SCOALA LUI SHETININ
Prefaţă la cititor
M-am angajat să scriu o notă, să
vorbesc despre lucruri nedescrise încă. Primele 3 volume ale cărţilor
Anastasiei creionează informaţii despre un tip de şcoală alternativă, care la
noi în ţară încă nu există. În plus, cei care au văzut despre ce este vorba îşi
dau seama că aceasta nu se poate asemăna cu nimic din ceea ce există în învăţământul
tradiţional.
Astăzi se vorbeşte foarte mult despre
şcolile alternative şi despre necesitatea înfiinţării acestora, şcoli în care orientarea
copiilor să fie mai mult spre creativitate, spre sinteză, decât spre
dezvoltarea capacităţii de memorare analitică. Şcoala lui Shetinin este unică,
pentru că este axată pe spiritualitate, pe evoluţia duhului, ceea ce face ca rezultatele
obţinute aici să fie excepţionale, greu de imaginat. Deşi metoda este una din
multele modalităţi pedagogice, aceasta funcţionează şi se poate afirma cu bucurie
deplină că schimbă viziunea generaţiilor viitoare. Vă rog să hotărâţi
dumneavoastră dacă este aşa sau nu.
Şcoala lui Shetinin
Fondatorul şi
conducătorul şcolii este academicianul Mihail Petrovici Shetinin.
Locaţia este în partea de est a Rusiei, în Caucaz în partea cazacă, în Tekos aproape de
Gheledjink. Şcoala aparţine Ministerului Educaţiei şi Învăţământului din
Federaţia Rusă. În prezent există 250 de elevi din diferite regiuni ale Rusiei,
care studiază aici şi mai mult de 2500 de studenţi sunt pe listele de
aşteptare. Ca şi formă de învăţământ este, în acelaşi timp, atât şcoala
generală cât şi învăţământ superior cu cămine aferente. Predarea are loc pe
tot parcursul anului. Vacanţele legale din timpul anului şcolar nu există,
deoarece copiii pot dezvolta propriile procese de învăţare, pot să meargă acasă
la părinţi când doresc sau când este potrivit pentru ei (când părinţii au
concediu). Dar şi părinţii pot să viziteze şcoala când doresc, se pot caza în Tekos,
în sat, pentru ca să poată sta cât mai mult cu copiii. Astfel, părinţii se pot
familiariza cu mersul vieţii în şcoală. Pot participa chiar şi la cursuri
(ore).
Metoda de bază a învăţării este aşa-numita „învăţ, ca să-i
învăţ". Elevii, după ce au
primit informaţia, chiar în câteva zile învaţă să o dea mai departe celor care
nu au fost la acele ore sau au fost
absorbiţi de alte activităţi.
Printr-o metodă alternativă de
învăţare, copiii pot învăţa într-un an de studiu chiar şi ceea ce învaţă în zece
ani de şcoala tradiţională. Transferul de cunoştinţe în timpul procesului de
predare-învăţare se poate face în perioada de zi în care elevul este deschis
acestui lucru.
Elevii îşi fac programul începând cu
ora 5 a.m. Este benefică asimilarea
informaţiilor de la materiile importante la prima oră, deoarece şi soarele îşi
aduce aportul său energetic. Iar după micul dejun de la ora 9 a.m., materiile
sunt astfel rânduite ca cele doua emisfere ale creierului să lucreze (să fie
folosite) pe rând, la capacitatea optimă.
În afară de materiile generale
(matematică, fizică, chimie, biologie, geografie, istorie, gramatică), elevii
mai învaţă dans tradiţional rusesc, lupte corp la corp ruseşti, astrologie,
desen, cântatul la instrumente muzicale; gătitul, croitorie, pictura,
arhitectura (construcţiile), creşterea animalelor, grădinăritul - (gospodăritul
în toate formele sale). Toate aceste ştiinţe se integrează reciproc şi integrează
cunoaşterea practică cu cea teoretică, nu ca în sistemul tradiţional în care cunoaşterea
se face pe părţi separate, fragmentat.
Nu există împărţirea elevilor pe clase
ca şi în sistemul tradiţional (clasa a I, clasa a II-a, …)
Elevii vor fi
cei mai buni în domeniul pe care-l stăpânesc cel mai bine.
Copii sunt
îmbrăcaţi modest, fetele poartă fuste în timpul orelor şi nu se machează. Se
poartă fuste pentru că fetele, care se maturizează, doresc să devină femei şi
astfel câştigă energia benefică a pământului (fustele sunt ca nişte antene
parabolice care o captează).
În fiecare zi
se planifică la un foc activităţile din ziua următoare.
Se gândeşte
în imagini şi totul este plănuit în
comun. Acest gând comun îl numesc LAVA -
acesta înlocuieşte identitatea liderului sau persoanei conducătoare.
Conducerea administrativ-financiară
a şcolii este asigurată tot de unii elevi care se schimbă permanent. Ei sunt
guvernanţii - şefii de grupuri, care reprezintă de fapt, în cadrul şedinţelor,
interesele grupului din care fac parte.
Chiar şi clădirile şcolii sunt
construite de copii. Ei proiectează şi pregătesc
materialele de bază, iar adulţii sunt doar ajutoare şi lucrează ca şi mentori
în diferitele activităţi. Clădirile, atât în interior cât şi exterior, sunt
desenate cu picturi îngereşti şi
inscripţionate cu diferite mesaje cu conţinut spiritual. Stâlpii de rezistenţă
interiori sunt sculptaţi, peste tot se poate observa fantezia,
creativitatea şi materializarea talentului copiilor.
Deoarece atât activităţile casnice cât
şi construcţiile sunt făcute de copii, grupele se rotesc permanent, schimbându-şi
diversele activităţi. Cei care o perioadă studiază, în următoarea o să lucreze.
Procesul de învăţare are loc pe un suport spiritual, de obicei în jurul unei
mese rotunde. Aici stau grupurile de elevi care discută, scriu, câteodată unul
sau altul se ridică iese afară, vine înapoi... Separarea nu este pe bază de vârstă.
Fiecare elev asimilează diferit materii de învăţământ, există elevi care, la 17
ani, termină studiile universitare.
În cadrul lecţiilor, orele nu sunt limitate
la 45 de minute, atmosfera este lejeră. Elevii pot să pună liber întrebări, pot
să se plimbe sau pot să fie prinşi de un subiect chiar şi ore întregi. Se dă o
importanţă mare faptului ca niciun grup să nu rămână pe dinafară şi, în cadrul fiecărui grup, toţi membrii să
înţeleagă materia.
La absolvire elevii primesc o diplomă,
după ce îşi dau examenele în faţa profesorilor din şcolile tradiţionale, atât
la materiile teoretice cât şi la cele profesionale. În prezent, formarea are
loc într-o varietate de profesii: tâmplar, zidar, zugrav,etc. sau se pot obţine
diplome de studii superioare în patru domenii: constructor, economist,
profesor, avocat.
Profesorul se amestecă, se confundă cu
elevii, personalitatea lui nu este autoritară, ci mai
degrabă se consideră mentor. El este
tăcut ca şi ceilalţi elevi (din sală) când elevii explică şi îi învaţă pe
ceilalţi.
Copii o cunosc pe Anastasia, discută
despre ea.
Pe părinţii
lor din depărtări îi iubesc foarte mult şi îi ajută cu gânduri pozitive. La
începutul şcolii este posibil ca părinţii să stea la cămin, dacă copilul lor
doreşte asta, astfel şi părintele se poate convinge că odrasla lui este în
mâini bune. Dacă din anumite motive nu le place şcoala sau copilul consideră că
nu se poate acomoda în comunitate, oricând poate lua decizia să plece.
Copii cresc bucuroşi, cu ochi luminoşi şi feţe zâmbitoare. Muncile
care le sunt încredinţate le fac cu plăcere şi responsabilitate. Din moment ce
toată lumea face ceea ce iubeşte şi în propriul ritm, nu sunt motive de necaz,
nu există tensiune şi suprasolicitare.
Copii pot să încălzească cu privirea. Acest
lucru se poate observa de vizitatori şi dacă sunt cu spatele la copii sau dacă
copiii sunt cu spatele la vizitatori. Clădirile construite de copiii au
acoperişul sub formă de cupolă, ceea ce duce cu gândul la biserică. Ei spun că acest
lucru nu este o formă ci o stare. Această formă se pretează cel mai bine aspiraţiilor
elevilor către Cer, către Creator şi, astfel, coborârea Binecuvântării Cereşti
este primită cel mai bine. Copiii spun că locul acesta are puteri vindecătoare,
deoarece fiecare piatră şi cărămidă a fost atinsă şi pusă una peste alta cu
iubire. Ei spun că fiecare piatră are un puls, odată pe zi are o bătaie.
Plantele sunt
atinse, mângâiate, se produce o întâlnire cu ele, ei cred că
astfel plantele o să fie mai productive.
Este important pentru elevi studiul
conceptului de Patrie. Acesta îi marchează puternic, ei se simt mândri că sunt
Ruşi. Ruperea de Rusia ca ţară şi ca pământ nu este posibilă, este de
neimaginat.
Elevii se străduiesc să ajungă la
stăpânirea artei comunicării. Ţelul este ca fiecare cu oricine să poată realiza
o „întâlnire”, o legătură, acesta fiind lucrul fundamental pentru a se realiza schimbul
de informaţie.
În Rusia, în fiecare oraş mare sau
chiar cartier, ar fi de dorit să se facă o astfel de şcoală, dar aceasta nu
este posibil pentru că nu s-ar găsi
profesori suficienţi. Ba chiar profesorii au devenit cei care ridică bariere de
netrecut. Ei se agaţă de titluri, ranguri, de structura sistemului pe care l-au
creat. În cazul unei reforme de acest fel a învăţământului, vechiul sistem ar
cădea ceea ce este împotriva voinţei unor profesori cu titluri în structurile
actuale înalte, pe care nu le vor destrămate, ei pierzându-şi astfel posturile.
Notă: În Ungaria, Schüttler Tamás editor al revistei Új
Pedagógiai Szemle (New Educational Review), a publicat în luna mai 2007 un
articol privind această problemă, pentru doritori există o versiune electronică
pe Www.oki.hu
Poziţia spirituală de bază, filosofia
de învăţământ, metode, legi ale naturii
După
academicianul Shetinin, în şcoală nu se face educarea copiilor supradotaţi, ci,
mai degrabă, are loc dezvoltarea aptitudinilor, dezlănţuirea talentelor copiilor.
În şcoala se
învaţă deprinderea înţelepciunii. Şi, nu întâmplător, aceasta se face în pădure.
Explicaţia acestui lucru constă în faptul că sistemul de învăţământ actual nu tratează sensul existenţei,
nu explică legile existenţiale, nu dezbate întrebările de bază ale acesteia - cu
aşa ceva elevii ar fi foarte încurcaţi şi confuzi. Pentru a înţelege lucrurile,
trebuie să ne retragem într-un loc liniştit, de exemplu în natură, unde putem
să excludem stimulii externi (agitaţia tehnocrată) şi starea de linişte interioară ne permite să
facem o călătorie spirituală interioară, unde putem găsi înţelepciunea.
Istoria confirmă că numeroşi mari
gânditori şi personajele cheie ale umanităţii au stat un timp în pustiu, în
natură înainte de a da omenirii învăţăturile. Înţelepciunea dobândită în natură
nu este scrisă şi nu se poate studia ca într-o super-academie - viziunile
trebuie trăite, trebuie înţelese.
Omul în şcoala vieţii şi în Univers nu
este un fir de praf, din contră - are
putere creatoare. În zilele noastre nu mai simţim această putere şi de aceea nici
nu mai credem în ea. De aceea, primii nouă ani de viaţă sunt extrem de
importanţi, ca perioadă în care micuţul om începe să înţeleagă existenţa umană în
şcoala vieţii şi Universul.
În şcolile noastre copiii sunt învăţaţi
că nu ar fi o creatură completă, deşi omul este dotat de la început cu toate puterile
creatoare. Datorită unei educaţii greşite, în loc de a fi „domnitor, creator”
(care este de fapt), plăntuţa de om se roagă doar pentru „fărâmiturile de la
masă” (cerşim mila lui Dumnezeu). Mediul îl învaţă că de fapt nu are drept de decizie
în crearea propriei vieţi şi astfel nu este nici responsabil de aceasta.
Pentru procesul
de predare, din punctul de vedere al uşurinţei de învăţare şi cunoaştere a copilului,
vârsta cea mai importantă este între 3
şi 11 ani. Atunci el este într-o stare ca şi când ar fi într-un continuu
examen. Poate să înţeleagă orice doar din priviri, chiar şi fără cuvinte sau
indiferent de limba vorbită. Acest lucru este posibil datorită unei atenţii
deosebite, puterii de creaţie şi a unei
bune memorii a copilului.
Are loc nu numai schimbul de informaţii
(teoretice), ci se deschide şi planul sufletesc şi are loc înţelegerea lumii
vegetale, animale, a vieţii şi Universului în totalitatea sa. Dacă avem în vedere creşterea corectă a copiilor, observăm că la aceştia
se trezesc devreme capacităţile de înţelegere a oricărui domeniu al ştiinţei. Ca
să nu se dea bătut, motivarea îl poate ajuta, dacă doreşte şi este necesar, să fie
invincibil în orice domeniu.
Piatra de temelie a unei metode bune de învăţământ este ca pedagogii,
profesorii împreună cu părinţii să folosească mai degrabă întrebările potrivite
decât să dea explicaţii. Copilul
trebuie să înveţe să gândească, să analizeze, să înţeleagă singur, pentru
că în cazul în care doreşte să trăiască în această lume plină de stimuli,va
trebui să găsească informaţia, să-şi organizeze cunoştinţele, să-şi dezvolte
propriul mod de gândire şi să ştie să şi-l transmită pe nivele diferite
celorlalţi.
În şcoala lui Shetinin copii
experimentează unii cu alţii posibilitatea „întâlnirii”, posibilitatea contactelor şi a comuniunii pe plan
sufletesc, spiritual, mental. Dacă „întâlnirea”
reuşeşte, elevii pot să asimileze materia de 10 ani la matematică într-un singur
an. Pot să realizeze „întâlnirea” cei
care au cunoaştere apropiată şi vibraţii apropiate.
Structura din interiorul câmpului
energetic poate prelua informaţia de la celălalt, de exemplu în cazul dragostei
la prima vedere, nu vorbim nimic şi totuşi îl înţelegem pe celălalt, pe
partener. În cadrul învăţării, cel care explică intră în legătură cu auditorul,
intră în rezonanţă şi se acordează la acesta, iar când se întâmplă aceasta predarea
cunoştinţelor se produce de la sine.
Este importantă servirea aproapelui,
acesta este impulsul mobilizator. Nu matematica în sine este importantă, ci
omul, cel care învaţă matematica. Ceea ce învaţă aici, este acel ceva - cum
înţeleg sufletul, dorinţele, gândurile, celuilalt om. Cu cât este mai mare dorinţa
de a întreba, a „de ce”-ului, cu atât este mai mare reuşita elevului şi mai
rapidă avansarea.
Atenţia nu este pe învăţare (memorare)
sau pe comentarii. Aici gândirea nu „permite”
ca cineva să predea (elevii nu gândesc că cineva le predă ceva). În cadrul
colaborării copilul nu simte cine este învăţătorul şi cine este elevul.
Atmosfera
trebuie să fie deschisă, de onestitate, fără supărări, iritaţii sau frustrări
pentru că acestea blochează procesul de învăţare. Apoi, se pot induce blocaje
energetice în cazul în care se emite gândul că elevul nu poate şti ceva - („nu
îi spun anumite lucruri că oricum nu are de unde să ştie”). În cazul rezolvării
temelor, ce este important apare din amintire, iar ce nu este important se
uită. Nu este voie ca sentimentul de nereuşită, de neputinţă să se cuibărească
în noi. Cuvântul „nu aşa” nu exista în vorbirea antică, nu era vorba că ceva
este „rău”. Totul este bine aşa cum este. Dacă ajungem pe un drum înfundat nu
spunem că suntem într-un loc rău (nepotrivit), în schimb, gândim soluţii şi
spunem: acum trebuie să mă întorc, după aceea o iau la dreapta etc.
Intenţia
curată şi gândirea curată, rapidă şi detaliată îl fac pe om să înţeleagă
mecanismele de funcţionare a lumii. Curăţenia spirituală ne conduce la o viaţă
mai fericită. Credinţa Anastasiei în înţelegerea vieţii este dată de: Adevăr,
Bucurie, Iubire. De aceea, dacă nu putem formula răspunsul la o întrebare, cu
toate că el există în Univers, atunci după părerea ei intenţiile noastre nu
sunt suficient de curate.
În creşterea
copilului folosirea cuvintelor simple poate duce la schimbarea destinului, a
viitorului. Să minţim este interzis cu desăvârşire. Trebuie să folosim cuvinte
simple la locul şi momentul potrivit, cuvinte folosite cu intenţie, trăire şi
inimă curată.
Academicianul
Shetinin cunoaşte VEDELE antice, iar în şcoală a creat
un Spaţiu de Iubire, astfel încât copii se simt foarte de bine acolo - Spaţiul
de Iubire care se lărgeşte din ce în ce mai mult. Adevărul este Luminos ca Soarele.
Acolo unde sunt discuţii despre care sistem este mai bun, acolo adevărul este
ascuns. Ar putea fi dezbateri nesfârşite despre ce poate exista în spatele
uşilor închise, dar dacă uşa este deschisă, atunci pentru toată lumea este clar
şi, totodată, nu mai apar discuţii. Uşa adevărului este deschisă şi acum, doar
ochii spiritului şi ai sufletului trebuie deschişi ca să vadă şi să-l
recunoască (re-înţeleagă).
Legătura cu Universul
(şcoala vieţii) se desfăşoară nu doar în lumea vizibilă, materială ci ea se
întinde şi în lumea nevăzută. La fel ca şi la radio există numeroase posturi de
emisie în jur, însă fiecare este receptor pe postul pe care este poziţionat. De
cunoaştere, sentimente şi curăţenia interioară depinde postul pe care suntem
poziţionaţi, cel care găseşte rezonanţă în noi. De obicei permitem să intre în
noi acele informaţii pe care le înţelegem şi le putem folosii. Restul, deşi
există, nu ne sunt accesibile. Schimbarea postului de recepţie este posibilă
doar cu ajutorul cunoaşterii.
În lumea
materială sunt multe posturi de emisie, surse de informaţie, care toate vor ca
Adevărul lor să ne stăpânească, să ne orienteze viaţa aşa cum lor este mai
bine. Dar întotdeauna de noi depinde dacă ascultăm emisiunile sau nu şi pentru
asta noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea.
Informaţiile
utile, venite din surse sigure le recunoaştem prin faptul că ne inundă cu o
căldură, ne dă imboldul de a acţiona, de a crea astfel încât să nu stricăm
nimic. Dacă apare o comandă, o poruncă sau un apel de undeva acela precis este
o făcătură.
Trebuie să
învăţăm să eliberăm bucurie, că, de nu, vom înghiţi ce ni se dă. Când apar
vizitatori în şcoala lui Shetinin, după
părerea Anastasiei, aceştia doresc doar să primească - fericire, bucurie... - ating
copiii şi îi mângâie ca pe nişte pisici. Vor să primească cât mai mult din starea
de bine, iar în schimb nu dau nimica. Copiii viitorului vor fi capabili să facă
acestea - doar să dea - şi îi aşteaptă o
viaţă mai fericită.
Puterea
gândului este fără limite. Din păcate noi creăm cu materia pe care am
substituit-o de viaţă şi asta doar se destramă, se degradează, neavând
capacitatea de a se auto-reproduce. Dacă noi ne ocupăm cu distrugerea nu avem timp să creăm, să gândim. Dacă copii
o să înţeleagă ce moştenire au primit nu o să mai dorească să o transmită mai
departe.
Rădăcini - Ce pot face părinţii
În acceptare
copilului este importantă crearea cu intenţie reciprocă şi conştientizarea
importanţei rolului de părinte. Amândoi
părinţii trebuie să-şi dorească copilul la fel. Cu această idee trebuie
să fie împreună, că ei vor să conceapă, să creeze ceva deosebit, şi nu doar
dorinţa trupească să-i mâne împreună. Anastasia pune întrebarea: "Cine vrea să vină pe lume ca
rezultatul plăcerilor trupeşti?".
Părinţii sunt creatori. Creează o
fiinţă în care există vibraţia lor şi, greu de înţeles, chiar viaţa lor. Crearea
vieţii are secrete pe care nu le cunoaştem, nu le putem reproduce. (Acolo este
ceva din creaţie ceea ce noi nu cunoaştem, nu cunoaştem taina creaţiei).
Invenţiile omului nu pot să creeze fiinţe vii cu ajutorul aparatelor.
Mama trebuie să fie atentă ca să aibă posibilitatea
să alăpteze cât mai mult timp posibil, pentru că
asta face să se formeze o legătură de bază, specială, între copil şi mamă.
Cheia legăturilor este responsabilizarea.
Dacă în conştiinţa omului este implantată idea că el poate crea, poate
modela viitorul şi lucrurile, că totul este la îndemâna lui pentru asta, atunci
el devine responsabil pentru lucrurile create – ceea ce duce la crearea unei
lumi fără violenţă şi agresiune.
Este importantă apropierea de copil a
gândurilor care sunt în jurul său. Copilul
trebuie să simtă că el are totul, lumea este perfectă şi el este în ea. Să nu
ruinăm această viziune încă din copilărie. Din acest motiv vocabularul folosit
cu copii trebuie să fie atent luat în considerare şi foarte profund. Este
foarte important să folosim cuvinte care exprimă senzaţii (stări sufleteşti).
Părinţii ar trebui să fie atenţi să nu-i
deformeze viziunea despre lume şi să nu-l separe de ea. Este o mare responsabilitate pentru că
întreţinerea şi alimentarea sistemelor depinde de părinţi, şi existăm datorită
părinţilor. Părerea Anastasiei este că orice sistem doar îl separă pe om de Dumnezeu.
Şi pentru că copilul este o fiinţă
divină, în natura sa, stă să ajungă să fie fericit. Drumul spre fericire este
drumul spre Adevăr, iar acest drum îl pot arăt doar părinţi, de fapt drumul
este pavat de faptele părinţilor.
Părinţii de azi le doresc copiilor fericire, dar drumul spre obţinerea
fericirii l-au uitat de mult.
Viaţa lor şi
ei înşişi sunt cele mai bune exemple de fericire pentru copii.
Dacă copilul creşte într-o lume în care el este
un străin, înconjurat de jucării ciudate şi complicate, nu poate să atingă
totul, nu poate să meargă unde vrea, atunci asta învaţă el - că nu are dreptul
să decidă pentru nimic, nu este stăpân în propriul său spaţiu - şi simte că l-au
trădat cei care l-au adus pe lume. Şi din el va fii un adult trist, la fel şi experienţa
trăită de părinţii.
Să nu vârâm
în capul copilului imaginea pe care o avem noi despre lume, să nu-i oprim
procesul de gândire. În schimb, el recunoaşte lumea vegetală ca parte a
mecanismului din univers, intră în legătură cu corpurile cereşti, cu stelele şi
cu ajutorul lor cunoaşte Adevărul foarte repede, se dezvoltă intens în
psihologie, filosofie şi ştiinţă. Craniul este încă moale şi primeşte informaţiile
din univers. Când observă o gânganie, o floare, copilul face legătura între
lumea vie şi el însuşi, îşi dă seama şi înţelege sensul vieţii.
În mintea
noastră ar trebui să stea mereu una din ipotezele de bază: copii noştri ne vor
întrece în anumite lucruri, aceasta este şi puritatea intenţiilor. Prin
răspunsurile lor la întrebările noastre, ne pun la probă, testează curăţenia
noastră interioară. Să-i rugăm să ne ajute în activităţile de zi cu zi şi
rezultatul muncii lor să nu-l corectăm sau criticăm.
Transferul valorilor spirituale este, în primul rând, obligaţia părinţilor:
Adevărul şi toată moştenirea spirituală
şi intelectuală. Nu atât oferirea unei cămăşi, a unui pantof sau a unei
locuinţe contează, cât felul de învăţătură pe care-l transmite părintele, cu ce
devine el interesant pentru copil.
Citind-o pe
Anastasia: „Fiule, îţi las lucrul cel mai important: vei fi fericit, o să-ţi
cumperi cămăşi, o să-ţi construieşti o casă, acum deja ştii cum se fac toate
aceste lucruri.” Copiii pe
care nu-i facem infirmi mental, vor găsi oportunităţi şi ne pot schimba ei pe
noi.
Energia cea
mai puternică este Energia Iubirii Pure - doar atât dacă am ştiut să dăm mai
departe urmaşilor deja am dat totul. Dacă părinţii nu sunt în relaţii bune, din
punctul de vedere al copilului cel mai bine este despărţirea pentru că el, din
instinct, simte şi preia. Astfel de relaţii nu ar trebui păstrate ci mai
degrabă ar trebui folosite pentru pasul următor. Nu avem voie să ne fie frică,
durerea curăţă sufletul, măreşte viteza creaţiei, dă imboldul şi o nouă
oportunitate pentru crearea unei vieţi
mai bune.
Este sigur că
în timpul citirii acestui material s-au născut întrebări care nu au primit
răspuns, metode noi, filosofii care nu au putut fi conturate. De scris ar fi
multe, poate nu totdeauna se poate descrie ceea ce se poate înţelege, simţi cu
sufletul sau vedea cu ochii.
În ciuda
faptului că relatările despre şcoala lui Shetinin par idealiste, aceasta există de zeci de ani. Din punct de vedere practic
funcţionează - listele de aşteptare confirmă acest lucru.
Întrebarea
este: dacă există în Rusia, în spaţiul cultural şi tradiţia rusă, se poate face
şi la noi aşa ceva cu cultura şi tradiţia de aici???
