BINECUVANTARE

Viata mea, cuvintele mele, inima mea, toate iti apartin Tie, Doamne! Faca-se Voia Ta in Toate! Mintea mea a devenit mintea Ta, corpul meu a devenit Corpul Tau, Spiritul meu este Unul cu Spiritul Tau. Vino Tu si traieste prin mine. Binecuvanteaza-mi fiinta si inalta-mi Spiritul, pentru a simti splendoarea uniunii cu Tine! Multumesc. AMIN.ASA SA FIE,SI ASA ESTE!

IMNUL UNIVERSULUI

„Da, Doamne, cred: şi cred din ce în ce mai puternic, pentru că nu este doar o încercare de a mă consola, ci de a mă desăvârşi, tu eşti la originea impulsului şi la sfârşitul acestui drum, pe care toată viaţa mea nu pot decât să îl urmez. Şi tu eşti cel care însufleţeşti pentru mine, cu omniprezenţa ta, miriada de influenţe cărora mă supun permanent. În viaţa care izvorăşte din mine şi în materia care mă susţine găsesc mai mult decât darurile tale. Te găsesc pe tine însuţi care mă faci să particip la existenţa ta. O, Doamne, a cărui chemare precede prima noastră mişcare, dăruieşte-mi aspiraţia de a exista – pentru ca, prin acea sete divină care este darul tău, accesul la marile ape să se deschidă în mine. Nu mă lipsi de setea divină de viaţă, acea energie primordială. Şi tu, a cărui înţelepciune iubitoare îmi dă formă din toate formele şi întâmplările lumii, ajută-mă să pot să cred, să cred cu înflăcărare şi mai presus de orice, în prezenţa ta activă.” ~Teilhard de Chardin, Imnul Universului

IERTARE!

IERTAREA sa ne primeneasca Inimile de vina greselilor si greutatilor trecutului, CONSTIENTIZAREA momentului "Acum" sa ne limpezeasca Mintile de gandurile prea multe si prea-lumesti, RESPIRAREA in Ritmul Propriu sa ne readuca Sanatatea in trupurile noastre, ACCEPTAREA Prezentei Lui "Sunt Cine Sunt" sa ne calauzeasca spre Acasa, IUBIREA si INTELEPCIUNEA Lui Christos sa ne inspire zi de zi precum in vechime au luminat pe fericitii contemporani ai LUI IISUS! NAMASTE! "Încurajat să intru în mine însumi, călăuzit de Tine, am intrat în adâncul inimii mele... O, Adevăr veşnic şi Iubire adevărată şi scumpă Veşnicie! Tu eşti Dumnezeul meu, după tine suspin ziua şi noaptea... Târziu de tot Te-am iubit, O, Frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit! Şi iată, Tu erai înăuntrul meu şi eu eram afară, şi acolo Te căutam... Tu erai cu mine şi eu nu eram cu Tine. Mă ţineau departe de Tine acele creaturi care, dacă nu ar fi în Tine, nici măcar nu ar exista. M-ai chemat, ai strigat, ai spart surzenia mea. M-ai luminat, m-ai străfulgerat şi, în cele din urmă, ai vindecat orbirea mea. Ai suflat peste mine parfumul Tău şi eu l-am respirat şi acum mă topesc după Tine. Te-am gustat şi acum mi-e foame şi sete de Tine!". SF.AUGUSTIN

CUNOASTEREA

CUNOAȘTEREA: Inteligența spirituală care trăiește înăuntrul fiecărei persoane. Sursa a tot ceea ce știm. Înțelegere intrinsecă. Înțelepciune eternă. Partea nesfârșită din noi care nu poate fi influențată, manipulată sau coruptă. Un potențial în toate formele de viață inteligentă. Cunoașterea este Dumnezeu în tine și Dumnezeu este întreaga Cunoaștere din Unives.
„Neînfricarea ta, în viitor, trebuie să nu fie născută din prefăcătorie, ci născută din certitudinea ta în Cunoaștere. În acest fel, tu vei fi un refugiu al păcii și o sursă de bogăție pentru alții. Asta îți este menit să fii. Din acest motiv ai venit în lume.

IISUS

Cel mai mare OM din istorie, Cel mai mare OM din istorie, Iisus, n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator. N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de EL N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit. A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

GANDURI...ADEVARUL MEU NU E ADEVARUL TAU


   
  Şi am înţeles devreme că oamenii văd numai ceea ce vor ei să vadă. Că nu contează cum e realitatea şi care e adevărul, că fiecare îşi are universul propriu în care se scaldă şi nimănui nu-i place să înoate în ape reci care îngheaţă plămânii în tine şi îţi taie respiraţia. Preferăm cu toţii să stăm comod într-un loc călduţ şi să purtăm ochelari de soare, că viaţa se vede mai bine printr-o pereche de lentile frumos colorate, că trecutul nu mai pare atât de gri atunci când selectezi cu grijă ce să-ţi aduci aminte şi nici viitorul nu mai e atât de sumbru atunci când îţi cosmetizezi prezentul. Şi chiar dacă afară e ger, putem oricând să ne reflectăm lumea din jur în funcţie de propriile valori, astfel încât să ni se scurgă zilele numai într-o vară continuă. Oamenii cred ceea ce vor să creadă, aud numai ceea ce vor să audă, vor îmbrăţişa cu braţele deschise chiar şi cea mai mare imbecilitate atâta timp cât ea se mulează perfect pe sistemul lor de valori. Am înţeles, într-un final, că poţi să-l plesneşti pe un om în faţă cu adevărul şi să-l zgâlţâi din toate încheieturile, că poţi să-ţi înfigi unghiile în conştiinţa lui sau, dimpotrivă, să-i mângâi cu blândeţe moralitatea, că adevărul tău nu e adevărul lui, iar teoremele tale dau cu rest în matematica pe care a învăţat-o el la şcoală. Fiecare îşi transpune lumea obiectivă în propriu suflet, îşi aşterne lumea exterioară în universul interior astfel încât mai apoi să doarmă cât mai bine; vrem, nu vrem, în cele din urmă, cu toţii facem asta. Trăim împreună, dar separat. Ştiu acum că fiecare om are universul său, iar dacă el crede în realitatea lui din toţi rărunchii, atunci poate să-şi recreeze oricând propriul rai chiar şi în Iad şi să păşească cu tălpile goale pe cărbuni încinşi purtându-şi cu mândrie zâmbetul pe buze. Mi-e clar că lumea nu e aceeaşi pentru toţi, că nu există un adevăr general valabil şi că fiecare om îşi poartă propria cruce, că legile universale îşi au rostul numai atâta timp cât oamenii îşi accepta tacit rolul de roboţi, de rotiţe care se învârt mecanic în acest sistem numit societate. Iar legile astea funcţionează numai aici, acum, cât suntem unii lângă alţii şi ne punem măşti peste măşti, straturi de piele unul peste altul încercând să îngropăm cât mai adânc ceea ce suntem cu adevărat.
         Am înţeles de mult ca atunci când suntem ceea ce suntem cu adevărat suntem diferiţi. Că cei din jur o să ni se pară ciudaţi, de neînţeles, că ceea ce eu iubesc altuia poate să-i repugne, că lucrurile sfinte pentru mine sunt călcate în picioare de alţii, că eu pot să-mi zugrăvesc interiorul în alb şi negru, iar altul va dori să vadă curcubeul în fiecare dimineaţa când deschide ochii. Ştiu că oamenii nu simt la fel, că nu poţi să ceri cuiva să simtă, că nu poţi să le ceri să-ţi dea şi mai ales să te înţeleagă. Pentru ca în interior nu funcţionam toţi după aceleaşi reguli, iar când e vorba de lumea mea, tu nu poţi să-mi ceri să fie drept, corect, căci nu avem aceeaşi unitate de măsură. Pentru ca dreptatea e alta pentru fiecare, pentru că nu suntem egali, pentru că suntem unii mici şi alţii mari, unii slabi şi alţii puternici, pentru că unii avem vise care te dărâmă prin imensitatea lor, iar alţii nu pot vedea mai departe de ziua de mâine. Şi dacă îţi e greu să accepţi ceea ce ţie nu-ţi seamănă, măcar încearcă să nu judeci. Iar dacă tot vrei să judeci, măcar nu o face în funcţie de vârstă sau de culoarea părului, căci ceea ce spui despre alţii va spune multe despre tine. Sau mai bine nu judeca deloc şi asumă-ţi numai faptul că trăim cu toţii sub acelaşi cer, dar purtăm în noi lumi şi lumi diferite.
UN GAND BUN DE LA UN OM BUN!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

BLOGAREALA

FII MANDRU CA ESTI ROMAN

FII MANDRU CA ESTI ROMAN