SENSUL CRACIUNULUI-PACE,LUMINA,IUBIRE!

Sensul Craciunului

Gabriele din Wurzburg

 

Craciunul ar trebui sa fie o sarbatoare a pacii si a unitatii. 

Dar pacea domneste in lume ?

Pacea domneste intre oameni ?

Pacea domneste in familii ?

Pacea domneste intre oameni, natura si animale ?

Intrebari despre Craciun, intrebari despre pace.

Craciunul Il reprezinta pe printul pacii, Isus, Hristosul. Acum 2000 de ani, El a venit la noi, oamenii. Intelepciunea divina in haina pamanteasca. 

Gabriele, pe care Dumnezeu, Cel Vesnic, o numeste profeta si mesagera Sa, ne invata astazi cine a fost El, de ce a venit si ce inseamna fapta Sa de mantuire.

Este Craciunul din nou. Craciunul este, se spune, sarbatoarea iubirii. Multe persoane obisnuite sa reflecteze se intreaba ce reprezinta acest calificativ de « sarbatoare a iubirii » ? Intr-adevar, sa privim ce se intampla in jurul nostru : in lumea intreaga, Craciunul este, tot mai mult, un carnagiu. Animalele sufera nespus sub jugul duritatii inimii oamenilor. Natura este violentata in modul cel mai crud posibil. In toate tarile, oameni consuma cadavre de animale, fratii si surorile lor din creatie.

Cum arata acest aspect in crestinismul traditional ?  In asa numitul occident crestin e o traditie sa faci animalele sa sufere, sa le masacrezi, sa le tai in bucati cadavrele si sa le consumi. Si se spune despre Craciun ca este sarbatoarea iubirii ? Dar despre ce fel de iubire este vorba ? Multi oameni au uitat sensul sarbatorii Craciunului, ei isi amintesc, probabil, de « copilasul din iesle », de Maria, de Iosif si pastorii care il inconjurau pe copilul Isus. In zilele noastre, multi copii nu mai sunt deloc constienti de semnificatia Craciunului. Ei il asociaza cu cadourile pe care Mos Craciun ar trebui sa le aduca.

Si adultii ? Ei alearga dupa cadouri, se gandesc la ce vor sa ofere, sau trebuie sa ofere, gandindu-se in acelasi timp la ce vor primi ca si cadou inapoi. Ei se grabesc, pentru a face la timp toate cumparaturile, pentru ca zilele de sarbatoare se apropie. Aceasta frenezie se consuma in cursa pentru cumparaturile destinate zilelor de sarbatoare : alimente, bauturi, etc.

In onoarea sarbatorii, se decoreaza, deasemenea, eventual, un pom de Craciun doborat in padure, se agata decoratiuni pe el ;i este aruncat la pubela cateva zile mai tarziu. Se depun o multime de cadouri sub pom. Asteptand ca Mos Craciun sa le indeplineasca dorintele, ochii copiilor se … tot mai mult. Copiilor li se cere, eventual, sa cante cateva melodii traditionale de Craciun, cateva cantece de copii pe care adultii le acompaniaza curajos : « Veniti, copii, alergati, veniti toti sa vedeti in leagan, copilul nou nascut ! » Poate unii din membrii familiei privesc admirativi frumoasa iesle, pe micul copil Isus, Maria, Iosif si animalele, boul si magarul, modelati in lemn.

Cine se mai intreaba astazi de ce acum 2000 de ani, in grajdul din Betleem, s-a nascut copilul pe care Maria si Iosif l-au numit Isus ? Cine s-a incarnat in copilul Isus ? Se vorbeste rar din acest punct de vedere despre copilul Isus care a devenit apoi un barbat. Cel mult este numit Isus din Nazaret. Este si mai rar faptul ca este mentionat ca fiind un mare invatat si un mare profet.

In biserici, de Craciun, auzim, in fiecare an, aceleasi discursuri despre copilul Isus, apoi se intoneaza cantece de Craciun pentru copii: «Veniti copii, alergati, veniti toti ! Sa vedeti in iesle pe noul nascut ». Crestinii de biserica au devenit constienti ca acel copil a crescut ? Se intreaba ei cine s-a incarnat la Betleem in micul copil ;i sunt constienti ca acel copil a crescut, s-a maturizxat si, in final, a devenit un adult pe care crestinii il numesc Isus din Nazaret ?

Pentru anumiti oameni, intrebarile noastre sunt, probabil, neplacut de auzit, pentru ca multi dintre cei care sarbatoresc Craciunul sunt, in majoritatea timpului, satisfacuti de atmosfera si discursurile care le sunt propuse. Daca este si cazul dvs, mai bine stingeti aparatul dvs si continauti sa va consacrati cantecului : «Veniti copii, alergati, veniti toti ! Sa vedeti in iesle pe noul nascut ». Totusi, in mod sigur, exista si multi auditori si telespectatori care se intereseaza de marele eveniment care a avut loc acum aproximativ 2 000 de ani in grajdul din Betleem. Despre aceasta vom vorbi astazi.

Acum mai mult de 2 000 de ani, Fiul lui Dumnezeu a venit printre oameni in Isus, fiul Mariei si a lui Iosif. Copilul a crescut si a devenit un barbat : Isus din Nazaret, cel mai mare profet al tuturor timpurilor. Isus i-a invatat pe oameni legile spirituale ale Imparatiei lui Dumnezeu. El i-a invatat si ne invata pe toti cum ar trebui puse in practica poruncile lui Dumnezeu date prin Moise. El ne-a adus Predica depe Muntein care gasim invataturi extrem de importantepentru calea noastra de intoarcere spre patria eterna. Pe muntele Golgota, pe cand era pe cruce, ultimele Sale cuvinte au fost : « Totul s-a savarsit ! Tata, Imi pun Duhul in mainile Tale ! »

Ne-am intrebat deja ce a vrut Isus, Hristosul, sa spuna prin aceste cuvinte : « Totul s-a savarsit » ? pentru a le intelege sensul ne vom continua explicatiile.

Dumnezeu este omniprezent, Spirit etern, legea eterna a iubirii, a pacii si unitatii. Dumnezeu, Eternul, si-a dat forma pornind de la Legea Sa. Asadar, El s-a manifestat, putem spune. Noi numim aceasta fiinta de lumina suprema, nobila si maiestoasa, care acopera cu stralucirea Sa orice lucru : « Dumnezeu-Tatal ». Dumnezeu-Tatal este creatorul cerurilor si a pamantului. El este, Dumnezeu-Tatal, cel care a creat Imparatia eterna minunata, Imparatia luminii, a puterii, a unitatii, pacii din care provenim cu totii in profunzimile sufletului nostru, fie ca suntem incarnati sau existam ca suflet in planurile de purificare. Dumnezeu-Tatal a contemplat si creat fiinte divine, fiinte spirituale a caror patrie eterna este Imparatia lui Dumnezeu. Aceasta patrie eterna este inradacinata in profunzimile sufletului fiecaruia dintre noi. In profunzimile sufletului nostru suntem, asadar, fiinte divine, fiinte spirituale care au fost contemplate si create de catre Dumnezeu, tatal nostru ceresc. Corpul spiritual, divin, este lumina, pace si unitate. El este dupap imaginea lui Dumnezeu-Tatal.

Patria noastra eterna si adevarata este, asadar, Imparatia lui Dumnezeu. Acolo, in Imparatia lui Dumnezeu vom fi din nou ca fiinta divina, atunci cand, cu ajutorul Hristosului lui Dumnezeu ne vom fi purificat si eliberat sufletul de programele negative ale aspectelor noastre prea omenesti. Vom fi, atunci, din nou, fiinte spirituale, pentru eternitate.

Imediat cum ne regasim forma originara spirituala, vom fi, din nou, la noi acasa in locuintele eterne despre care Isus a spus aprozimativ in acesti termeni : « In casa Tatalui Meu exista multe locuinte neocupate … » Da, ele nu sunt ocupate pentru ca suntem, inca, in carne. Totusi, gratie puternicului act de iubire a Hristosului lui Dumnezeu, A Co-regentului Imparatiei lui Dumnezeu, care s-a incarnat in copilasul Isus, ne vom intoarce toti, ca fiinte divine, in patria eterna. Prin iubirea Sa fraterna si divina pentru noi, fiintele umane, Co-regentul Imparatiei lui Dumnezeu, Hristosul, a salvat toate sufletele.

 

Ce s-a intamplat odinioara in Imparatia lui Dumnezeu ? Numeroase fiinte divine, fiinte spirituale pe care noi le numim « ingeri »au resimtit in ei ca erau prezente in toate domeniile creatiei pure. Ei au recunoscut ca erau Lege comprimata iesita din curentul etern al Legii, fara a fi, totusi, omniprezenti ca Dumnezeu. In calitate de fiinte manifestate, create, pornind de la curentul universal al Spiritului, ei erau de natura divina totusi nu erau insasi Legea universala, Dumnezeu, care este omniprezent, adica a carui prezenta imbratiseaza toate lucrurile si radiaza totul. Multi nu au fost multumiti sa existe doar ca fiinta spirituala, mai ales o fiinta spirituala feminina din sanctuar. A trebui sa se limiteze la a fi doar o fiinta divina i-a displacut. Aceasta fiinta divina nu vroia sa se multumeasca cu sarcina ei divina. De aceea, ea vroia sa se intoarca direct in curentul etern, in Legea eterna si fluida, numita si Duh sau Duhul lui Dumnezeu. Cu cuvintele noastre umane, am putea spune : ea vroia sa fie, din nou, dizolvata in « neant ». Legea eterna si fluida este curentul omniprezent, puterea creatoare a existentei pure aflata la originea creatiei, a Imparatiei lui Dumnezeu si pornind de la care sunt create si fiintele spirituale. Un anumit numar de fiinte spirituale au aspirat, asadar, sa se intoarca in curentul originar. Ei vroiau sa dizolve creatia lui Dumnezeu pentru ca apoi sa creeze dupa placul lor. Ele vroiau,a sadar, sa fie ele insele creatori si, in final, dumnezei. Dumnezeu este, totusi, existenta eterna si originara, lumina eterna si originara, puterea universala si maiestatea suprema a cerurilor. In Imparatia Sa, vointa Creatorului este cea care priemaza. Crearea lumilor celeste, a universurilor spirituale pure, este incontestabila, adica absoluta.

Fiintele spirituale rebele au continuat sa se indeparteze de Dumnezeu iar prin aspectele lor contrare legii divine, prin impovararile lor, ele au cazut to mai jos, in domenii de vibratie joasa. Ele si-au degradat intreaga fiinta, inclusiv comportamentul. Din acest motiv nu au mai putut ramane in Imparatia lui Dumnezeu. Se relateaza ca Mihail a scos toate fiintele caderii din Imparatia lui Dumnezeu. Mihail, ingerul Legii vointei divine, le-a escortat prin toate planurile celeste pana in domeniile inferioare. Ele au trebuit sa paraseasca domeniile de materie fina pentru ca se adancisera fara intoarcere in starea lor de constiinta, in vointa lor proprie. Pe masura ce aceasta cadere se desfasura si alte fiinte spirituale s-au alaturat numeroaselor fiinte rebele.

In Imparatia infinita a lui Dumnezeu exista numeroase familii divine care au vazut pe unul de al lor ducandu-se spre ceea ce se numeste cadere. Toate aceste fiinte spirituale au cazut tot mai jos si s-au invaluit tot mai mult cu conceptiile lor negative, cu comportamentul lor negativ indreptat impotriva lui Dumnezeu, lumina, impotriva marii iubiri a Creatorului, a lui Dumnezeu, a tatalui lor etern si originar. Putin cate putin ei s-au densificat. In decursul unei perioade lungi  de timp aproape de neimaginat pentru spiritul nostru uman, s-a dezvoltat, in final, un invelis de materie grosiera, un corp fizic pentru fiinta spirituala impovarata pe care obisnuim sa o numim « suflet ». Ele au continuat sa aspire la gandirea caderii, cea care presupunea dizolvarea a tot ceea ce este dat si vrut de Dumnezeu.

Fiintele care au luat puterea in procesul caderii si care au influentat, in consecinta, fiintele care se deturnasera de Dumnezeu – vorbim aici si de adversarul lui Dumnezeu – au facut tot ce este posibil ca invelisul fizic, fiinta umana, sa isi impovareze tot mai mult sufletul prin comportamente negative indreptate impotriva creatiei lui Dumnezeu. Ei i-au manipulat pe oameni intr-un mod foarte abil pentru ca sufletul lor sa se intunece tot mai mult si pentru a continua sa se deturneze de Dumnezeu. Ei stiau ca o restrangere progresica a constiintei va duce, in final, la disolutia corpului spiritual care se afla in profunzimile sufletului si ca, astfel, identitatea spirituala a fiintei spirituale impovarate va dispare.

In toate epocile au existat mesageri ai lui Dumnezeu, profeti care indemnau umanitatea. Prin profeti, Dumnezeu a aratat, neincetat, oamenilor calea ce le permite sa iasa din aceste pericole care ar fi dus la dizolvarea sufletelor si a intregii creatii.

Iubirea lui Dumnezeu, Tatal nostru ceresc, pentru copii Lui, fiintele spirituale pe care le-a contemplat si le-a nascut din inima Sa, este de nezdruncinat. Din acest motiv, acum 2 000 de ani, El si-a trimis pe pamant  Fiul, Co-regentul Imparatiei lui Dumnezeu. Pentru ca Isus din Nazaret, un om din popor si cel mai mare dintre toti profetii, ne-a permis sa intelegem, pin predica sa de pe Munte, ce este patria noastra eterna, adversarul lui Dumnezeu a intrat in actiune mai puternic. Discursurile lingusitoare apreciate de catre statul roman al epocii au devenit tot mai numeroase.

Isus din Nazaret a fost tradat iar poporul, incetosat de tamaie, a strigat mai intai « Osana! » apoi «Crucificati-L !». Isus, Hristosul, a fost judecat ca fiind vinovat, cu toate ca era nevinovat. El a purtat o cruce grea pana pe muntele Golgota, S-a lasat prins cu cuie, S-a lasat batjocorit de raufacatorii crucificati langa El, asa cum vroiau instigatorii demoniaci aflati in servciul fortelor tenebrelor. Totusi, Isus a ramas drept si, inainte de a-si pune suflul, Viata interioara, radiatia inimii Sale, in mainile Tatalui, El a spus : « Totul s-a savarsit ! » 

Totul s-a savarsit ! Totul a fost, asadar, facut! Ce a fost facut? Ce a adus El?  Co-regentul cerurilor, incarnat in Isus din Nazaret, a transmis fiecarui suflet o parte din mostenirea sa divina. Aceasta inseamna ca El a stopat procesul care ar fi dus la dizolvarea sufletelor. Lumina Sa mantuitoare a adus victoria definitiva asupra scopurilor negative ale adversarului lui Dumnezeu. De atunci, puterea salvatoare continuta in aceasta scanteie mantuitoare unica exprima cu putere : « sufletele se pot impovara pana la un anumit punct, dar nu si dincolo de el ! »

In acest fel, Isus, Hristosul, a oprit definitiv dorinta adversarului lui Dumnezeu care cauta sa dizolve creatia. Astfel, demonii sunt invinsi chiar daca complicii lor continua sa lupte pe pamant cu ceea ce nu poate fi invins. Invingatorul este deja, de acum, Hristosul lui Dumnezeu, lumina mantuiriidin fiecare suflet, din fiecare din noi. Acest « stop » inseamna de fapt : « pana aici, dar nu mai departe ! »

Noi, oamneii, ne putem, bineinteles, impovara dar nu pana la punctul de a risca disolutia. In plus, suntem condusi de legea semanatului si a recoltei care este un ajutor pentru noi si care contine indurarea. Ea ne spune : caieste-te de greselile tale, cere iertare si iarta. Si, in masura inconstient are nu mai repetam aceleasi greseli, povara noastra este stearsa. Gratie ajutorului si puterii Hristosului lui Dumnezeu, fiecare, la un moment dat, isi va recunoaste greselile, se va cai, apoi va inceta sa le comita. Este posibil ca unii sa trebuiasca sa poarte, sa suporte poverile pe care le-au creat dar nici un suflet nu va fi dizolvat. Imparatia lui Dumnezeu, patria eterna in noi, este salvata gratie cuvintelor modeste si simple pronuntate de Isus : « Totul s-a savarsit!Tata, imi incredintez Duhul in mainile Tale ». 

Co-regentul Cerurilor, incarnat odinioara in Isus din Nazaret, a inviat si s-a intors in casa Tatalui. Totusi, El a lasat in noi o parte din lumina Sa celesta. Putem spune ca puterea fratelui nostru ceresc este cea care ne duce la casa Tatalui. Acum 2 000 de ani, fratele nostru ceresc s-a incarnat intr-un mic copil. El, Co-regentul Cerurilor, Isus din Nazaret, a fost crucificat, a inviat apoi s-a intors la casa Tatalui nostru. El se afla la dreapta Tatalui ceresc. El radiaza Viata spre noi precum si o parte din potentialul puterii Sale primordiale care este, pentru noi, scanteia de lumina ce ne arata drumul. Este lumina mantuitoare, un ajutor si un sprijin pe care ni-l aduce fratele nostru ceresc, El, Cel care ne iubeste – pe noi, fratii si surorile Sale – asa cum Dumnezeu, Tatal nostru, ne iubeste. Dumnezeu, Tatal nostru etern si Hristos, fratele nostru ceresc, nu ne lasa singuri in necunoasterea si credintele noastre gresite. si astazi, primim o multitudine de explicatii si indicatii prin Cuvantul Sau profetic pentru epoca noastra, dat prin intermediul lui Gabriele, pe caer El o numeste mesagera si profetesa Sa.

 

Dragi prieteni, pe drept cuvant putem spune ca moartea, disolutia sufletelor a fost impiedicata prin interventia Co-regentului Imparatiei lui Dumnezeu, incarnat odinioara in Isus din Nazaret. Inca din timpul Lui, Isus ne-a anuntat ca se va intoarce la Tatal. Totusi, El ne-a explicat si ca El este calea, adevarul si viata si ca nimeni – oricare ar fi religia careia ii apartinem – nu poate ajuge la Tatal fara a trece prin El. Cuvintele Sale se refereau a scanteia de lumina iesita din mostenirea Sa divina, aceasta scanteie pe care Ela transmis-o fiecaruia, si care este o parte din lumina divina a fratelui nostru. Ea este ancorata in noi iar noi o numim lumina mantuitoare.

Asadar, acum aproximativ 2 000 de ani, Co-regentul Cerurilor a venit pe pamant si s-a incarnat in micul copil Isus. Magii veniti din Orient au recunoscut steaua care s-a ridicat deasupra capetelor lor, lumina si iubirea lui Dumnezeu, Tatal nostru etern. Ei au adus cadouri copilului Isus. Subliniez acest fapt : ei au adus cadouri copilului Isus. Astfel, se impune o intrebare amara : ce are de-a face cu aceasta  sarbatoarea de Craciun cu ocazia careia ne oferim cadouri unul altuia? Ce legatura are traditia micul copil Isus si a lui Mos Craciun cu aceasta? Noi asteptam sa primim cadouri de la semenul nostru, in loc sa oferim Hristosului lui Dumnezeu -  ceea ce ar fi esential.

El ne cerere sa avansam pas cu pas pe drumul pe  care ni l-a invatat pe cand era Isus din Nazaret : respectarea Creatiei pe care El o iubea, pe care El a salvat-o si o va duce in Imparatia lui Dumnezeu. Isus din Nazaret iubea animalele. El iubea creatia, fiecare planta, fiecare piatra. De ce ? Pentru ca fiecare forma de viata este lumina creatoare a Tatalui etern, Tatal Sau, Tatal nostru, este un aspect al patriei naostre ceresti.

Multe persoane afirma ca sunt crestine, Un mare numar al celor care se numesc crestini, macelaresc animale, consuma carnea corpurilor lor mort, asteapta sa primeasca cadouri de Craciun, vorbesc despre copilul Isus si canta, motivati de discursuri mieroase, «Veniti copii, alergati, veniti toti ! Sa vedeti in iesle pe noul nascut ».

Dragi prieteni, daca aveti nevoie de un simbol pentru a va ruga mai constient, rugati-va simplu in fata crucii invierii. Si, in special de Craciun, multumiti-I Lui Dumnezeu, Tatal nostru, care este mare si bun, pentru ca ni L-a trimis pe Fiul Sau, Hristosul, Cel care s-a asezat la dreapta Tatalui ca si Co-regent al Imparatiei lui Dumnezeu. El ne-a adus un cadou minunat pe cand era Isus din Nazaret pe acest pamant : El, fratele nostru, ne-a transmis o parte din lumina Sa, lumina mantuitoare, astfel ca fiecare dintre noi sa se poata intoarce in patria eterna ca fiinta divina. Gratie lui Isus, Hristosul, moartea fizica ne deschide portile spre Viata. Acesta este Craciunul ! De aceea, mai ales de Craciun, inima adevaratilor crestini este plina de gratitudine. Ei multumesc in primul rand Tatalui ceresc pentru ca L-a trimis pe Fiul Sau pe pamant, acum 2 000 de ani,  El care este Co-regentul cerurilor. Si Ii multumim Lui, Co-regentul cerurilor, Hristosul lui Dumnezeu – care, in trecere fie spus, a fost predat statului roman de catre preoti – pentru ca, pe cruce, El a adus tuturor oamenilor un cadou de o valoare inegalabila: o parte din mostenirea Sa divina, pentru ca noi sa putem sa ne intoarcem la casa Tatalui nostru ca fiinta divina.

Mai ales de Craciun, adevaratii crestini originari Ii multumesc, asadar, lui Dumnezeu Tatal si Fiului Sau care s-a incarnat printre oameni ca Isus din Nazaret. In calitate de om simplu si smerit, El si-a implinit misiunea si a ramas fidel lui Dumnezeu, Tatal Sau, pana la capat. Noi comemoram acest mare eveniment care a avut loc acum, aproximativ, 2 000 de ani.

Crestinii originari se roaga, si ei, de Craciun. Ei se aduna in fata crucii invierii si, din profunzimile inimii lor, isi expima recunostinta fata de Tatal ceresc si fata de Fiul Lui pentru aceasta mare fapta de iubire.

Crestinii originari se roaga in fata crucii invierii. Inima noastra este plina de durere la ideea ca tocmai de Craciun, marea sarbatoare a iubirii ce comemoreaza iubirea lui Dumnezeu venit la noi in copilul nascut in apropierea Betleemului, se organizeaza un tintamarre fara egal, care nu are, de fapt, nici o legatura cu marele eveniment care a avut loc acum 2 000 de ani.

Se transmite umanitatii o credinta modificata pentru a nu spune o credinta care ar trebui sa fie interzisa. In general, de Craciun, ni se arata « copilul Isus »sub forma unei figurine, culcat in « mica iesle »apoi, pornind dela aceasta s-a dezvoltat Traditia lui Mos craciun. Aceasta imagine deprost gust este completata de cantece mieroase de Craciun, de exemplu : «Veniti copii, alergati, veniti toti ! Sa vedeti in iesle pe noul nascut ».

De ce nu putem, simplu, pentru a sarbatori marele eveniment care a avut loc acum 2 000 de ani, sa Ii multumim din inima lui Dumnezeu, Tatal nostru si lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu ? De ce sa scoatem mereu ieslea, figurina micului Isus, boul si magarul, pe cand carnea semenilor lor se afla pe masa cu ocazia cinei de Craciun ?

Dragi prieteni, cum comemorati voi marea Fiinta celesta care a venit printre oameni acum 2 000 de ani ? Il adorati voi in iesle sau Ii multumiti Hristosului lui Dumnezeu care, pe cand era Isus din Nazaret, a suferit ca martir pe cruce si ne-a adus iubirea Sa fraterna ? El ne-a transmis o parte din mostenirea Sa celesta, puterea primordiala iesita din creatia eterna pura si care a dat fiecarui suflet puterea si sprijinul energetic de care avea nevoie pentru a se intoarce la casa Tatalui, in calitate de fiinta divina.

Daca resimtiti nevoia de a va ruga, faceti aceasta in profunzimile sufletului vostru, acolo unde straluceste flacara mantuitoare, si nu dati atentie discursurilor mieroase a celor care, atasati de traditii ecleziastice, tulbura spiritele.

Imi permit sa repet : daca doriti, intoarceti-va spre interior, spre lumina mantuitoare. Rugati-va si multumiti, si pastrati intotdeauna in spirit faptul ca Hristosul lui Dumnezeu a inviat si S-a intors la Tatal Cel vesnic. Crucea invierii nu poarta corpul mort al lui Hristos. Atunci cand vedeti o cruce cu corpul lui Hristos, fiti constienti ca adversarul lui Dumnezeu vrea sa Il vada mai curand prins in cuie decat inviat. Poate de aceea El este, adesea, agatat de crucea martirajului. Totusi, Hristos a inviat si iubirea sa fraterna, ca lumina a mantuirii, este vie in noi, in fiecare suflet si in fiecare om.

Acesta este Craciunul. Este sarbatoarea iubirii. Este multumirea pe care o putem adresa lui Dumnezeu, Tatal nostru, care ne iubeste mai presus de toate, pe noi cei care suntem copii Sai, fii si fiicele Sale. Este, deasemenea, multumirea pe care o putem adresa Co-regentului Sau, incarnat odinioara in Isus din Nazaret.Rugaciuni profunde si intense adresate luminii mantuitoare in noi, ne fac liberi si fericiti. Astfel de rugaciuni nu sunt tesute cu tamaie si cuvinte mieroase.

Isus, micul copil, a primit cadouri. Noi, cei care am primit mantuirea, ar trebui sa Ii facem in fiecare zi un cadou, adica sa avansam zi dupa zi pe calea pe care ne-a invatat-o ca Isus din Nazaert. Pentru ca este vorba despre calea noastra, cea care ne duce direct la scopul nostru, la patria noastra eterna, in Imparatia lui Dumnezeu, Tatal nostru. 

ENERGIE VIE -ARMONIE

Energia sexuala si armonia

De foarte multe ori, omul ignora valoarea existentei sale, lasandu-se condus de anumite instincte grosiere. Ceea ce este ca valoare data fiintei omului, trebuie pretuita pentru a fi in armonie cu Marele Ocean Planetar. Marele Tot, sau Marele Ocean Planetar, cum i se mai spune, este insasi Creatia Divina, ce cuprinde fiecare fiinta vie sau nevie. Ceea ce este “viu”, poate echilibra prin prezenta un loc al asteptarii unde sunt mai multe fiinte ce-si parcurg destinul. Fiecare parcurs al vietii fiintei ce doreste sa evolueze trebuie armonizat cu tot ceea ce este in miscare. Miscarea aduce viata, iar nemiscarea cuprinde neantul. Fiecare fiinta isi are Liberul sau Arbitru prin care-si hotaraste destinul. Daca ea se lasa condusa de dorinte grosiere, isi pierde valoarea existentei sale ca fiinta spirituala. Prin aceasta pierdere, fiinta umana poate deveni nevie si apare in pasul ei un nou destin nedorit. Pentru ca fiinta umana sa fie mereu in lumina si vie, ea trebuie sa cunoasca adevarul despre valoarea ei, dar sa-si traiasca viata in aceasta dimensiune karmica prin traire si simtire la nivel afectiv. Trairea si simtirea la acest nivel da libertatea omului de a fi ceea ce i se cere, adica sa fie el insusi ca o valoare necuprinsa in univers. Prin aceasta valoare data, el, omul, se deosebeste de celelalte fiinte de pe Geea. Sa-i respectam deci ceea ce-i este dat cuprinsului sau, lasandu-l sa-si aleaga singur calea pe care doreste sa o parcurga in aceasta dimensiune karmica. Nimic nu poate schimba o hotarare luata, daca ea este categorica! Trairea, ca o valoare inteleasa de om, duce la inaltarea lui. Fiecare cuprins poate fi inteles prin cunoastere, dar trairea unui moment ca o implinire valoreaza mai mult decat toata cunoasterea. Dar daca amandoua la un loc pot fi cuprinse de catre un om, starea trairii sale poate fi o implinire prin comuniune cu Dumnezeu. Prin aceasta comuniune realizata, el, omul, poate cunoaste forta energiilor care-l patrund si care-l traverseaza. Fiecare energie isi are valoarea sa, dar cea mai inalta forta a trairii omului este energia sexuala care da viata si valoare fiintei sale.
Energia sexuala – este vibratie, lumina, o condensare a unor unde de o anumita valoare, ce poate fi controlata sau nu poate fi controlata de catre om. Controlul acesteia poate aduce de fiecare data armonia peste locurile asteptarii.
In majoritatea situatiilor, energia sexuala nu este controlata, de aceea omul actioneaza instinctual si neordonarea ei poate duce la boli psihice, boli genitale, chiar poate tulbura insasi existenta omului, incarcandu-i karma.
Prin neordonarea energiei sexuale, omul isi pierde controlul asupra destinului sau si asa apare suferinta trupului. De aceea sunt oameni bolnavi psihic sau cu boli ale aparatului genital, cu dorinte obscene, ori traiesc stari de erotism exagerat, alteori au dorinta de a poseda tot mai multi parteneri, si prin aceasta stare se poate ajunge la viol. Fara control, aceasta energie poate duce la moartea spiritului.
Energia sexuala controlata – este puterea vindecatorului sau puterea manifestarii iubirii pure, care ajuta fiinta umana sa evolueze. Prin aceasta forta foarte mare, omul se poate inalta atat de sus, incat celelalte lucruri din jur pot fi neesentiale, chiar daca sunt necesare.
Controlul energiei sexuale echilibreaza fiinta umana, ajutand-o sa se-nalte, ajutand-o sa procreeze; fara acest adevar, omul n-ar exista.
Ce-nseamna a controla energia sexuala ?
Controlul energiei sexuale ajuta fiinta umana sa se mentina in echilibru cu universul. Ea poate fi, prin acest control, ridicata din Chakra Muladhara in Chakra Anahata, care este Centrul Iubirii Spirituale, dand sens vietii fiintei.
In momentul cand aceasta energie este ridicata, prin puterea gandului, in Chakra Anahata, emiterea ei catre toate fiintele, prin aceasta chakra, este foarte inalta si cu efect terapeutic. Aceasta emitere controlata poate fi rectilinie, spiralata, ondulatorie si pulsatorie. Fiecare emisie isi are importanta sa.
Energia sexuala condensata in Chakra Anahata si emisa rectiliniu ajuta in luminarea instantanee a unor locuri. Totul se face cu blandete. Cei care pot sa o faca sunt initiati, acestia au blandetea, pacea si bucuria launtrica, manifestate in toate situatiile. Valoarea acestei emisii armonizeaza tot ceea ce cuprinde.
Energia sexuala condensata in Chakra Anahata si emisa spiralat patrunde cu o forta foarte mare acolo unde cea rectilinie nu are efect (exorcizari, curatirea unor locuri cu vibratii joase), ea armonizeaza totul foarte repede, creand vartejuri peste locurile asteptarii, facand ca tot ceea ce este intunecat sa se lumineze instantaneu. Cei carora le-ati trimis-o pot avea o stare de ameteala pana cand apare purificarea lor, dupa care vine linistea…
Energia sexuala condensata in Chakra Anahata si emisa ondulatoriu ajuta la dislocarea unor stari nedorite a unor fiinte umane. Este importanta in dispersarea straturilor de energie negativa si eliminarea lor.
Energia sexuala condensata in Chakra Anahata si emisa pulsatoriu este unda soc. Emisia ei este importanta, pentru ca acea stare de soc produce dislocarea instantanee a energiilor negative.
Energia sexuala controlata este o valoare, ce poate fi inteleasa doar de catre initiati. Dar prin exercitii, meditatie, mai bine spus printr-o initiere sub indrumarea unui Maestru Spiritual, aceasta energie poate aduce o schimbare in destinul oamenilor.
… Pentru a se armoniza omul cu Universul este bine sa se cunoasca valoarea energiei sexuale, in vederea pastrarii echilibrului sau in viata de zi cu zi. Energia sexuala este un cumul energetic ce poate fi controlat prin educarea omului, asa cum am mai spus. Acest cumul de energie pentru a fi controlat, trebuie vizualizat in Chakra Muladhara ca o condensare, apoi se ridica in Chakra Anahata, prin celelalte chakre, folosindu-se puterea gandului. Stocarea acestei energii nu se face in Chakra Anahata, ci doar emisia ei. Emisia acestei energii de catre initiati trebuie sa fie permanenta si rectilinie, celelalte metode de emisie se folosesc doar in anumite situatii.
Energia sexuala controlata, imbinata cu iubirea voastra si cu Iubirea Focului Cosmic, formeaza Iubirea Pura.
… Atunci cand exista o traire mai deosebita fata de cineva de sex opus, energia sexuala poate fi directionata catre Chakra Muladhara, aceasta pentru a se realiza un transfer de energie sau pentru procreere. Acest control al energiei sexuale, ajuta omul sa fie ceea ce este cu adevarat ca valoare in Univers. El, omul, hotaraste ce poate fi sau ceea ce nu doreste sa fie in aceasta dimensiune karmica!
Notiunile de valoare sau nonvaloare in existenta omului ca traire si simtire, aduc catre viata lui in trupul materiei dense karma incarcata sau karma eliberata. Cunoasterea, ca o valoare initiatica, este aceea care-l poate ajuta pe om sa hotarasca pe ce cale merge.
Plecand de la acest subiect, karma se incarca prin folosirea energiei sexuale atunci cand exista un scop de neiubire. Folosindu-se energia sexuala, eliberarea karmei se face atunci cand exista o manifestare a iubirii si se ajunge la implinirea ei prin transfer de energie (impreunare).
1) Legea Divina spune: Atunci cand doi oameni au plecat pe un drum prin Binecuvantarea casatoriei, aceasta fiind sacra, acei oameni nu trebuie sa aiba alti parteneri.
2) Cei care nu sunt casatoriti, daca intervine manifestarea iubirii in viata lor, simtirea si trairea acesteia, ca o valoare cuprinsa, aduce eliberarea karmei prin transferurile implinirii. Deci manifestarea iubirii este foarte importanta pe tot parcursul existentei omului in trupul material. Nu ignorati aceasta traire ce poate aduce o valoare existentei voastre!
Manifestarea simtirii si trairii ca valoare a iubirii cuprinzand impreunarea dintre un barbat si o femeie isi are importanta sa. Cunoasterea acestui adevar ajuta omul in tot ceea ce face spre implinirea sa.
Fiinta, ca polaritate plus sau minus, isi are rolul sau in univers, de aceea trebuie sa se cunoasca valoarea atingerii, cea a mangaierii, a unei imbratisari si chiar a sarutului. Fiecare manifestare a trairii acestor valori aduce armonia sau dizarmonia peste un loc al asteptarii. Toate aceste manifestari isi au importanta lor in creatie si pentru aceasta trebuie sa cercetati totul fara prejudecati. Fara a cunoaste valoarea trairii si simtirii manifestate prin iubire, omul nu poate ajunge la eliberarea fiintei sale. Polaritatea lui ca valoare in univers aduce trairea vie, ce se manifesta asa cum il indeamna constiinta sa. Atunci cand exista constiinta, exista si valoare! Cand valoarea este pretuita, omul retraieste totul ca o bucurie a unui nou permanent, venit sa intareasca trecerea sa prin fiecare dimensiune karmica ce asteapta binecuvantarea acestei treceri. Fiecare trecere a sa prin repetatele reincarnari, aduce o alta valoare dimensiunilor karmice prin vibratia energiei lasata ca o amprenta a vietii duse; pentru aceasta este nevoie a se pastra echilibrul permanent. Echilibrul vine prin ceea ce aduce omul ca fiinta initiata. Transcederea se face doar prin trairea unui moment important, ce vine, daca-l primiti.
Fiti ceea ce vi se cere si va veti regasi in toate si in tot!
… Energia sexuala aduce armonia doar acolo unde cunoasterea este pretuita. Fiecare polaritate isi are valoarea sa, data de catre fiecare om in parte. De exemplu: femeia, cand isi ordoneaza energia sexuala, emite un numar de vibratii pe care barbatul le simte in functie de lumina sa. Fiecare unda a acestor vibratii isi are un coeficient alpha ce atrage acea persoana masculina care este mai apropiata de valoarea sa energetica. Prin aceste transferuri de energii efectuate prin impreunare, se armonizeaza fiecare fiinta umana aducandu-se prin aceasta echilibrul in univers.
… In orice act sexual, cu cat se ajunge la orgasm mai repede, eliberarea energiei sexuale este mai rapida, cu atat este mai bine, energia este mai pura. Cu cat se lungeste mai mult actul sexual, apare agonia trupului si vibratiile coboara. Cu cat vibratia este mai de joasa frecventa, cu atat mai mare este neimplinirea acelor fiinte. Trairea si simtirea este cuprinsa in valoarea preludiului ce aduce in cuprinsul fiecarui om binecuvantarea.
Actul sexual trebuie sa fie ca o implinire a manifestarii iubirii. Fiecare valoare a polaritatii isi are importanta sa in efectuarea acestor transferuri de energie sexuala, ca o implinire a ei. Femeia produce ionizarea barbatului, iar barbatul, ca polaritate plus, efectueaza transferul de energie, care aduce implinirea. Cand apare agonia trupului, prin epuizare, aura se sparge, apar pete pe corpul energetic, care se pot materializa in boli, intre timp se ard conexiunile mentalului, iar templul, treptat, cuprinde un alt contur.
Trebuie ca ionizarea sa se faca foarte repede si de mai multe ori, prin ordonarea starii create. Educarea femeii in acest sens are ca rezultat implinirea. Barbatul prin educatie initiatica trebuie sa treaca peste doua – trei stari ale femeii. Marii Initiati cuprind aceste valori la un alt nivel de manifestare. Dar aceste valori nu pot fi date spre cunoastere unor neinitiati, caci totul ar putea sfarsi altfel decat se doreste… Nu va jucati cu aceasta forta a energiei sexuale daca nu stiti sa o controlati!
… Dorinta placerii trupului coboara vibratiile si asa se pierde lumina fiintei. Fiecare pierdere a luminii aduce nonvalori in pasul omului si suferinta isi gaseste locul. Nu ignorati acest mare adevar si viata va va fi mult mai usoara!
Valoarea energiei sexuale este de necontestat atunci cand totul se face prin manifestarea iubirii pure ca o implinire…
Manifestarea iubirii fara tandrete este nula, nu poate exista, deci apare nonvaloarea.
Atunci cand exista iubire, manifestarea trebuie sa fie prin simtire, traire, ca apoi sa se realizeze implinirea ei. Daca totul se efectueaza cu un gand curat, prin traire si simtire profunda, trebuie sa va manifestati asa cum simtiti in acel moment. Clipa traita intens aduce valoarea in pasul fiecarui om; prin ea vine inaltarea dorita.
Fiecare fiinta umana are o traire si o simtire aparte, deci trebuie sa i le respectati. Fiecare om este un el, unicat in univers, si se manifesteaza intr-un alt mod, mai personal; iubiti pe fiecare asa cum este, pentru ca iubirea este nemarginita si cei ce o traiesc vad doar prin lumina ei. Bucurati-va de ceea ce puteti sa fiti, caci adevarul este in voi!
[…] La nivele mai inalte ale constiintei, cum sunt – Iluminarea, Eliberarea, despre energia sexuala se poate discuta la o alta valoare. Va doresc sa ajungeti la aceste valori ale constiintei, caci asa veti intelege cuprinsul acestei forte a omului.
Cuprindeti prin trairea voastra doar adevarul si cunoasterea nu va intarzia sa apara! 

*    *    *

ITI MULTUMESC DOAMNE!

Îți mulțumesc, Doamne
Îți mulțumesc azi, că sunt, pentru ziua de mâine
Îți mulțumesc că am pe masă o pâine
Îți mulțumesc pentru stropii de ploaie
Pentru fructe, păsări, flori
Pentru soarele care răsare în zori
Pentru cerul cu licăriri de stele
Pentru toate zilele vieții mele
Pentru firul de apă izvorât din fântână
Pentru harul ce-i poartă a mea mână
Pe arcuș de vioară, pe pânză, pe piatră
Pentru viersul ce curge din mine spre cer
Mulțumesc pentru omul blajin și sincer
Mulțumesc pentru haina pe care o port
Pentru tot ce mă doare și totuși suport
Îți mulțumesc pentru cântecul de păsărele
Pentru toate încercările vieții mele
Mulțumesc pentru puiul de om care se va naște
Îți mulțumesc pentru că Ai înviat în noaptea de Paște
Am atâtea lucruri pentru care să-ți mulțumesc
Că nu ar fi de ajuns o mie de ani sa traiesc!


Rugaciunea parintelui Arsenie Boca.

GANDURI...ADEVARUL MEU NU E ADEVARUL TAU

   

  Şi am înţeles devreme că oamenii văd numai ceea ce vor ei să vadă. Că nu contează cum e realitatea şi care e adevărul, că fiecare îşi are universul propriu în care se scaldă şi nimănui nu-i place să înoate în ape reci care îngheaţă plămânii în tine şi îţi taie respiraţia. Preferăm cu toţii să stăm comod într-un loc călduţ şi să purtăm ochelari de soare, că viaţa se vede mai bine printr-o pereche de lentile frumos colorate, că trecutul nu mai pare atât de gri atunci când selectezi cu grijă ce să-ţi aduci aminte şi nici viitorul nu mai e atât de sumbru atunci când îţi cosmetizezi prezentul. Şi chiar dacă afară e ger, putem oricând să ne reflectăm lumea din jur în funcţie de propriile valori, astfel încât să ni se scurgă zilele numai într-o vară continuă. Oamenii cred ceea ce vor să creadă, aud numai ceea ce vor să audă, vor îmbrăţişa cu braţele deschise chiar şi cea mai mare imbecilitate atâta timp cât ea se mulează perfect pe sistemul lor de valori. Am înţeles, într-un final, că poţi să-l plesneşti pe un om în faţă cu adevărul şi să-l zgâlţâi din toate încheieturile, că poţi să-ţi înfigi unghiile în conştiinţa lui sau, dimpotrivă, să-i mângâi cu blândeţe moralitatea, că adevărul tău nu e adevărul lui, iar teoremele tale dau cu rest în matematica pe care a învăţat-o el la şcoală. Fiecare îşi transpune lumea obiectivă în propriu suflet, îşi aşterne lumea exterioară în universul interior astfel încât mai apoi să doarmă cât mai bine; vrem, nu vrem, în cele din urmă, cu toţii facem asta. Trăim împreună, dar separat. Ştiu acum că fiecare om are universul său, iar dacă el crede în realitatea lui din toţi rărunchii, atunci poate să-şi recreeze oricând propriul rai chiar şi în Iad şi să păşească cu tălpile goale pe cărbuni încinşi purtându-şi cu mândrie zâmbetul pe buze. Mi-e clar că lumea nu e aceeaşi pentru toţi, că nu există un adevăr general valabil şi că fiecare om îşi poartă propria cruce, că legile universale îşi au rostul numai atâta timp cât oamenii îşi accepta tacit rolul de roboţi, de rotiţe care se învârt mecanic în acest sistem numit societate. Iar legile astea funcţionează numai aici, acum, cât suntem unii lângă alţii şi ne punem măşti peste măşti, straturi de piele unul peste altul încercând să îngropăm cât mai adânc ceea ce suntem cu adevărat.

         Am înţeles de mult ca atunci când suntem ceea ce suntem cu adevărat suntem diferiţi. Că cei din jur o să ni se pară ciudaţi, de neînţeles, că ceea ce eu iubesc altuia poate să-i repugne, că lucrurile sfinte pentru mine sunt călcate în picioare de alţii, că eu pot să-mi zugrăvesc interiorul în alb şi negru, iar altul va dori să vadă curcubeul în fiecare dimineaţa când deschide ochii. Ştiu că oamenii nu simt la fel, că nu poţi să ceri cuiva să simtă, că nu poţi să le ceri să-ţi dea şi mai ales să te înţeleagă. Pentru ca în interior nu funcţionam toţi după aceleaşi reguli, iar când e vorba de lumea mea, tu nu poţi să-mi ceri să fie drept, corect, căci nu avem aceeaşi unitate de măsură. Pentru ca dreptatea e alta pentru fiecare, pentru că nu suntem egali, pentru că suntem unii mici şi alţii mari, unii slabi şi alţii puternici, pentru că unii avem vise care te dărâmă prin imensitatea lor, iar alţii nu pot vedea mai departe de ziua de mâine. Şi dacă îţi e greu să accepţi ceea ce ţie nu-ţi seamănă, măcar încearcă să nu judeci. Iar dacă tot vrei să judeci, măcar nu o face în funcţie de vârstă sau de culoarea părului, căci ceea ce spui despre alţii va spune multe despre tine. Sau mai bine nu judeca deloc şi asumă-ţi numai faptul că trăim cu toţii sub acelaşi cer, dar purtăm în noi lumi şi lumi diferite.

UN GAND BUN DE LA UN OM BUN!

SENSUL ABANDONARII-ECKHART TOLLE

 

Acceptarea prezentului

Aţi vorbit de câteva ori despre „abandonare”. Nu-mi place această idee. Sună fatalist, într-un fel. Dacă acceptăm întotdeauna lucrurile aşa cum sunt, nu vom mai face niciun efort pentru a le ameliora. Mi se pare că progresul constă tocmai în acest lucru, atât în sfera personală, cât şi în sfera colectivă, să nu acceptăm limitele prezentului şi să ne străduim să le depăşim şi să creăm ceva mai bun. Dacă nu am fi făcut acest lucru, am trăi şi acum în peşteri. Cum împăcaţi ideea de abandonare cu schimbarea lucrurilor şi rezultatelor?

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotaţii negative, implicând înfrângerea, renunţarea, eşecul de a face faţă dificultăţilor vieţii, letargia ş.a.m.d. Adevărata abandonare, totuşi, este un lucru total diferit. Nu înseamnă să accepţi pasiv orice situaţie în care eşti implicat şi să nu faci nimic în această privinţă. Nici nu înseamnă să nu-ţi mai faci planuri sau să nu întreprinzi acţiuni pozitive.

Abandonarea este înţelepciunea simplă, dar profundă, ce constă în a te supune mai degrabă decât a te opune cursului vieţii. Singurul loc în care puteţi simţi cursul vieţii este Clipa de acum, aşa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent necondiţionat şi fără rezerve. Înseamnă a renunţa la orice rezistenţă internă faţă de ceea ce este. 
Rezistenţa internă înseamnă a spune „nu” la ceea ce există, prin critică şi negativism emoţional. Devine extrem de pronunţată mai ales atunci când lucrurile „merg prost”, adică atunci când există un decalaj între cererile sau aşteptările rigide ale minţii şi realitate. Aceasta este prăpastia durerii. Dacă aţi trăit suficient, ştiţi că lucrurile pot „merge prost” foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practicaţi abandonarea, dacă doriţi să eliminaţi durerea şi suferinţa din viaţa dvs. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea şi astfel vă reconectează cu Fiinţa. Rezistenţa este mintea.

Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exterior nu puteţi întreprinde nimic pentru a schimba situaţia. De fapt, nu situaţia în întregime trebuie să o acceptaţi atunci când vă abandonaţi, ci numai micul segment numit Acum. 

De exemplu, dacă aţi fi împotmolit undeva în noroi, nu aţi spune: „Bine, mă resemnez să fiu împotmolit în noroi”. Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie să acceptaţi o situaţie de viaţă indezirabilă sau neplăcută. Şi nici nu trebuie să vă minţiţi, spunând că nu este nimic rău în a fi împotmolit în noroi. Nu. Recunoaşteţi în totalitate dorinţa dvs. de a ieşi din această situaţie. Vă restrângeţi atenţia la momentul prezent, fără să îl etichetaţi în niciun fel. Aceasta înseamnă că nu există o judecată critică la adresa Clipei de acum. Deci nu există rezistenţă, negativism emoţional. Acceptaţi calitatea acestui moment. Apoi treceţi la acţiune şi faceţi tot ce puteţi pentru a ieşi din noroi. O astfel de acţiune eu o numesc pozitivă. Este mult mai eficientă decât acţiunea negativă, care vine din furie, disperare sau frustrare.

Până când nu obţineţi rezultatul dorit, continuaţi să practicaţi abandonarea, evitând etichetarea Clipei de acum.

Daţi-mi voie să vă ofer o analogie vizuală pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mergeţi noaptea pe o potecă, înconjurat de o ceaţă deasă. Dar aveţi o lanternă puternică, care trece prin ceaţă şi creează un spaţiu îngust în faţa dvs. Ceaţa este situaţia dvs. de viaţă, care include trecutul şi viitorul; lanterna este prezenţa dvs. conştientă; spaţiul clar din faţa dvs. este Clipa de acum.

Lipsa abandonării vă consolidează forma psihologică, scoica sinelui fals, şi astfel creează un puternic sentiment de separare. Lumea din jur şi mai ales oamenii încep să fie percepuţi ca o ameninţare. Apare compulsia inconştientă de a-i distruge pe ceilalţi judecându-i critic şi nevoia de a concura şi a domina. Chiar şi natura devine un duşman, iar percepţiile şi interpretările dvs. sunt guvernate de frică. Boala mentală pe care o numim paranoia este numai o formă puţin mai acută a acestei stări normale, dar disfuncţionale a conştiinţei. 
Nu numai forma dvs. psihologică, dar şi forma fizică — corpul dvs. — se întăresc şi se rigidizează prin rezistenţă. Tensiunea creşte în diferite segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se contractă. Circulaţia liberă a energiei vieţii prin corp, esenţială pentru o funcţionare sănătoasă, este foarte redusă. Exerciţiile asupra corpului şi anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabilirea circulaţiei acestei energii, dar dacă nu practicaţi abandonarea în viaţa de zi cu zi, aceste lucruri nu pot aduce decât o ameliorare temporară a simptomelor, deoarece cauza — tiparul rezistenţei — nu a fost dizolvat.

Există în dvs. ceea ce rămâne neafectat de condiţiile trecătoare, care formează situaţia de viaţă dată, şi numai abandonându-vă aveţi acces la el. Este viaţa dvs., însăşi Fiinţa — care există etern în domeniul atemporal al prezentului. Găsirea acestei vieţi este „singurul lucru necesar” despre care vorbea Iisus.

Dacă găsiţi că situaţia dvs. de viaţă este nesatisfăcătoare sau chiar intolerabilă, numai abandonându-vă într-o primă fază puteţi sparge tiparul inconştient de rezistenţă ce perpetuează această situaţie. Abandonarea este perfect compatibilă cu acţiunea, cu iniţierea schimbării sau cu realizarea obiectivelor. Dar în starea de abandonare totală o energie complet diferită, de o calitate diferită, vă animă acţiunile. Abandonarea vă reconecteaza cu energia-sursă a Fiinţei, şi dacă ceea ce faceţi este inundat de Fiinţă, aceasta devine o celebrare plină de bucurie a energiei vieţii, care vă poartă şi mai adânc în prezent.

Prin lipsa de rezistenţă, calitatea conştiinţei dvs., şi din acest motiv calitatea tuturor acţiunilor pe care le întreprindeţi, creşte infinit de mult. Rezultatele vor veni de la sine şi vor reflecta această calitate. Am putea numi acest lucru „acţiune de abandonare de sine”. Nu este o muncă, aşa cum ne-am obişnuit noi cu ea de mii de ani. 
Pe măsură ce tot mai mulţi oameni se vor trezi, cuvântul muncă va dispărea din vocabularul nostru şi poate că în locul lui va fi creat unul nou.

Calitatea conştiinţei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl veţi trăi. Aşa că abandonarea este cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a produce schimbări pozitive. Orice acţiune pe care o întreprindeţi este secundară. Nici o acţiune cu adevărat pozitivă nu poate să provină dintr-o stare de conştiinţă din care lipseşte abandonarea.

Înţeleg că dacă mă aflu într-o situaţie neplăcută sau nesatisfăcătoare şi accept complet momentul aşa cum este, nu va exista suferinţă sau nefericire. Voi fi deasupra acestora. Dar tot nu înţeleg bine de unde vine energia sau motivaţia acţiunii pentru producerea schimbării, în condiţiile în care nu există o anumită cotă de nemulţumire?

În stare de abandonare, înţelegeţi foarte clar ce trebuie făcut şi treceţi la fapte, făcând câte un lucru pe rând şi concentrându-vă asupra fiecăruia. Învăţaţi de la natură: observaţi cum se împlineşte fiecare lucru şi cum se desfăşoară firIul vieţii, fără nemulţumire sau nefericire. De aceea a spus Isus: „Luaţi seamă la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc şi nici nu torc”.

Dacă situaţia dvs. generală este nesatisfăcătoare sau neplăcută, separaţi-vă de ea chiar în acest moment şi abandonaţi-vă situaţiei existente. Aceasta este lumina lanternei care străbate ceaţa. Starea dvs. de conştiinţă încetează atunci să mai fie controlată de condiţii externe. Nu mai acţionaţi pe baza reacţiei şi a rezistenţei.

Analizaţi datele concrete ale acţiunii. Întrebaţi-vă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această situaţie, pentru a o ameliora sau a ieşi din ea?”. Dacă da, întreprindeţi acţiunile potrivite. Concentraţi-vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi la un moment dat, ci asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă faceţi niciun fel de planuri. Poate că stabilirea unui plan de acţiune este lucrul pe care îl puteţi face acum. Dar asiguraţi-vă că nu începeţi să derulaţi în sinea dvs. „filme mentale”, că nu vă proiectaţi în viitor, pierzând astfel Clipa de acum. Orice acţiune veţi întreprinde, este posibil să nu îşi arate roadele imediat. Până când se vor vedea rezultatele — nu vă împotriviţi situaţiei existente. 
Dacă nu puteţi întreprinde nimic şi nici nu puteţi ieşi din situaţie, folosiţi situaţia pentru a pătrunde mai adânc în starea de abandonare, în Clipa de acum, în Fiinţă. Când pătrundeţi în această dimensiune atemporală a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, fără să fie nevoie să faceţi mare lucru. Viaţa devine cooperantă, începe să vă ajute. Dacă factori interni ca frica, vinovăţia sau inerţia v-au împiedicat să faceţi ceva, ei se vor dizolva în lumina prezenţei conştiente.

Nu confundaţi abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic” sau „Nu îmi mai pasă”. Dacă vă veţi uita mai atent, veţi descoperi că o astfel de atitudine este contaminată de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenţă mascată.

Când vă abandonaţi, îndreptaţi-vă atenţia în interior pentru a verifica dacă a mai rămas vreo urmă de rezistenţă. Fiţi foarte vigilent făcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţii nerecunoscute…

ECKHART TOLLE - Sensul abandonarii

AUTOVINDECARE PRIN AUTOCUNOASTERE SI CONSTIENTIZARE--DR.CRINA VERES

NOUA MEDICINA GERMANICA-DR.HAMMER

Dr. Crina Veres - Terapeut Si Conferentiar International, are experienta in autovindecare si tine cursuri si seminarii unde prezinta stiintific avantajele acestei medicini atat de simplu de aplicat si atat de utila tuturor celor suferinzi!Trebuie sa gandesti si sa actionezi!

Avantajele Noii Medicini Germanice se adreseaza atat persoanelor sanatoase, cat si celor care au boli mai mult sau mai putin grave si sunt inestimabile prin faptul ca nu exista termeni de comparaţie cu nici o alta intelegere sau terapie.

Vei invata:

•   Sa identifici fazele de boala oricand si la oricine si sa anulezi frica de boala si de moarte;

•  Sa intelegi sensul Biologic al Bolilor/Simptomelor in functie de localizarea lor la nivelul corpului;

•   Sa intelegi legatura dintre fiecare tip de boala si asocierea in anumita parte a creierului;

•   Sa intelegi cum este REVERSIBIL orice process patologic din corpul tau;

•   Sa depistezi legatura Creier-Microbi-Simptome;

•   Cum sa faci diferenta dintre un soc conflictual biologic si un conflict psihologic;

•   Sa aplici tehnici de Eliberare Emotionala.

•      Noua Medicina Germanica (Dr. Ryke Geerd Hamer) - Medicina lui Hamer ajuta oamenii sa se vindece prin explicarea logica si rationala a legaturii stranse dintre minte si boala. Noua medicina germanica sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional.

•   Legatura intre Noua Biologie, Neuroplasticitate si Epigenetica (Dr. Bruce Lipton) - vei constientiza, chiar instantaneu, la curs, cum perceptiile noastre modifica citirea genelor din mostenirea noastra genetica si cum adaptarea la mediu poate duce la mutatii spontane. 

•    Tehnici de eliberare emotionala - EFT este o metoda care indeparteaza inversia psihologica, legata de castigurile secundare pe care le mentinem prin obiceiurile noastre. Aceasta stimuleaza capetele celor 12 MERIDIANE principale in timp ce ii amintim psihicului nostrum pe ce problema concreta / specifica lucram.

•     Autovindecare si autocontrol (Dr. Crina Veronica Veres) - Autovindecarea incepe odata ce devenim Constienti de Cine Suntem in prezent si ce identitate a noastra sustine si intretine simptomele, senzatiile neplacute si gandurile negative. Atunci cand ajungem sa cunoastem ce ne imbolnaveste, ne putem autocontrola. Astfel, ajungem sa ne redobandim sanatatea. 

•  Noesiterapie si Psihoanalgezie (Dr. Angel Juan Escudero) - Imbolnavirea incepe ca raspuns biologic negative la un stimul din mediul intern sau extern. Vindecarea prin Gandire are la baza raspunsurile biologice.

Vindecat complet de cancer in tot corpul: Cosmin Zirbo, WU din Interviu cu Wu: „Nu sunt un simplu virus pentru pământul ăsta pe care îl distrugem zilnic”

A copilărit pe flori de fân, iubeşte sportul extrem şi a ajuns să-l practice alături de mentorii săi pe care îi vedea la TV. De la 14 ani colindă Europa la festivaluri de muzică, iar la 23 de ani a devenit însoţitor de zbor. A supravieţuit unui cancer cu metastaze pe creier, gât şi plămâni şi plănuieşte să aducă copiii aproape de natură, la cabana pe care şi-a construit-o. Cosmin Zirbo, Wu pentru prieteni, are un singur motto: „după schi, la Wu”.

Şi-a petrecut copilăria la munte, la bunici în Mărişel, pe dealuri, prin păduri. Îşi făcea singur jucării din lemne, din potcoave de cai şi încerca să cosească fânul cu capace de conserve. Dormea pe pat de paie, în casa bunicilor, o casă fără curent, cu lumina pe lampă. Mergea la cules de ciuperci, iar seara făceau tocăniţă pe sobă cu lemne, cu smântână de casă. Îşi aminteşte cu drag iernile pline de zăpadă sau tradiţionalul tăiat al porcului. Îi vedea pe bătrâni cum citesc vremea, cum ştiau că, dacă soarele apune în roşu, a doua zi va fi senin. Crede în semnele naturii şi ştie că trebuie observate atent pentru a le înţelege. 

La Mărişel, pământul e crud, mâncarea e sănătoasă, apa plină de minerale şi tot acolo, în natură, e locul în care îşi găseşte de fiecare dată energia.   De pe la 5 ani până pe la 14, toate se întâmplau aici. Tatăl meu era mai mult plecat, eu veneam cu mama, cu un ARO, 1 oră şi 45 de minute. Pe drum, pe malul lacului Tarniţa, îmi imaginam că dacă maşina o să păţească ceva, eu am să supravieţuiesc şi o să-mi fac colibă în natură, în pădure şi o să convieţuiesc cu animalele. Visam cu ochii deschişi. De mic copil mi-am dorit să trăiesc în natură, printre culori şi aer curat. Se zice că există un magnetism al pământului pe care îl simţi, e o energie aparte, energie vie.   

Conţinutul educaţional sec primit la şcoală nu l-a atras. Se concentra încă din generală pe lucruri practice, pe ecologie, pe diversitatea mediului. Şi mai avea un microb: sportul extrem, adrenalina pe care încă nu o cunoştea, dar de care se simţea atras. Era 1996, anii emisiilor TV marca George Vintilă, transmisiunile din Braşov, cu împătimiţii genului, oameni pe care a ajuns ulterior să-i cunoască şi să practice alături de ei sporturi extreme. Nu pentru concursuri, nu pentru clasament, ci pentru energia pe care o găsea acolo şi pentru posibilitatea de a cunoaşte oameni, de a-şi face noi prieteni. 

Îmi doream să fac sport extrem, dar nu ajungeam la el. Echipamentele erau scumpe. Prima placă... am dat pe ea 6 milioane, a durat până când am putut să o am, dar eram stârnit, îmi doream mult, foarte mult şi aşteptarea aia mă făcea să-mi doresc şi mai mult să ajung în zona asta. Practic sportul extrem în limite de siguranţă, prudenţă, am grijă să nu mă rănesc. Îmi dau seama că nu are rost să treci limite, sportul trebuie practicat pentru frumuseţea lui, pentru corelaţia cu natura, cu muntele. 

Urmează liceul, perioada ieşirii din coajă, din cochilie. O mulţime de festivaluri bifate: Roşia Montană, Deva, Timişoara, Serbia, Budapesta, Delta Dunării, o mulţime de noi prieteni, oameni cunoscuţi atunci şi cu care păstrează şi astăzi legătura. Spune că toate aceste experienţe în afara şcolii l-au dezvoltat, l-au ajutat să se autocunoască, să înţeleagă ce vrea de la viaţă. În toată perioada aceea, Mărişelul a rămas aproape de sufletul lui Wu şi venea constant cu prietenii la cules de ciuperci, la pescuit de clean la Smida sau la Doda Pilii. Desigur că-şi aminteşte amuzat şi episoade trăite în perioada aceea în Cluj, cu iubiri şi îndrăgosteli, în clasicul parc de la blocuri în care se strângea gaşca. 

Ce-i important în viaţa asta, lăsând la o parte can-canurile şi alte aiureli, dacă nu prietenii, familia? Sunt prieteni din vremea când eram mic, în cărucior, pe care îi am şi astăzi şi la care s-au adăugat mulţi alţii. Legătura dintre oameni mi se pare fascinantă. Suntem toţi pe pământul ăsta împreună şi mi se pare normal să vorbim deschis. Eu vreau să trăiesc într-o comunitate în care să fim sinceri unii cu alţii, liberi. Necazurile vieţii, dar şi bucuriile, fericirea trebuie împărtăşite, mi se pare anormal să moară oameni fără să-şi spună lucruri unii altora... 

Termină liceul, cu decizia de a studia protecţia mediului, la Agronomie. A făcut proiecte, aplicaţii în natură, a dezvoltat culturi, a plantat copaci. Înainte de licenţă, Ioana, o bună prietenă care lucra în aviaţie, l-a adus la un interviu pentru însoţitori de bord. A fost ales, a început să zboare, i-a plăcut să zboare. Am cunoscut iarăşi oameni noi, eram o comunitate atunci, am început toţi de la zero şi am crescut împreună. Noi nu lucram pentru o companie, nu, noi am dezvoltat o comunitate micuţă şi ne alimentam unii pe alţii cu ceea ce puneam la comun toţi, fără bariere, invidie, ciudă. 

Mi-a plăcut să zbor! În vara lui 2011, a descoperit o umflătură în zona gâtului. O operaţie mică, totul părea rezolvat. A plecat în concediu şi la întoarcere a aflat că trebuie să facă analize suplimentare. Verdictul: cancer testicular cu metastaze la gât, pe creier şi plămâni. Chirurgul i-a spus că în urma operaţiei există posibilitatea de a fi afectat motric pe partea stângă. Nu cancerul, ci ideea unei pareze a fost extrem de greu de suportat. Am simţit atunci că sunt trădat... de ce mie? De ce chiar mie? De ce mie, 25 de ani??? De ce, cum? Ca să aflu mai târziu.... de mic am avut chestia asta că nu pot să trec prin lume aşa simplu – să cresc să-mi fac o familie, să merg la serviciu şi apoi să mor, să am o viaţă simplă. Eu cred că într-un fel am cerut chestia asta! Mi-am dat seama că aveam nevoie să-mi dovedesc mie că nu sunt un simplu trecător prin lume, un simplu virus pentru pământul asta pe care îl distrugem zilnic. 

A început o goană nebună după informaţii: părinţi, internet, prieteni, cărţi, filme, documentare. S-a blindat cu motivaţie şi a decis să meargă înainte. A ajuns la spitalul de oncologie unde i s-a propus radioterapie, apoi chimioterapie. Impactul fizic l-a speriat. La primele 3 întâlniri cu oncologul, a întrebat de fiecare dată, dacă îi va cădea părul. I-a căzut părul, i-au căzut genele, sprâncelene şi unghiile. 

A făcut şedinţe de radioterapie programate timp de 2 săptămâni la ore exacte. Ţi se face o mască pentru faţă, ca să nu-ţi mişti capul, albastru deschis cu multe găurele. Intram în cabinet, vedeam măştile pacienţilor atârnate acolo, le observam din mers pentru că nu eram interesat de ele, îmi puneau masca mea auzeam un sunet înalt, nespecific şi un miros de ars... nu ştiu cum să-l descriu, de piele arsă? Plastic ars? Păr ars? Ceva amestecat. 

Urmează experienţa de chimioterapie pe care o descrie ca fiind hardcore. Într-o sală cu 29 de scaune galbene cu stative de perfuzie, toate orientate spre mijlocul încăperii. Unul din scaune era al lui Wu. În colţul drept al sălii. Mergea, ştia că are de făcut o treabă acolo, asculta muzică în căşti şi se juca pe telefon, se concentra pe linia sa, pe firul lui pe care vroia să-l urmeze. 5 litri de ser pe zi, era umflat, desfigurat, iar lumea nu îl recunoştea pe stradă. Mergea spre ei pentru a-i saluta, iar ei nu-l recunoşteau. A fost ciudat, dar s-a obişnuit, a râs de toată treaba asta şi a mers mai departe. În spital vedea oameni care vomau, care nu se puteau ridica din pat. A refuzat să-şi ia în serios statutul de bolnav, de pacient. Aşadar, a fugit în Austria la schi fără acordul medicilor. 

În tot tratamentul o singură dată, într-o joi, m-am simţit ca otrăvit. Îmi venea o idee, încercam să trag de un fir să construiesc mental ceva, se întrerupea, căutam alt fir, se întrerupea, a fost horror. M-am oprit, am analizat, am realizat că e un efect al otravei, al medicamentelor, l-am izolat, am mers mai departe. Îmi aduc aminte că nu aveam răbdare să fac nimic în perioada aia, mă apucam de ceva, trânteam imediat, era nerăbdarea de a se termina odată, să mă fac bine. Pe tot parcursul acestui tratament Wu spune că încerca să nu intre prea tare în ideea de a fi bolnav. 

S-a întors la şcoală şi a absolvit cursul de manager în turism, cabanier. Avea planuri de viitor şi nu se gândea că o să moară de cancer. Îşi spunea rugăciunea, se gândeam doar pozitiv la el şi a realizat că pentru asta e nevoie să gândească pozitiv şi pentru ceilalţi. Are o relaţie specială cu spiritualitatea şi crede că dacă îl vede pe Dumnezeu ca fiind o parte din el, din noi, din oameni, atunci când se roagă pentru ajutor, se roagă pe sine să nu renunţe, să se ajute! A moştenit această relaţie cu spiritualitatea de la părinţi, care vin de la ţară şi păstrează tradiţiile străvechi. 

Are şi o carte de rugăciuni pe care bunicii lui au găsit-o în pădure şi pe care o poartă cu el mai tot timpul. Vede nedreptăţile Bisericii, dar vede şi energia pozitivă pe care un om o primeşte în momente de rugăciune. Şi-a luat energie şi dintr-o carte despre eliminarea emoţiilor negative, despre budişti care practicau meditaţia fericirii şi care după 14 ore de RMN în care li se studia activitatea cerebrală, ieşeau cu zâmbetul pe buze. 

Îţi jur că numai asta am avut în cap – dacă ei au putut şi eu pot! În plus, mi-am stabilit şi câteva ritualuri. În fiecare dimineaţă, cu mir luat de la preoţi îmi scriam pe zona tumorii de la gât şi de pe cap cuvinte: iubire, frumuseţe. Şi n-am fost singur! Cred că mama a luptat cu mine 49% şi eu 51%, era cu mine, mi-a aşternut totul, mi-a făcut cele mai mari răbdări. Aveam momentele mele de cugetare şi de luptă. Mă gândeam şi-mi impuneam să mă vindec. Mă concentram pe toate realizările mele şi de atunci n-am mai avut speculaţii pe vindecare, ci pe timp. Când mă vindec? Ştiam că nu are cum să nu iasă. Am avut cu mine rugăciunea Sfântului Nectarie care mă ajuta să mă concentrez asupra vindecării, m-am avut pe mine, pe ai mei şi doctorii. Nu m-am gândit vreodată să renunţ, mergeam înainte, mi-am spus obsesiv că pot, îmi repetam că pot! 

Am luat decizia de a rămâne să fac tratamentul în Cluj şi nu în altă ţară şi sunt convins că am ales cea mai bună variantă – să fiu cu familia şi cu prietenii să mă tratez împreună cu ei. Dacă mergeam în altă ţară într-un salon fără ei, nu ştiu dacă reuşeam. Dar aici a fost foarte bine. Eram cu ai mei, cu prietenii, ieşeam în oraş la bere, conduceam. Am lucrat şi pe partea de alimentaţie, am luat extracte din plante puternic antioxidante, ceai indian, extrase din grâne, vitamina C. 

Eu am ajuns să folosesc citostatice pentru că treaba era avansată. Altfel aş fi mers doar pe chestii naturale, pe chestii bio, făcute de mâna mea. M-am bazat pe intuiţia mea, pe ritmul meu. Toate astea te fac să mergi mai departe. Toate împreună. N-am mers numai pe chimio, pe religie, pe nutriţie, pe bioenergie, ci pe toate la un loc şi le-am adaptat pentru mine. 

Vara lui 2012 vine pentru Wu cu un alt rezultat: vindecare completă! Tocmai văzuse un reportaj despre reciclarea în masă din Londra în anii ‘20. Mesajul era acela de a motiva oamenii să ajute la refacerea ţării după război, adică ideea că după război, se revine la normalitate. Asta a simţit şi el. Că vrea să-şi caute echilibrul, balanţa. Îşi imagina deja cabana pe care apoi a construit-o cu mâna lui, ajutat de tatăl său, locul în care vrea să-şi reia sporturile şi să-şi aducă oamenii dragi. Aveam satisfacţia că am trecut peste şi mă bucuram că oamenii apreciază. 

Ceea ce nu suportam nici atunci nici acum este compătimirea. Asociam compătimirea cu neîncrederea de a mă vindeca. Şi le spuneam asta oamenilor. Îi rugam să se gândească la mine pozitiv şi să-mi dea energie pozitivă. Eu nu mi-am spus niciodată că sunt bolnav, eu am fost bolnăvior. Aşa îmi spuneam, sunt bolnăvior şi-mi fac treaba ca să mă vindec. Întrebarea cum eşti cu sănătatea mă face să reacţionez temperamental. 

Nu vreau să-mi trag un merit din asta, cred cu tărie că oricine, dar ORICINE o poate face! Dacă îţi ajuţi corpul, creierul, sufletul, îi dai alchimia de care are nevoie, reuşeşti. Şi mai trebuie să ai grijă să nu exagerezi. Sunt atent la exagerări cu mici excepţii: râd exagerat de mult, glumesc exagerat de mult. După această experienţă, în viaţa lui Wu s-au schimbat multe. Relaţiile cu familia, cu prietenii sunt altfel, oamenii sunt altfel. Au dispărut o mulţime de elemente negative din jurul lui, iar lucruri ce erau înainte mici, au devenit mari. Lucruri minore pe care nu dădea doi bani, acum le simte enorme. 

Crede în energia pozitivă, pe care vrea să o dea mai departe celor din jur. Vrea să-şi imprime pe corp o linie a vieţii, pornind de la copilărie, munte, cabană, placă, perioada injecţiei, a perfuziei, iar apoi simboluri ale locurilor minunate în care vrea să ajungă şi ale lucrurilor pe care le vrea în viaţa lui. E o chestie de „law of attraction” să lansezi în univers energie pozitivă care se întoarce pozitiv la tine. Evident sunt piedici, dar sunt elementare, materiale, nu spirituale. Spiritual te dezvolţi tu, fix cum vrei, nu cum îţi impune cineva. 

Cu oamenii pe care îi am lângă mine, jumătatea mea Diana, mama, tata, fratele meu, prietenii, ştiu că nimic nu mă poate împiedica să mă dezvolt spiritual aşa cum vreau eu. Pentru că poţi, poţi! Poţi să faci absolut tot ce vrei! Wu m-a asigurat că la cabana pe care şi-o construieşte nu va fi linişte. Are în plan un proiect de reîmpădurire a zonei, o şcoală de schi, trasee de motocross, downhill si cross-country, concerte şi festivaluri. 

Vrea să scrie un dicţionar şi să organizeze activităţi extraşcolare pentru copiii din România. Mi-am dat seama că ne cunoaştem originile doar până la bunici, eventual străbunici. Nu ştim de unde venim, cine am fost. Nu-mi place asta...vreau prin acest dicţionar de arhaisme şi regionalisme să salvez cuvintele vechi de aici, pe care le-am descoperit, care sunt parte din noi şi trebuie să rămână, sunt lucruri pe care le-am avut la un moment dat, de care ne-am bucurat. Şi o să adun copiii din sat şi din Cluj să facem un mini centru de educaţie informală despre ecologie, despre protecţia mediului. 

Nu vreau să fac asta cu adulţi care ştiu deja chestiile astea, vreau să aduc copii, să vorbim despre viitorul lor. Prin joacă vreau să-i fac să înţeleagă ce este natura, rolul plantelor, al pădurii, al animalelor, să le stârnesc curiozitatea pentru conservarea biodiversităţii, să replantăm, să facem jucării naturale, jocuri, culori. Este un pic de educaţie, un pic de reîmpădurire şi un pic de sănătate.

sursa

http://adevarul.ro/sanatate/minte-sanatoasa/interviu-wu-mi-am-dat-seama-aveamnevoie-sa-mi-dovedesc-nu-simplu-trecator-lume-simplu-viruspentru-pamantul-distrugem-zilnic-1_53b27f090d133766a80ab5f8/index.html#

Cauzele Spirituale ale Bolilor I - partea 1 /5