprezintă un orgoliu exagerat.

• MUŞCĂTURILE DE ANIMAL: mânie interioară, simte nevoia de pedeapsă.
• NASUL: te deranjează ceva sau cineva pe care nu poţi să-l suporţi. Toate sunt semanle ale corpului tău care-ţi spun că nu este bine ce faci, că nu trebuie să te laşi afectat. Nasul reprezintă intuiţia şi cunoaşterea de sine, fiind legat de charka frontală.
• OCHII: indică teama de viitor, frica de a vedea înainte şi faptul că într-o experienţă precedentă individul nu a dorit să vadă nici să-i ajute pe apropiaţii săi.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor câmpului la nivelul capului, determinate de sentimentul de ură, precum şi de nemulţumirea de sine şi frica de a vedea înainte. O principală cauză este agresivitatea al cărui motiv este gelozia. Cu cât un om are un caracter mai rigid cu atât mai ascuns, mai profund pătrunde agresivitatea în subconştient şi devine mai periculoasă. Dacă la invidie se adaugă distreţul, dacă în caracter avem vanitate şi cruzime se produce un program de autodistrugere care se manifestă cu ruperea retinei sau orbire, sau un grav traumatism cranian.

Vederea slabă este determinată de ura împotriva unei femei sau bărbat. Purificarea se face prin spovedanie şi rugăciune. Ataşarea de relaţii şi idealuri distruge vederea. Glaucomul este cauzat de subiecte de neiertare restante de mult timp. Atunci când iubeşti lumea mai mult decât pe Dumnezeu îţi pierzi vederea. Mulţi la bătrâneţe îşi pierd vederea pentru că se leagă prea mult de această lume.

• OSTEOPOROZA: persoana afectată simte că nu mai are un suport în această viaţă. În majoritatea produselor de origine animală există acid uric, care poate fi neutralizat numai cu calciu. În cazul în care corpul nu l-ar neutraliza cu calciu, noi am muri. De aceea corpul nostru este nevoit să extragă calciu din oase, ceea ce conduce la osteoporză. De asemenea şi concentratele zaharoase, care sunt alimente acide, pot agrava fenomenul.

Persoana în cauză să caute să consume peşte (heringi) la cuptor, care conţine vitamina D2, necesară metabolizării calciului în organism.

• PANCREASUL: are rolul de a echilibra contribuţia de glucoză (zahăr) în sânge. Dacă individul consumă prea mult zahăr şi dulciuri concentrate acestea provoacă dezordini în organismul său şi o hipersecreţie de insulină, care conduce la hiperglicemie. Astfel insulina secretată în cantităţi mari favorizează sinteza crescută de grăsimi, conducând la obezitate, diabet zaharat, ateroscleroză.

Pancreatita, diabetul zaharat şi cancerul pancreatic sunt semne ale faptului că omul iubit şi iubirea pentru el au devenit o valoare absolută. De fapt, prioritar era în primul rând iubirea pentru Dumnezeu.

Din cauza acestui sistem eronat al valorilor, a început să crească brusc agresivitatea subconştientă şi, în consecinţă, s-a format tumoarea. Când vei înţelege că fericirea supremă şi sensul vieţii înseamnă de fapt iubirea pentru Dumnezeu, dispare agresivitatea şi, astfel, tumoarea. De obicei problemele pancreasului apar la persoanele care cred că nu merită să se bucure de nimic în viaţă. De multe ori fac plăcerile altora, persoanele respective au în interiorul lor o mare tristeţe ascunsă foarte bine.  

• PICIOARELE: reprezintă ancorarea, conexiunea cu terra şi cu manifestarea. Problemele de la picioare simbolizează un refuz de a avansa, de a evolua, sau teama de a stagna în viaţă, teamă de viitor.

Atunci când omul este nemulţumit de soarta sa îl dor adeseori picioarele. Atunci când omul este gata ca pentru o soartă mai bună să facă un rău unei persoane sau să se dispreţuiască pe sine, dacă prosperitatea se năruie, atunci toate acestea pot da şi dureri, traume ale picioarelor şi o dilatare varicioasă a venelor.

Varicele vin din faptul că sunteţi supărat pe sine, pe soartă, că nu vreţi să trăiţi atunci când soţia iubită vă provoacă neplăceri. Aveţi grije să aveţi picioarele calde! Aceasta este valabil pentru toţi bolnavii, dar în special cei de rinichi. O încălţăminte proastă face rău nu numai la picioare ci întregului corp. Dacă ai bătături înseamnă că nu gândeşti şi acţionezi aşa cum ar trebui.

• PIETRELE LA FIERE ŞI RINICHI: apar datorită consumului de zaharuri, amidon concentrat, care împiedică eliminarea din corp a depozitelor de calciu organic. Cauza este judecarea oamenilor şi supărarea pe soartă.
• PROSTATĂ: afecţiunile ei sunt legate de un sentiment de culpabilitate, precum şi teama de a îmbătrâni.
• PROSTITUATĂ: cel mai adesea devine prostitută o femeie care ar muri dacă ar avea un singur iubit. Faptul că se prostituiează ni-i permite să se ataşeze de sentimentul iubirii pentru un singur om.
• RĂU DE MARE: este în legătură cu teama de moarte.
• RĂU DE MIJLOACE DE TRANSPORT: teama de a pierde controlul.
• RETENŢIE DE APĂ: refuzul de a slăbi încordarea.
• REUMATISM: resentiment, slăbirea iubirii de aproapele sau rigiditate, asprime. Persoana respectivă se simte victimizată, lipsită de iubire, are o amărăciune cronică.
• RINICHI: reprezintă capacitatea de a exprima, de a exterioriza tot ceea ce este în sine. Cel care nu-şi exprimă talentele, capacităţile, dorinţele sau credinţele sale, se expune la tulburări renale. Tot ceea ce este reprimat, frica şi teama slăbesc rinichii.

Dacă orgoliul individului nu este mare în rinichi se formează nisip, iar pentru nivel mare se formează pietre, care pot fi eliminate. Dacă însă nivelul trufiei este periculos pentru urmaşi începe formarea de pietre ce nu trebuiesc îndepărtate, pietre de formă coralică.

Litiaza renală mai apare când individul are probleme de mânie nerezolvate de mult timp. Persoanele certăreţe şi care sunt de multe ori dezamăgite sau frustate vor avea probleme cu rinichii.

• SÂNGELE: zahărul, sarea, iaurtul şi măncărurile acre au o acţiune toxică asupra sângelui, mai ales când sunt folosite în exces. De asemenea, ura şi mânia generează toxine în corp. Ceaiul de rădăcini de brusture este mijlocul cel mai eficace de epurare a sângelui. Pentru toate problemele sângelui este util să se consume zilnic salată de crudităţi.
• SCLEROZĂ ÎN PLĂCI: au drept cauze frica, rigiditatea, inima împietrită şi îngreunată.
• SFORĂITUL: refuzul încăpăţânat de a se desprinde de vechile tipare. Dormitul cu faţa în sus favorizează sforăitul.
• SINUZITA: iritaţie faţă de o anumită persoană.
• SISTEMUL DIGESTIV: stomacul reprezintă facultatea de a digera experienţele existenţei şi de a accepta cele învăţate. Ura, mânia, frica, regretul legat de trecut, precum şi grija, teama şi îngrijorarea faţă de viitor favorizează bolile stomacului, ale vezicii biliare şi al intestinelor.

Aversiunea, neliniştea, o agresivitate conştientă şi resentimentul de ură împotriva oamenilor sunt principalele cauze ale ulcerelor. Dacă omul se supără des şi nu numai pe cei apropiaţi ci şi pe sine va avea probleme cu stomacul.

Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând evoluţia.

• SISTEMUL REPRODUCĂTOR: probleme ale acestuia apar datorită unei proaste utilizări a sexualităţii în această viaţă sau în cea  precedentă. Agresiunea inconştientă asupra ta însuţi naşte predispoziţii maladive în zona bazală. Bolile uterului pornesc de la această autodepreciere.

Ginecologia este o zonă a iubirii. Dacă din copilărie aţi avut probleme ginecologice înseamnă că v-aţi reprimat sentimentele de iubire sau nu aţi dorit să daţi naştere copiilor, sau prin trăirile dvs. emoţionale şi prin comportament aţi ucis iubirea într-un alt om, considerându-l vinovat de toate necazurile. Problemele ginecologice mai pot fi şi rezultatul agresivităţii faţă de bărbaţi. Ciclul dureros la femei se produce când agresivitatea conştientă făţă de bărbaţi este mărită.

Mânia faţă de partenerul sexual crează probleme legate de organele sexuale în caz de infecţie urinară.

Menopauza înseamnă teama dea nu mai fi iubită, teama de îmbătrânire. Impotenţa se datorează unei tensiuni sexuale, stres, culpabilitate.

Sterilitatea este cauza unei gândiri permanente şi o pedeapsă pentru adulter. Aceasta declanşează un program de distrugere a iubirii şi a vieţii. Uciderea iubirii între două persoane care se adoră este o crimă imensă, de fapt se întrerupe legătura cu Dumnezeu.

Durerile de sâni sunt datorate unei atitudini prea autoritare faţă de cineva.

Culpabilitatea sexuală aduce boli transmise pe cale sexuală, precum bolile venerice, SIDA etc.

• ŞOLDURILE: reprezintă utilizarea liberului arbitru pentru a găsi propria cale în planul material. O problemă la şolduri subliniază o lipsă de utilizare a propriului liber arbitru şi faptul de a nu avea un scop în viaţă. O durere la şolduri indică o frică în a lua decizii importante.
• SPLINA: reprezintă un depozit de sânge, de energie. Problemele splinei arată o incapacitate de exprimare a iubirii sau o obsesie, În acest ultim caz e necesară o purificare prin eliminarea sentimentelor negative şi a grijilor înmagazinate în timp. Sentimentele de lăcomie şi de avariţie au o influenţă negativă asupra splinei şi inimii. Splina mai este legată şi de stările psihice şi depresie.
• TABAGISM: este legat de o problemă de înţărcare, va trebui cultivată detaşarea de mama sa. În unele cazuri poate de tatăl său.
• TETANOS: mânie, dorinţa de a controla pe alţii, refuzul de a exprima sentimentele.
• TIROIDA: problemele cu tiroida subliniază faptul că persoana respectivă nu se poate exprima cum doreşte şi poate încerca umilinţa.
• TRAUMATISM CEREBRAL: înseamnă certuri mari cu soţia, supărări şi gelozie. Gelozia înseamnă ură şi crează un blocaj la nivelul capului. Dacă un om are caracter dur şi nutreşte gânduri urâte, pline de gelozie faţă de alţi oameni, apare cancerul creierului.
• TUSEA: cine tuşeşte tot timpul este o fiinţă sufocată de viaţă. Trece printr-o stare de mare nervozitate. Se simte strivită de o situaţie oarecare. O tuse ocazională este un semn de plictiseală sau dorinţa de ceartă.
• URECHILE: refuzul de a înţelege ceva sau pe cineva. Te laşi afectat de ceea ce auzi. Senzaţia lăuntrică că eşti superior faţă de persoanele iubite – părinţi, copii, soţie – declanşează un program de autodistrugere care este blocat prin apariţia unor dureri în ureche.
• VAMPIRISMUL: egoism exagerat manifestat în gânduri, emoţii sau fapte, precum şi cruzimea duc la deconectarea de cosmos şi atunci omul este nevoit să ia energia de la alţi oameni. Provocarea de chinuri fizice şi spirituale unui om este una din formele vampirismului.
• VARICELE: prestarea unei munci care nu-şi place.
• ZONA ZOSTER: indică teama de viitor, antrenând gânduri negative

X X X

• Trufia se blochează prin boli canceroase, epilepsie, psoriazis
• Ura e tot ce poate fi mai distructiv pentru om. Trăirea urii declanşează boli foarte violente, de fapt ura îşi distruge stăpânul. Fiecare gând încărcat de ură e ca o înghiţitură de otravă. 
• Dispreţul faţă de oameni este tot o formă specială a urii. Ura ia naştere în conştiinţă şi de aceea ea se blochează prin boli ale capului, scăderea vederii şi a auzului. Dispreţul faţă de persoana iubită poate duce la scăderea vederii, dureri articulare în genunchi, la deformarea tălpii picioarelor etc.
• Fondul de ură şi de supărare se dezvoltă şi se transformă într-un program de autodistrugere. La început apariţia lui poate lua  forma unor permanente dureri de cap, a slăbiciunii generale, a hemoragiilor nazale, probleme de vedere şi auz, inflamaţii rinofaringiene, a distrugerii dinţilor. Apoi totul se lasă în jos şi când ajunge la prima  chakră programul se poate realiza întro variantă mult mai dură. Perturbarea funcţiilor trece la deformări organice.
• Părinţii sunt amabili şi buni la exterior, însă când ei dispreţuiesc, copii lor devin ucigaşi şi nimeni nu poate înţelege ce se întâmplă. Părinţii care se dezic de iubire, o calcă în picioare, în ei şi în alţii, copii lor se nasc cu tumori canceroase. 
• La omul credincios  şi bun la suflet se va acumula iubire şi năzuinţa spre Dumnezeu. Urmaşi lui vor fi talentaţi. La omul supărăcios, ranchiunos şi descurajat copii şi nepoţii pot fi grav bolnavi.  
• Dacă gândurile, vorbele şi acţiunile tale te  împiedică să progresezi în viaţă apar probleme la nivelul braţelor, picioarelor, ochilor, urechilor sau nasului.
• Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.
• Neînfrânarea dorinţelor, în deosebi a celor sexuale, constituie o cale directă spre îmbolnăvire şi îmbătrânire.
• Dacă iubirea faţă de bărbaţi şi plăcerile sexuale sunt mai puternice decât iubirea pentru Dumnezeu aceasta se blochează prin viol, boli venerice, sterilitate. 
• Excesul sexual şi alimentar generează dependenţă subconştientă de fundamentele fericirii umane şi, după un timp, se manifestă prin homosexualitate, toxicomanie, schizofrenie, sterilitate. Când dorinţele noastre devin scop şi se aşează mai presus de iubirea pentru Dumnezeu în acel moment sădim germenii viitoarelor nenorociri, boli şi necazuri.
• Dacă o femeie îşi pierde credinţa în Dumnezeu ea începe să creadă în frumuseţea sa, iar mai departe încep bolile şi traumatismele. 
• Regretul pentru trecut este o agresiune directă în raport cu timpul şi duce la boli din cele mai grave. Teama de viitor la fel.
• Lumea de astăzi evoluează foarte rapid şi persoanele care ţin foarte mult la vechile lor idei pot fi depăşite de evenimente, nu se pot adapta la noile împrejurări. Atunci apar probleme manifestate prin constipaţie, hemoroizi, probleme de vezică, umflarea corpului şi reţinerea de apă în organism, căci eliminarea se face nu numai prin intestine ci şi prin rinichi. Aceste neplăceri organice indică un blocaj la nivelul gândurilor şi ideilor.  
• Cănd viaţa şi activitatea omului se desfăşoară în zone supuse stresului teluric se favorizează dezvoltarea unor boli cronice.
• Actorii care se conectează total la starea emoţională a personajului pe care îl interpretează, repetând destinele eroilor pe care îi reprezintă, în timp ei se îmbolnăvesc şi mor.
• Oamenii nefericiţi sau cei atinşi de boli grave sunt cei care nu sunt în stare să găsească nimic frumos în ei şi în jurul lor. Nu ştiu să privească lucrurile frumoase.
• Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.    
• Dumnezeu nu a creat răutatea, tot El nu a creat nici boala, nici durerile corporale. Acestea sunt pur şi simplu efectele naturale ale neascultării omului.
• Orice boală este chezăşia fericirii viitoare. Cu cât mai multe boli  şi încercări îţi oferă soarta cu atât te aşteaptă o mai mare fericire în viitor. 
• Nemulţumirea permanentă faţă de lumea întreagă şi propria soartă poate genera afecţiuni cronice grave, incurabile.
• Orice indispoziţie îţi indică faptul că acţiunile şi gândurile tale nu-ţi sunt benefice. Orice faci, spui, gândeşti sau simţi, dacă ceva nu e bine, primeşti un semnal. Singura ta grije este de a rămâne atent. Dacă îndată apare un semnal, înseamnă că se întâmplă ceva. E o indicaţie că ai luat-o pe un drum greşit. Atunci eşti rechemat pe drumul cel bun, cel al dragostei. Ascultându-ţi corpul fizic şi îţi vei schimba viaţa.

 

3 CAUZELE SPIRITUALE ALE NECAZURILOR

            ŞI SUFERINŢELOR NOASTRE

Fiecare lucru ce ţi se întâmplă în viaţă este o parte din experienţa legată de Dumnezeu. Uneori tragediile se transformă în binecuvântări neaşteptate. A-ţi auzit oameni care spun: mulţumesc lui Dumnezeu pentru cancerul pe care îl sufăr. Fără el nu mi-aşi fi schimbat viaţa. Sau: Mulţumesc Lui Dumnezeu pentru lecţia pe care am promit-o când mi-a murit copilul, ea m-a ajutat să mă trezesc şi să-mi găsesc scopul în această viaţă. Uneori ceea ce vă este luat, e de fapt cel mai mare dar, deoarece vă împinge înainte, spre evoluţia spirituală.

Durerea este un mare egalizator. Ea ne aşează pe toţi în genuchi, ne face mai umili şi mai sensibili la nevoile celorlalţi. Fără durere nu există dezvoltare spirituală.

Să păstrăm iubirea faţă de Dumnezeu indiferent ce ni s-a întâmplat şi să nu învinuim pe nimeni niciodată. În tot ceea ce se întâmplă să vedem voinţa Divină. Ştiinţa de a primi în orice secundă pierderea fericirii omeneşti, aspirând în acel moment spre Divin, reprezintă posibilitatea unei evoluţii spirituale normale.

Dacă noi nu ştim să pierdem, atunci suntem privaţi de posibilitatea de a dobândi. Orice boală pe care o primim de la soartă constituie zălogul fericirii viitoare.

Cu cât un om este mai perfect cu atât îi vine mai greu să suporte înjosirea sau pierderea şi devine mai agresiv. În final, el cade răpus de un puternic program de autodistrugere.

Ori de câte ori intervenim în ordinea firească a lucrurilor apare suferinţa. Îndată ce nu mai intervenim suferinţa încetează. Noi suntem creatorii fericirii sau a nefericirii noastre.

Cu cât există în subconştientul dvs. mai multă iubire cu atât suntem mai uniţi cu Dumnezeu. În acest caz, orice încercare de a vă conduce şi de a vă influenţa înseamnă o agresiune la adresa Lui Dumnezeu şi cu cât va fi mai puternic agresorul, cu atât va fi mai periculos  pentru el.

Un rău făcut cândva de om nu se pierde niciodată, el se cuibăreşte în subconştient şi, mai devreme sau mai târziu, răbufneşte în exterior şi, adesea, se îndreaptă spre cei care ne sunt alături şi pe care noi îi iubim cel mai mult.  

Sentimentele şi trăirile negative, pătrunzând în subconştient, nu mai pot fi controlate de om şi, întrucât sănătatea fizică este strâns legată de subconştient, apar anumite porniri greu de controlat. Apare astfel o influenţă a subconştientului asupra tuturor sistemelor de autoreglare fiziologică şi psihică.

Dacă omul are o supărare şi el o exteriorizeză ea nu se mai duce în profunzime şi nu-l atacă dinăuntru. Când omul îşi ascunde supărarea sau ura îşi face rău lui şi urmaşilor. Dacă nu te manifeşti la suprafaţă, şi-ţi împingi sentimnetele în tine, te vor răpune şi mai repede. Sentimentele omeneşti trebuie să se exteriorizeze, înăuntrul trebuie să fie consacrat lui Dumnezeu. Supărarea îndelung dospită, ura, blamarea, dorinţa de răzbunare se transformă într-un program de autodistrugere, într-o anihilare fizică, lentă şi rapidă.

Nemulţumirea permanentă faţă de lumea întreagă şi faţă de propria soartă poate genera afecţini cronice grave, incurabile. Nu este permis să ascundeţi în suflet ura, compătimirea, supărarea. Orice emoţie înăbuşită în prezent înseamnă o boală în viitor.

Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte.

Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul.

Dacă v-a jignit o persoană apropiată, iubită, iar dvs. încercaţi faţă de ea  sentimente de ură sau de dispreţ, toate acestea se transformă, cu timpul, într-un program de autodistrugere care te ucide în mod automat, iar tu nici nu bănuieşti lucrul acesta.

Dacă nu reuşiţi să iertaţi un om care a greşit faţă de dvs. să vă imaginaţi că el este nevinovat, dar absolut de loc, atunci supărarea va trece de la sine. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.

Dacă un om vrea să dobândească mulţi bani, nu va reuşi de loc. Fiindcă pentru el banii sunt un scop şi nu un mijloc pentru susţinerea existenţei. Pe un astfel de om primirea banilor îi va ucide întâi sufletul şi apoi trupul. Dacă omul primeşte o sumă de bani care depăşeşte limita periculoasă pentru el, fie că pierde aceşti bani, fie că începe să se îmbolnăvească, sau începe să aibe neplăceri. Pentru ca banii să vină înspre dvs. trebuie ca în plan lăuntric să vă îndepărtaţi de ei.

Dacă în viaţă doreşti să ai mai mult decât ai nevoie, vei ajunge să pierzi şi ce ai dobândit. Pe măsură ce acumulaţi banii devin atrăgători pentru hoţi. Când luaţi deveniţi dependent, vă simţiţi obligaţi, iar când daţi vă eliberaţi. Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea.

Cel orgolios aşteaptă să primească, fără a şti să dăruiască şi suferinţa lui vine din neîmplinire. Cel  mai bun mijloc de a vă îndepărta de prosepritate este să fiţi invidioşi şi să-i criticaţi şi pe cei care se bucură de ea. Din această cauză invidia constituie principala cauză a sărăciei în cazul multor persoane.

Amintiţi-vă mereu că veţi pierde tot ceea ce condamnaţi şi niciodată nu veţi avea tot ceea ce criticaţi. De aceea este bine să dorim tuturor fiinţelor să se bucure de ambundenţă, să ducă o viaţă fără lipsuri şi plină de fericire. Sentimentul de prosperitate atrage prin rezonanţă prosperitatea.

Omul care a primit o funcţie s

This message has been truncated

Reply, Reply All or Forward | More

Click to reply all

Available on iOS and Android

Get the link by text

Message and data rates may apply

Thank you.
The link has been sent to your phone.