BINECUVANTARE

Viata mea, cuvintele mele, inima mea, toate iti apartin Tie, Doamne! Faca-se Voia Ta in Toate! Mintea mea a devenit mintea Ta, corpul meu a devenit Corpul Tau, Spiritul meu este Unul cu Spiritul Tau. Vino Tu si traieste prin mine. Binecuvanteaza-mi fiinta si inalta-mi Spiritul, pentru a simti splendoarea uniunii cu Tine! Multumesc. AMIN.ASA SA FIE,SI ASA ESTE!

IMNUL UNIVERSULUI

„Da, Doamne, cred: şi cred din ce în ce mai puternic, pentru că nu este doar o încercare de a mă consola, ci de a mă desăvârşi, tu eşti la originea impulsului şi la sfârşitul acestui drum, pe care toată viaţa mea nu pot decât să îl urmez. Şi tu eşti cel care însufleţeşti pentru mine, cu omniprezenţa ta, miriada de influenţe cărora mă supun permanent. În viaţa care izvorăşte din mine şi în materia care mă susţine găsesc mai mult decât darurile tale. Te găsesc pe tine însuţi care mă faci să particip la existenţa ta. O, Doamne, a cărui chemare precede prima noastră mişcare, dăruieşte-mi aspiraţia de a exista – pentru ca, prin acea sete divină care este darul tău, accesul la marile ape să se deschidă în mine. Nu mă lipsi de setea divină de viaţă, acea energie primordială. Şi tu, a cărui înţelepciune iubitoare îmi dă formă din toate formele şi întâmplările lumii, ajută-mă să pot să cred, să cred cu înflăcărare şi mai presus de orice, în prezenţa ta activă.” ~Teilhard de Chardin, Imnul Universului

IERTARE!

IERTAREA sa ne primeneasca Inimile de vina greselilor si greutatilor trecutului, CONSTIENTIZAREA momentului "Acum" sa ne limpezeasca Mintile de gandurile prea multe si prea-lumesti, RESPIRAREA in Ritmul Propriu sa ne readuca Sanatatea in trupurile noastre, ACCEPTAREA Prezentei Lui "Sunt Cine Sunt" sa ne calauzeasca spre Acasa, IUBIREA si INTELEPCIUNEA Lui Christos sa ne inspire zi de zi precum in vechime au luminat pe fericitii contemporani ai LUI IISUS! NAMASTE! "Încurajat să intru în mine însumi, călăuzit de Tine, am intrat în adâncul inimii mele... O, Adevăr veşnic şi Iubire adevărată şi scumpă Veşnicie! Tu eşti Dumnezeul meu, după tine suspin ziua şi noaptea... Târziu de tot Te-am iubit, O, Frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit! Şi iată, Tu erai înăuntrul meu şi eu eram afară, şi acolo Te căutam... Tu erai cu mine şi eu nu eram cu Tine. Mă ţineau departe de Tine acele creaturi care, dacă nu ar fi în Tine, nici măcar nu ar exista. M-ai chemat, ai strigat, ai spart surzenia mea. M-ai luminat, m-ai străfulgerat şi, în cele din urmă, ai vindecat orbirea mea. Ai suflat peste mine parfumul Tău şi eu l-am respirat şi acum mă topesc după Tine. Te-am gustat şi acum mi-e foame şi sete de Tine!". SF.AUGUSTIN

CUNOASTEREA

CUNOAȘTEREA: Inteligența spirituală care trăiește înăuntrul fiecărei persoane. Sursa a tot ceea ce știm. Înțelegere intrinsecă. Înțelepciune eternă. Partea nesfârșită din noi care nu poate fi influențată, manipulată sau coruptă. Un potențial în toate formele de viață inteligentă. Cunoașterea este Dumnezeu în tine și Dumnezeu este întreaga Cunoaștere din Unives.
„Neînfricarea ta, în viitor, trebuie să nu fie născută din prefăcătorie, ci născută din certitudinea ta în Cunoaștere. În acest fel, tu vei fi un refugiu al păcii și o sursă de bogăție pentru alții. Asta îți este menit să fii. Din acest motiv ai venit în lume.

IISUS

Cel mai mare OM din istorie, Cel mai mare OM din istorie, Iisus, n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator. N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de EL N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit. A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.

vineri, 26 decembrie 2014

SENSUL CRACIUNULUI-PACE,LUMINA,IUBIRE!

Sensul Craciunului
Gabriele din Wurzburg
 
Craciunul ar trebui sa fie o sarbatoare a pacii si a unitatii. 
Dar pacea domneste in lume ?
Pacea domneste intre oameni ?
Pacea domneste in familii ?
Pacea domneste intre oameni, natura si animale ?
Intrebari despre Craciun, intrebari despre pace.
Craciunul Il reprezinta pe printul pacii, Isus, Hristosul. Acum 2000 de ani, El a venit la noi, oamenii. Intelepciunea divina in haina pamanteasca. 
Gabriele, pe care Dumnezeu, Cel Vesnic, o numeste profeta si mesagera Sa, ne invata astazi cine a fost El, de ce a venit si ce inseamna fapta Sa de mantuire.


Este Craciunul din nou. Craciunul este, se spune, sarbatoarea iubirii. Multe persoane obisnuite sa reflecteze se intreaba ce reprezinta acest calificativ de « sarbatoare a iubirii » ? Intr-adevar, sa privim ce se intampla in jurul nostru : in lumea intreaga, Craciunul este, tot mai mult, un carnagiu. Animalele sufera nespus sub jugul duritatii inimii oamenilor. Natura este violentata in modul cel mai crud posibil. In toate tarile, oameni consuma cadavre de animale, fratii si surorile lor din creatie.
Cum arata acest aspect in crestinismul traditional ?  In asa numitul occident crestin e o traditie sa faci animalele sa sufere, sa le masacrezi, sa le tai in bucati cadavrele si sa le consumi. Si se spune despre Craciun ca este sarbatoarea iubirii ? Dar despre ce fel de iubire este vorba ? Multi oameni au uitat sensul sarbatorii Craciunului, ei isi amintesc, probabil, de « copilasul din iesle », de Maria, de Iosif si pastorii care il inconjurau pe copilul Isus. In zilele noastre, multi copii nu mai sunt deloc constienti de semnificatia Craciunului. Ei il asociaza cu cadourile pe care Mos Craciun ar trebui sa le aduca.
Si adultii ? Ei alearga dupa cadouri, se gandesc la ce vor sa ofere, sau trebuie sa ofere, gandindu-se in acelasi timp la ce vor primi ca si cadou inapoi. Ei se grabesc, pentru a face la timp toate cumparaturile, pentru ca zilele de sarbatoare se apropie. Aceasta frenezie se consuma in cursa pentru cumparaturile destinate zilelor de sarbatoare : alimente, bauturi, etc.
In onoarea sarbatorii, se decoreaza, deasemenea, eventual, un pom de Craciun doborat in padure, se agata decoratiuni pe el ;i este aruncat la pubela cateva zile mai tarziu. Se depun o multime de cadouri sub pom. Asteptand ca Mos Craciun sa le indeplineasca dorintele, ochii copiilor se … tot mai mult. Copiilor li se cere, eventual, sa cante cateva melodii traditionale de Craciun, cateva cantece de copii pe care adultii le acompaniaza curajos : « Veniti, copii, alergati, veniti toti sa vedeti in leagan, copilul nou nascut ! » Poate unii din membrii familiei privesc admirativi frumoasa iesle, pe micul copil Isus, Maria, Iosif si animalele, boul si magarul, modelati in lemn.
Cine se mai intreaba astazi de ce acum 2000 de ani, in grajdul din Betleem, s-a nascut copilul pe care Maria si Iosif l-au numit Isus ? Cine s-a incarnat in copilul Isus ? Se vorbeste rar din acest punct de vedere despre copilul Isus care a devenit apoi un barbat. Cel mult este numit Isus din Nazaret. Este si mai rar faptul ca este mentionat ca fiind un mare invatat si un mare profet.
In biserici, de Craciun, auzim, in fiecare an, aceleasi discursuri despre copilul Isus, apoi se intoneaza cantece de Craciun pentru copii: «Veniti copii, alergati, veniti toti ! Sa vedeti in iesle pe noul nascut ». Crestinii de biserica au devenit constienti ca acel copil a crescut ? Se intreaba ei cine s-a incarnat la Betleem in micul copil ;i sunt constienti ca acel copil a crescut, s-a maturizxat si, in final, a devenit un adult pe care crestinii il numesc Isus din Nazaret ?
Pentru anumiti oameni, intrebarile noastre sunt, probabil, neplacut de auzit, pentru ca multi dintre cei care sarbatoresc Craciunul sunt, in majoritatea timpului, satisfacuti de atmosfera si discursurile care le sunt propuse. Daca este si cazul dvs, mai bine stingeti aparatul dvs si continauti sa va consacrati cantecului : «Veniti copii, alergati, veniti toti ! Sa vedeti in iesle pe noul nascut ». Totusi, in mod sigur, exista si multi auditori si telespectatori care se intereseaza de marele eveniment care a avut loc acum aproximativ 2 000 de ani in grajdul din Betleem. Despre aceasta vom vorbi astazi.
Acum mai mult de 2 000 de ani, Fiul lui Dumnezeu a venit printre oameni in Isus, fiul Mariei si a lui Iosif. Copilul a crescut si a devenit un barbat : Isus din Nazaret, cel mai mare profet al tuturor timpurilor. Isus i-a invatat pe oameni legile spirituale ale Imparatiei lui Dumnezeu. El i-a invatat si ne invata pe toti cum ar trebui puse in practica poruncile lui Dumnezeu date prin Moise. El ne-a adus Predica depe Muntein care gasim invataturi extrem de importantepentru calea noastra de intoarcere spre patria eterna. Pe muntele Golgota, pe cand era pe cruce, ultimele Sale cuvinte au fost : « Totul s-a savarsit ! Tata, Imi pun Duhul in mainile Tale ! »
Ne-am intrebat deja ce a vrut Isus, Hristosul, sa spuna prin aceste cuvinte : « Totul s-a savarsit » ? pentru a le intelege sensul ne vom continua explicatiile.
Dumnezeu este omniprezent, Spirit etern, legea eterna a iubirii, a pacii si unitatii. Dumnezeu, Eternul, si-a dat forma pornind de la Legea Sa. Asadar, El s-a manifestat, putem spune. Noi numim aceasta fiinta de lumina suprema, nobila si maiestoasa, care acopera cu stralucirea Sa orice lucru : « Dumnezeu-Tatal ». Dumnezeu-Tatal este creatorul cerurilor si a pamantului. El este, Dumnezeu-Tatal, cel care a creat Imparatia eterna minunata, Imparatia luminii, a puterii, a unitatii, pacii din care provenim cu totii in profunzimile sufletului nostru, fie ca suntem incarnati sau existam ca suflet in planurile de purificare. Dumnezeu-Tatal a contemplat si creat fiinte divine, fiinte spirituale a caror patrie eterna este Imparatia lui Dumnezeu. Aceasta patrie eterna este inradacinata in profunzimile sufletului fiecaruia dintre noi. In profunzimile sufletului nostru suntem, asadar, fiinte divine, fiinte spirituale care au fost contemplate si create de catre Dumnezeu, tatal nostru ceresc. Corpul spiritual, divin, este lumina, pace si unitate. El este dupap imaginea lui Dumnezeu-Tatal.
Patria noastra eterna si adevarata este, asadar, Imparatia lui Dumnezeu. Acolo, in Imparatia lui Dumnezeu vom fi din nou ca fiinta divina, atunci cand, cu ajutorul Hristosului lui Dumnezeu ne vom fi purificat si eliberat sufletul de programele negative ale aspectelor noastre prea omenesti. Vom fi, atunci, din nou, fiinte spirituale, pentru eternitate.
Imediat cum ne regasim forma originara spirituala, vom fi, din nou, la noi acasa in locuintele eterne despre care Isus a spus aprozimativ in acesti termeni : « In casa Tatalui Meu exista multe locuinte neocupate … » Da, ele nu sunt ocupate pentru ca suntem, inca, in carne. Totusi, gratie puternicului act de iubire a Hristosului lui Dumnezeu, A Co-regentului Imparatiei lui Dumnezeu, care s-a incarnat in copilasul Isus, ne vom intoarce toti, ca fiinte divine, in patria eterna. Prin iubirea Sa fraterna si divina pentru noi, fiintele umane, Co-regentul Imparatiei lui Dumnezeu, Hristosul, a salvat toate sufletele.
 
Ce s-a intamplat odinioara in Imparatia lui Dumnezeu ? Numeroase fiinte divine, fiinte spirituale pe care noi le numim « ingeri »au resimtit in ei ca erau prezente in toate domeniile creatiei pure. Ei au recunoscut ca erau Lege comprimata iesita din curentul etern al Legii, fara a fi, totusi, omniprezenti ca Dumnezeu. In calitate de fiinte manifestate, create, pornind de la curentul universal al Spiritului, ei erau de natura divina totusi nu erau insasi Legea universala, Dumnezeu, care este omniprezent, adica a carui prezenta imbratiseaza toate lucrurile si radiaza totul. Multi nu au fost multumiti sa existe doar ca fiinta spirituala, mai ales o fiinta spirituala feminina din sanctuar. A trebui sa se limiteze la a fi doar o fiinta divina i-a displacut. Aceasta fiinta divina nu vroia sa se multumeasca cu sarcina ei divina. De aceea, ea vroia sa se intoarca direct in curentul etern, in Legea eterna si fluida, numita si Duh sau Duhul lui Dumnezeu. Cu cuvintele noastre umane, am putea spune : ea vroia sa fie, din nou, dizolvata in « neant ». Legea eterna si fluida este curentul omniprezent, puterea creatoare a existentei pure aflata la originea creatiei, a Imparatiei lui Dumnezeu si pornind de la care sunt create si fiintele spirituale. Un anumit numar de fiinte spirituale au aspirat, asadar, sa se intoarca in curentul originar. Ei vroiau sa dizolve creatia lui Dumnezeu pentru ca apoi sa creeze dupa placul lor. Ele vroiau,a sadar, sa fie ele insele creatori si, in final, dumnezei. Dumnezeu este, totusi, existenta eterna si originara, lumina eterna si originara, puterea universala si maiestatea suprema a cerurilor. In Imparatia Sa, vointa Creatorului este cea care priemaza. Crearea lumilor celeste, a universurilor spirituale pure, este incontestabila, adica absoluta.
Fiintele spirituale rebele au continuat sa se indeparteze de Dumnezeu iar prin aspectele lor contrare legii divine, prin impovararile lor, ele au cazut to mai jos, in domenii de vibratie joasa. Ele si-au degradat intreaga fiinta, inclusiv comportamentul. Din acest motiv nu au mai putut ramane in Imparatia lui Dumnezeu. Se relateaza ca Mihail a scos toate fiintele caderii din Imparatia lui Dumnezeu. Mihail, ingerul Legii vointei divine, le-a escortat prin toate planurile celeste pana in domeniile inferioare. Ele au trebuit sa paraseasca domeniile de materie fina pentru ca se adancisera fara intoarcere in starea lor de constiinta, in vointa lor proprie. Pe masura ce aceasta cadere se desfasura si alte fiinte spirituale s-au alaturat numeroaselor fiinte rebele.
In Imparatia infinita a lui Dumnezeu exista numeroase familii divine care au vazut pe unul de al lor ducandu-se spre ceea ce se numeste cadere. Toate aceste fiinte spirituale au cazut tot mai jos si s-au invaluit tot mai mult cu conceptiile lor negative, cu comportamentul lor negativ indreptat impotriva lui Dumnezeu, lumina, impotriva marii iubiri a Creatorului, a lui Dumnezeu, a tatalui lor etern si originar. Putin cate putin ei s-au densificat. In decursul unei perioade lungi  de timp aproape de neimaginat pentru spiritul nostru uman, s-a dezvoltat, in final, un invelis de materie grosiera, un corp fizic pentru fiinta spirituala impovarata pe care obisnuim sa o numim « suflet ». Ele au continuat sa aspire la gandirea caderii, cea care presupunea dizolvarea a tot ceea ce este dat si vrut de Dumnezeu.
Fiintele care au luat puterea in procesul caderii si care au influentat, in consecinta, fiintele care se deturnasera de Dumnezeu – vorbim aici si de adversarul lui Dumnezeu – au facut tot ce este posibil ca invelisul fizic, fiinta umana, sa isi impovareze tot mai mult sufletul prin comportamente negative indreptate impotriva creatiei lui Dumnezeu. Ei i-au manipulat pe oameni intr-un mod foarte abil pentru ca sufletul lor sa se intunece tot mai mult si pentru a continua sa se deturneze de Dumnezeu. Ei stiau ca o restrangere progresica a constiintei va duce, in final, la disolutia corpului spiritual care se afla in profunzimile sufletului si ca, astfel, identitatea spirituala a fiintei spirituale impovarate va dispare.
In toate epocile au existat mesageri ai lui Dumnezeu, profeti care indemnau umanitatea. Prin profeti, Dumnezeu a aratat, neincetat, oamenilor calea ce le permite sa iasa din aceste pericole care ar fi dus la dizolvarea sufletelor si a intregii creatii.
Iubirea lui Dumnezeu, Tatal nostru ceresc, pentru copii Lui, fiintele spirituale pe care le-a contemplat si le-a nascut din inima Sa, este de nezdruncinat. Din acest motiv, acum 2 000 de ani, El si-a trimis pe pamant  Fiul, Co-regentul Imparatiei lui Dumnezeu. Pentru ca Isus din Nazaret, un om din popor si cel mai mare dintre toti profetii, ne-a permis sa intelegem, pin predica sa de pe Munte, ce este patria noastra eterna, adversarul lui Dumnezeu a intrat in actiune mai puternic. Discursurile lingusitoare apreciate de catre statul roman al epocii au devenit tot mai numeroase.
Isus din Nazaret a fost tradat iar poporul, incetosat de tamaie, a strigat mai intai « Osana! » apoi «Crucificati-L !». Isus, Hristosul, a fost judecat ca fiind vinovat, cu toate ca era nevinovat. El a purtat o cruce grea pana pe muntele Golgota, S-a lasat prins cu cuie, S-a lasat batjocorit de raufacatorii crucificati langa El, asa cum vroiau instigatorii demoniaci aflati in servciul fortelor tenebrelor. Totusi, Isus a ramas drept si, inainte de a-si pune suflul, Viata interioara, radiatia inimii Sale, in mainile Tatalui, El a spus : « Totul s-a savarsit ! » 
Totul s-a savarsit ! Totul a fost, asadar, facut! Ce a fost facut? Ce a adus El?  Co-regentul cerurilor, incarnat in Isus din Nazaret, a transmis fiecarui suflet o parte din mostenirea sa divina. Aceasta inseamna ca El a stopat procesul care ar fi dus la dizolvarea sufletelor. Lumina Sa mantuitoare a adus victoria definitiva asupra scopurilor negative ale adversarului lui Dumnezeu. De atunci, puterea salvatoare continuta in aceasta scanteie mantuitoare unica exprima cu putere : « sufletele se pot impovara pana la un anumit punct, dar nu si dincolo de el ! »
In acest fel, Isus, Hristosul, a oprit definitiv dorinta adversarului lui Dumnezeu care cauta sa dizolve creatia. Astfel, demonii sunt invinsi chiar daca complicii lor continua sa lupte pe pamant cu ceea ce nu poate fi invins. Invingatorul este deja, de acum, Hristosul lui Dumnezeu, lumina mantuiriidin fiecare suflet, din fiecare din noi. Acest « stop » inseamna de fapt : « pana aici, dar nu mai departe ! »
Noi, oamneii, ne putem, bineinteles, impovara dar nu pana la punctul de a risca disolutia. In plus, suntem condusi de legea semanatului si a recoltei care este un ajutor pentru noi si care contine indurarea. Ea ne spune : caieste-te de greselile tale, cere iertare si iarta. Si, in masura inconstient are nu mai repetam aceleasi greseli, povara noastra este stearsa. Gratie ajutorului si puterii Hristosului lui Dumnezeu, fiecare, la un moment dat, isi va recunoaste greselile, se va cai, apoi va inceta sa le comita. Este posibil ca unii sa trebuiasca sa poarte, sa suporte poverile pe care le-au creat dar nici un suflet nu va fi dizolvat. Imparatia lui Dumnezeu, patria eterna in noi, este salvata gratie cuvintelor modeste si simple pronuntate de Isus : « Totul s-a savarsit!Tata, imi incredintez Duhul in mainile Tale ». 
Co-regentul Cerurilor, incarnat odinioara in Isus din Nazaret, a inviat si s-a intors in casa Tatalui. Totusi, El a lasat in noi o parte din lumina Sa celesta. Putem spune ca puterea fratelui nostru ceresc este cea care ne duce la casa Tatalui. Acum 2 000 de ani, fratele nostru ceresc s-a incarnat intr-un mic copil. El, Co-regentul Cerurilor, Isus din Nazaret, a fost crucificat, a inviat apoi s-a intors la casa Tatalui nostru. El se afla la dreapta Tatalui ceresc. El radiaza Viata spre noi precum si o parte din potentialul puterii Sale primordiale care este, pentru noi, scanteia de lumina ce ne arata drumul. Este lumina mantuitoare, un ajutor si un sprijin pe care ni-l aduce fratele nostru ceresc, El, Cel care ne iubeste – pe noi, fratii si surorile Sale – asa cum Dumnezeu, Tatal nostru, ne iubeste. Dumnezeu, Tatal nostru etern si Hristos, fratele nostru ceresc, nu ne lasa singuri in necunoasterea si credintele noastre gresite. si astazi, primim o multitudine de explicatii si indicatii prin Cuvantul Sau profetic pentru epoca noastra, dat prin intermediul lui Gabriele, pe caer El o numeste mesagera si profetesa Sa.
 
Dragi prieteni, pe drept cuvant putem spune ca moartea, disolutia sufletelor a fost impiedicata prin interventia Co-regentului Imparatiei lui Dumnezeu, incarnat odinioara in Isus din Nazaret. Inca din timpul Lui, Isus ne-a anuntat ca se va intoarce la Tatal. Totusi, El ne-a explicat si ca El este calea, adevarul si viata si ca nimeni – oricare ar fi religia careia ii apartinem – nu poate ajuge la Tatal fara a trece prin El. Cuvintele Sale se refereau a scanteia de lumina iesita din mostenirea Sa divina, aceasta scanteie pe care Ela transmis-o fiecaruia, si care este o parte din lumina divina a fratelui nostru. Ea este ancorata in noi iar noi o numim lumina mantuitoare.
Asadar, acum aproximativ 2 000 de ani, Co-regentul Cerurilor a venit pe pamant si s-a incarnat in micul copil Isus. Magii veniti din Orient au recunoscut steaua care s-a ridicat deasupra capetelor lor, lumina si iubirea lui Dumnezeu, Tatal nostru etern. Ei au adus cadouri copilului Isus. Subliniez acest fapt : ei au adus cadouri copilului Isus. Astfel, se impune o intrebare amara : ce are de-a face cu aceasta  sarbatoarea de Craciun cu ocazia careia ne oferim cadouri unul altuia? Ce legatura are traditia micul copil Isus si a lui Mos Craciun cu aceasta? Noi asteptam sa primim cadouri de la semenul nostru, in loc sa oferim Hristosului lui Dumnezeu -  ceea ce ar fi esential.
El ne cerere sa avansam pas cu pas pe drumul pe  care ni l-a invatat pe cand era Isus din Nazaret : respectarea Creatiei pe care El o iubea, pe care El a salvat-o si o va duce in Imparatia lui Dumnezeu. Isus din Nazaret iubea animalele. El iubea creatia, fiecare planta, fiecare piatra. De ce ? Pentru ca fiecare forma de viata este lumina creatoare a Tatalui etern, Tatal Sau, Tatal nostru, este un aspect al patriei naostre ceresti.
Multe persoane afirma ca sunt crestine, Un mare numar al celor care se numesc crestini, macelaresc animale, consuma carnea corpurilor lor mort, asteapta sa primeasca cadouri de Craciun, vorbesc despre copilul Isus si canta, motivati de discursuri mieroase, «Veniti copii, alergati, veniti toti ! Sa vedeti in iesle pe noul nascut ».
Dragi prieteni, daca aveti nevoie de un simbol pentru a va ruga mai constient, rugati-va simplu in fata crucii invierii. Si, in special de Craciun, multumiti-I Lui Dumnezeu, Tatal nostru, care este mare si bun, pentru ca ni L-a trimis pe Fiul Sau, Hristosul, Cel care s-a asezat la dreapta Tatalui ca si Co-regent al Imparatiei lui Dumnezeu. El ne-a adus un cadou minunat pe cand era Isus din Nazaret pe acest pamant : El, fratele nostru, ne-a transmis o parte din lumina Sa, lumina mantuitoare, astfel ca fiecare dintre noi sa se poata intoarce in patria eterna ca fiinta divina. Gratie lui Isus, Hristosul, moartea fizica ne deschide portile spre Viata. Acesta este Craciunul ! De aceea, mai ales de Craciun, inima adevaratilor crestini este plina de gratitudine. Ei multumesc in primul rand Tatalui ceresc pentru ca L-a trimis pe Fiul Sau pe pamant, acum 2 000 de ani,  El care este Co-regentul cerurilor. Si Ii multumim Lui, Co-regentul cerurilor, Hristosul lui Dumnezeu – care, in trecere fie spus, a fost predat statului roman de catre preoti – pentru ca, pe cruce, El a adus tuturor oamenilor un cadou de o valoare inegalabila: o parte din mostenirea Sa divina, pentru ca noi sa putem sa ne intoarcem la casa Tatalui nostru ca fiinta divina.
Mai ales de Craciun, adevaratii crestini originari Ii multumesc, asadar, lui Dumnezeu Tatal si Fiului Sau care s-a incarnat printre oameni ca Isus din Nazaret. In calitate de om simplu si smerit, El si-a implinit misiunea si a ramas fidel lui Dumnezeu, Tatal Sau, pana la capat. Noi comemoram acest mare eveniment care a avut loc acum, aproximativ, 2 000 de ani.
Crestinii originari se roaga, si ei, de Craciun. Ei se aduna in fata crucii invierii si, din profunzimile inimii lor, isi expima recunostinta fata de Tatal ceresc si fata de Fiul Lui pentru aceasta mare fapta de iubire.
Crestinii originari se roaga in fata crucii invierii. Inima noastra este plina de durere la ideea ca tocmai de Craciun, marea sarbatoare a iubirii ce comemoreaza iubirea lui Dumnezeu venit la noi in copilul nascut in apropierea Betleemului, se organizeaza un tintamarre fara egal, care nu are, de fapt, nici o legatura cu marele eveniment care a avut loc acum 2 000 de ani.

Se transmite umanitatii o credinta modificata pentru a nu spune o credinta care ar trebui sa fie interzisa. In general, de Craciun, ni se arata « copilul Isus »sub forma unei figurine, culcat in « mica iesle »apoi, pornind dela aceasta s-a dezvoltat Traditia lui Mos craciun. Aceasta imagine deprost gust este completata de cantece mieroase de Craciun, de exemplu : «Veniti copii, alergati, veniti toti ! Sa vedeti in iesle pe noul nascut ».
De ce nu putem, simplu, pentru a sarbatori marele eveniment care a avut loc acum 2 000 de ani, sa Ii multumim din inima lui Dumnezeu, Tatal nostru si lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu ? De ce sa scoatem mereu ieslea, figurina micului Isus, boul si magarul, pe cand carnea semenilor lor se afla pe masa cu ocazia cinei de Craciun ?
Dragi prieteni, cum comemorati voi marea Fiinta celesta care a venit printre oameni acum 2 000 de ani ? Il adorati voi in iesle sau Ii multumiti Hristosului lui Dumnezeu care, pe cand era Isus din Nazaret, a suferit ca martir pe cruce si ne-a adus iubirea Sa fraterna ? El ne-a transmis o parte din mostenirea Sa celesta, puterea primordiala iesita din creatia eterna pura si care a dat fiecarui suflet puterea si sprijinul energetic de care avea nevoie pentru a se intoarce la casa Tatalui, in calitate de fiinta divina.
Daca resimtiti nevoia de a va ruga, faceti aceasta in profunzimile sufletului vostru, acolo unde straluceste flacara mantuitoare, si nu dati atentie discursurilor mieroase a celor care, atasati de traditii ecleziastice, tulbura spiritele.
Imi permit sa repet : daca doriti, intoarceti-va spre interior, spre lumina mantuitoare. Rugati-va si multumiti, si pastrati intotdeauna in spirit faptul ca Hristosul lui Dumnezeu a inviat si S-a intors la Tatal Cel vesnic. Crucea invierii nu poarta corpul mort al lui Hristos. Atunci cand vedeti o cruce cu corpul lui Hristos, fiti constienti ca adversarul lui Dumnezeu vrea sa Il vada mai curand prins in cuie decat inviat. Poate de aceea El este, adesea, agatat de crucea martirajului. Totusi, Hristos a inviat si iubirea sa fraterna, ca lumina a mantuirii, este vie in noi, in fiecare suflet si in fiecare om.
Acesta este Craciunul. Este sarbatoarea iubirii. Este multumirea pe care o putem adresa lui Dumnezeu, Tatal nostru, care ne iubeste mai presus de toate, pe noi cei care suntem copii Sai, fii si fiicele Sale. Este, deasemenea, multumirea pe care o putem adresa Co-regentului Sau, incarnat odinioara in Isus din Nazaret.Rugaciuni profunde si intense adresate luminii mantuitoare in noi, ne fac liberi si fericiti. Astfel de rugaciuni nu sunt tesute cu tamaie si cuvinte mieroase.
Isus, micul copil, a primit cadouri. Noi, cei care am primit mantuirea, ar trebui sa Ii facem in fiecare zi un cadou, adica sa avansam zi dupa zi pe calea pe care ne-a invatat-o ca Isus din Nazaert. Pentru ca este vorba despre calea noastra, cea care ne duce direct la scopul nostru, la patria noastra eterna, in Imparatia lui Dumnezeu, Tatal nostru. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

BLOGAREALA

FII MANDRU CA ESTI ROMAN

FII MANDRU CA ESTI ROMAN